 O viaþã pe... drumuri
• Emil Mihalache, 75 de ani, fost factor poºtal, a rãmas fãrã un picior, în urma unei operaþii • bãtrînul are convingerea cã s-a îmbolnãvit din cauza mersului pe jos, timp de 40 de ani • în toatã aceastã perioadã, acesta a parcurs peste 300. 000 de kilometri • aceastã distanþã este echivalentul ocolului pãmîntului, de ºapte ori • Un romaºcan, Emil Mihalache, în vîrstã de 75 de ani, care timp de 40 de ani a lucrat ca factor poºtal, trãieºte tragedia de a fi rãmas fãrã un picior, cel mai probabil, din cauza mersului pe jos. Drama sa a impresionat întregul personal medico-sanitar, din Secþia chirurgie. Bãtrînul a fost supus, recent, unei intervenþii chirurgicale, în urma cãreia a rãmas fãrã piciorul stîng. Acesta se considerã, cumva, vinovat, de faptul cã nu a ascultat recomandarea medicilor de a se opera, fãcutã în urmã cu un an ºi jumãtate. Pensionar ºi unic întreþinãtor al familiei, bãtrînul a refuzat, la vremea respectivã, internarea, caz în care, în urma unui tratament susþinut, ar fi putut rãmîne cu membrul inferior. Motivul pentru care acesta a refuzat internarea, a fost unul simplu, legat de faptul cã nu avea cu cine sã-ºi lase soþia, bolnavã. „Am fost operat de domnul doctor Ilie Mãrginean, care a fost nevoit sã-mi amputeze piciorul stîng, de sub genunchi. A fost, într-un fel, vina mea, pentru cã, în urmã cu un an ºi jumãtate, cînd am avut primele semne de boalã, nu am vrut sã rãmîn internat, în spital, pentru cã soþia mea este bolnavã, cu inima, sãraca, ºi nu m-am îndurat s-o las singurã. La început, mi s-a înegrit un deget ºi apoi, tot piciorul. Cînd mi-am dat seama cã nu-i de glumit, am venit la domnul doctor Ilie Mãrginean, care m-a operat, Dumnezeu sã-i dea sãnãtate! Operaþia a mers bine ºi piciorul nu s-a infectat, cum se mai întîmplã la alþi bolnavi, în situaþia mea“, a povestit Emil Mihalache. Acesta nu-ºi explicã, motivele pentru care a rãmas fãrã picior, în condiþiile în care nu a fumat niciodatã, ºi nu a consumat alcool, în exces.
O viaþã de om a mers pe jos
Sigura explicaþie a faptului cã s-a îmbolnãvit este, dupã pãrerea bãtrînului, mersul pe jos. Timp de 40 de ani, acesta a fost factor poºtal, la Roman, o meserie, nobilã, în concepþia sa. Dacã, în timpul serviciului, bãtrînul nu a simþit oboseala sau poate nu i-a dat importanþã, dupã ce s-a pensionat, a început sã simtã cã toatã greutatea îi apãsa pe membrele inferioare. De perioada cît a fost în activitate, pe bãtrîn îl leagã amintiri frumoase, în pofida faptului cã a fost nevoit sã strãbatã, zilnic, kilometri întregi. „Prin anii '50, în perioada cît am fost militar în termen, am fost curierul unitãþii. La sfîrºitul stagiului, domnul colonel, mi-a spus cã mã aºteaptã o bucurie, la întoarcerea acasã. Aºa a ºi fost, tatãl meu mi-a înmînat un plic, în care se afla o adresã, prin care mi s-a comunicat, sã mã prezint la un concurs pentru factori poºtali. Am luat examenul, ºi, bucuros, l-am anunþat pe tatãl meu. Acesta mi-a spus: «Mãi, bãiete, asta-i puºcãrie curatã! Statul þi-a dat în geanta asta o avere, pe care eu n-am fãcut-o toatã viaþa. Nu ai voie sã te îmbeþi, sã fumezi ºi trebuie sã te porþi exemplar, cu oamenii cãrora le duci pensia». Aºa a fost, pentru cã, vreau sã vã spun cã, atunci cînd vine factorul, e o adevãratã bucurie, pentru omul, care aºteaptã sã primeascã un colet, sau o scrisoare. Cînd un om nu are sare de pus în mãmãliguþã, ºi aºteaptã poºtaºul sã-i ducã pensia, tu trebuie sã i-o duci, nu sã-l amîni nu ºtiu cîte zile, cã n-au venit banii, sau cã se ia în consideraþie o ordine a strãzilor, aºa cum se întîmplã acum. Ba, mai mult, am citit în ziar, cã un factor poºtal tînãr, a furat banii oamenilor, încasaþi pentru plata energiei electrice. Este o ruºine. Indiferent cã a fost vorba de þigani sau de femei, care au lucrat la «Colectiv», i-am respectat pe toþi, în parte. Dacã nu vorbeam frumos cu oamenii, nu stãteam 40 de ani, în serviciu. ÃŽmi amintesc faptul cã, primul diriginte, pe care l-am prins a fost domnul Jelea, un om deosebit. S-au schimbat multe de-a lungul timpului. Acum existã calculatoare, serviciile de cartare s-au modernizat, dar uniforma pe care am purtat-o, la începutul carierei mele, a fost unicã. ÃŽmi aduc aminte ºi acum faptul cã mi s-a dat o caschetã, de poºtaº, care semãna puþin, cu aceea de poliþist. Am purtat-o, cu mîndrie, ºi sã ºtiþi cã am fost respectat de oameni. Cred cã mersul îndelungat pe jos, a fãcut sã rãmîn, acum, invalid“, a mai spus bãtrînul.
A þinut ritmul
Timp de 30 de ani, acesta a lucrat ca poºtaº, în cartierul Nicolae Bãcescu, dupã care, ultimii zece ani a fãcut trasee, în mai multe zone ale Romanului. ÃŽn tot acest timp, septuagenarul nu s-a dat niciodatã bãtut, þinînd întotdeauna ritmul, cu acei colegi mai tineri. „Timp de 30 de ani, am dus corespondenþa, locatarilor cartierului Nicolae Bãlcescu. Zilnic, fãceam pe jos, cîte 25 de kilometri. Apoi, încã 10 ani, în prag de pensie, am lucrat, numai în oraº, unde mergeam, zilnic, «la talpã», cîte 12 kilometri, în medie. Cred cã în cei 40 de ani, de activitate, am dus peste o garniturã de tren, de corespondenþã. De fiecare datã, cînd se organiza, marºul poºtaºilor, eram campion. Problema era cã, nu mi s-au dat niciodatã premii în bani, pentru cã nu eram «Ã®nghiþit», de cãtre ºtabii din politicã, fiindcã nu eram membru de partid. Chiar le-am spus o datã, superiorilor mei, într-o ºedinþã, dacã mai am dreptul sã muncesc de ce sînt persecutat“, a mai spus fostul factor poºtal. Un calcul matematic simplu indicã faptul cã, în cei 40 de ani de muncã, a fãcut circa 300. 000 de kilometri.
Prima dramã pe care Emil Mihalache a trãit-o a fost în urmã cu 20 de ani, cînd era sã-ºi piardã soþia, care în urma unui ºoc psihic, a fãcut un infarct de miocard. „Soþia mea, pe care am luat-o cînd, avea 16 ani, a fãcut la vîrsta de 40 de ani, un infarct. Lucra pe atunci, la restaurantul «Moldova», ca ospãtãriþã. ÃŽntr-o noapte, un scandal, în care au fost implicaþi mai mulþi borfaºi, a nenorocit-o. ÃŽn urma altercaþiei, o sticlã i-a venit peste ochi. N-a rãmas «neom», în schimb a fãcut un ºoc puternic, care a marcat-o aºa de tare, încît a fãcut infarct. Doctorii mi-au spus atunci, cã indiferent ce se va întîmpla, cã arde casa, sau altã catastrofã, nevasta mea trebuie sã rîdã. Ea este singurul meu sprijin, pentru cã fiul meu este ºi el bolnav, iar fiica mea, coafezã ºi croitoreasã de lux este mãritatã, în Hunedoara. Eu am o pensie de 3,2 milioane de lei, iar soþia mea, care a lucrat doar ºapte ani, din cauza necazului pe care l-a avut, nu are nici un venit, la cei 62 de ani pe care i-a împlinit. Cei de la Camera de Muncã, mi-au spus cã, soþia mea, nu are vechimea necesarã, ca sã aibã ºi ea parte de o pensie. Poate cã, acum o sã poatã obþine, mãcar o pensie, de însoþitor, pentru cã, în mod sigur, voi avea nevoie, de o persoanã care sã mã îngrijeascã, permanent“, a spus, cu lacrimi în ochi, Emil Mihalache. Bãtrînul se aflã în prezent, internat în Secþia chirurgie, cu diagnosticul arteriopatie obliterantã, ambele membre inferioare. Doctor Ilie Mãrginean, medic primar chirurg, în cadrul Spitalului Municipal Roman, a declarat cã, ºi celãlalt picior al bãtrînului este afectat, ºi, în funcþie de evoluþia acestuia, va decide, dupã delimitarea zonei de necrozã, dacã îi va fi amputat.
|
Autentificare
