La taifas, Cu familia ªtefan
• anul viitor, Elena ºi Gheorghe ªtefan împlinesc 30 de ani de cãsnicie • de voie, de nevoie, Elena ªtefan a devenit microbistã • de cînd a fost ales primar, petrec foarte puþin timp împreunã, dar a înþeles cã soþia unui om cu multe responsabilitãþi trebuie sã fie înþelegãtoare ºi rãbdãtoare • „Soþia mea este un factor de echilibru pentru întreaga familie“, susþine Gheorghe ªtefan • el vrea sã se lase de fumat, dar nu poate, ºi încearcã sã slãbeascã, dar nu prea reuºeºte • Cãsnicia nu-i lucru uºor. Asta ne spuneau bunicii ºi pãrinþii, iar cei care s-au încumetat sã spunã „Da“ în faþa Lui Dumnezeu s-au convins cã aceºtia aveau dreptate. La început, dragostea este de ajuns. Pe parcurs, însã, apar responsabilitãþile. Tot mai mari ºi mai multe, cu trecerea timpului. Odatã cu acestea, compromisurile. Bãtrînii spun cã, într-o familie, bãrbatul este capul, iar femeia - gîtul. Potrivit vechilor ºabloane, bãrbatul este cel care îºi asumã responsabilitatea întreþinerii familiei, iar femeia - pe aceea de a fi „stîlpul“ casei. Ceea ce înseamnã aproape totul.
Care este reþeta fericirii într-un cuplu? Rãspunsurile care ar putea fi date la aceastã întrebare sînt tot atît de multe pe cît de diferiþi sînt oamenii. Însã, din relaþia dintre soþi nu trebuie sã lipseascã o serie de ingrediente vitale: respectul reciproc, loialitatea ºi încrederea. Restul vin de la sine. De multe ori, ne întrebãm ce se aflã dincolo de imaginea oficialã a unor oameni importanþi. A acelor persoane care s-au încumetat sã urce spre vîrful piramidei sociale ºi care þin frîiele unei comunitãþi. Am ales un personaj de notorietate în urbea de la poalele Pietricicãi, om de afaceri, om de fotbal ºi, mai nou, om politic: Gheorghe ªtefan, noul primar al municipiului Piatra Neamþ.
Aºa a început...
O dupã-amiazã de sfîrºit de septembrie. Cam friguroasã, dar însoritã. De pe ªtefan cel Mare, intrãm pe o strãduþã, pe lîngã Sala Ceahlãul. De acolo, la dreapta, pe Aleea Baladei, dupã cîþiva paºi ajungem în faþa unei vile albe, elegante. Ne întîmpinã Elena ªtefan, omul din spatele celui care conduce destinul comunitãþii pietrene. Ne invitã în casã. De pe hol, ajungem în livingul în care soarele ºi verdele gazonului din curte pãtrund în toatã splendoarea prin ferestrele largi. Din living, o scarã din lemn conduce spre etaj. Cãminul soþilor ªtefan nu are nimic somptuos, aºa cum s-ar aºtepta unii. Dar, este elegant ºi aranjat cu mult bun gust.
Ne aºezãm pe o canapea. „ªeful“ nu este acasã, a plecat, de la începutul sãptãmînii, la Bucureºti. Aºa cã putem tãifãsui în liniºte. Povestea începe sã se depene... „Ne-am cunoscut la ziua onomasticã a unui vãr de al meu. El era student, iar eu - elevã de liceu, cred cã prin clasa a XI-a. De atunci, am rãmas împreunã. Anul viitor împlinim 30 de ani de cãsnicie ºi 32 de ani de cînd ne cunoaºtem“, ne-a mãrturisit doamna ªtefan. Cum era cînd s-au cunoscut? „Temperamental, aºa cum este ºi acum“. Care a fost cea mai frumoasã perioadã a cãsniciei? „Cînd ni s-au nãscut copiii. Noi i-am fãcut foarte repede. La primul copil, ne-a ajutat foarte mult mama lui. Fata avea o lunã cînd i-am dat-o sã ne-o creascã. Eram studentã. Al doilea copil a venit pe lume dupã 4 ani. Ne-au ajutat mult mama ºi sora mea. Acum, Georgiana, care a terminat Facultatea de Drept, este administrator la un post de televiziune local, iar Gabriel a terminat, în acest an, Facultatea de Inginerie Economicã din cadrul Universitãþii Politehnice Bucureºti. ªi-a început masteratul la Academia de Studii Economice“.
Fotbalul, boalã molipsitoare în familia ªtefan
Cum este Gheorghe ªtefan ca familist? „ÃŽnainte, cînd era doar om de fotbal, mi-ar fi fost cu mult mai uºor sã îl caracterizez. De copil, a fost un împãtimit al sportului, în special al fotbalului. A jucat fotbal atît în liceu, cît ºi mai tîrziu, în studenþie. Mai apoi, cînd a devenit preºedinte al FC Ceahlãul, am început sã mã pricep ºi eu la fotbal. Cînd pleca cu echipa în deplasare, mã suna la pauze ca sã mã întrebe ce scoruri au obþinut celelalte echipe. Eu trebuia sã îl þin permanent la curent. La început, nu mã pasiona fotbalul, dar, pe parcurs, m-am molipsit ºi eu“. Care era starea de spirit dupã un meci pierdut? „Nu trebuia sã ºtiu ceva despre rezultat, pentru cã, atunci cînd se întorcea acasã, imediat cum intra pe uºã îmi dãdeam seama cã a fost vorba despre un eºec. Nici nu mai deschideam subiectul. Dar, imediat, începeau sã sune telefoanele. Dupã multe discuþii pe seama meciului, gãsea scuze - cã arbitrii ºi observatorii au avut partea lor de vinã - la fel cum se întîmpla, dacã aþi urmãrit, la «Procesul Etapei»“. Dar dacã era vorba despre o victorie? „Prima întrebare - ori la telefon, ori de cum intra în casã: Ce facem în seara asta? Cînd juca acasã, ieºeam undeva. Dacã juca în deplasare ºi era mai aproape de casã, se întorcea în aceeaºi searã“. Dacã este vorba sã vorbeascã despre cusururile soþului sãu, Elena ªtefan considerã cã are unul major: cînd vine vorba despre fotbal, nu suportã sã fie contrazis. La început, era deranjatã de imaginea creatã de presã - fie de cea scrisã, fie de televiziuni - omului de fotbal Gheorghe ªtefan, poreclit „Pinalti“. Pe parcurs, însã, s-a obiºnuit. ÃŽmpreunã au fost la campionatele mondiale de fotbal organizate în SUA ºi Franþa, precum ºi la europenele din Anglia, Belgia ºi Olanda. Vorbind despre echipa româneascã favoritã, soþii ªtefan þin strîns pumnii pentru Dinamo.
„Mã bucur foarte mult cã nu sînt cunoscutã“
A venit, însã, momentul ca Gheorghe ªtefan sã se retragã din lumea fotbalului, pentru a se ocupa de problemele comunitãþii pietrene. Odatã ales primar, timpul alocat familiei s-a redus la maxim. Este mai mereu plecat. Se întîlnesc destul de rar. „Joia, înainte de emisiune - cînd are zi de audienþã în direct cu pietrenii - ieºim în oraº ºi mai stãm de vorbã. Cîteodatã, sîmbãta ºi duminica, ne întîlnim cu prietenii - avem, cum se spune, prieteni puþini, dar buni - într-un loc liniºtit, pe malul lacului, la un grãtar. Uneori ne plimbãm cu barca“. De multe ori, el îºi ia de lucru ºi acasã, studiazã documentele pe care nu a reuºit sã le vadã la Primãrie. Vorbeºte foarte mult la telefon - se pare cã este un defect al oamenilor foarte ocupaþi - dacã nu este sunat, sunã el. Elena ªtefan considerã cã, pentru a þine pasul cu un om cu o asemenea carierã, o soþie trebuie sã fie foarte înþelegãtoare ºi rãbdãtoare. A preferat sã rãmînã în umbra soþului sãu ºi sã îl sprijine în ceea ce face. „Nu am simþit niciodatã cã lumea îºi dã coate, atunci cînd mã vede pe stradã. Nu m-a abordat nimeni, pînã acum, pentru a interveni pe lîngã soþul meu pentru diverse probleme. Sincer, mã bucur foarte mult cã nu sînt cunoscutã. Cînd era angrenat în fotbal, mergeam ºi eu cu el la diverse aniversãri. Astfel, am cunoscut multe soþii din lumea fotbalului. Cu unele am rãmas prietenã“.
Soacra, un concurent redutabil în materie de artã culinarã
Omul Gheorghe ªtefan detestã minciuna ºi comportamentul dual - asta susþine soþia sa - iar atunci cînd ºi-a propus ceva, merge pînã în pînzele albe. Uneori, tînjeºte dupã un moment de liniºte, în mijlocul familiei. Dar, foarte rar se întîmplã sã aibã parte de tihnã. Nu este mofturos la mîncare. „Cred cã nu existã mîncare sã nu-i placã. Dar, cel mai mult îi plac dulciurile, mai ales prãjiturile de casã. ÃŽn ultima vreme, i-am cam redus porþia, pentru cã trebuie sã slãbeascã ºi þine regim. Foarte mult îi plac, de asemenea, micii ºi sarmalele. Soacra mea este un concurent redutabil pentru mine, pentru cã gãteºte foarte bine“. Elena ªtefan ne spune cã îi reproºeazã un singur lucru soþului sãu: „Nu îºi petrece mai mult timp cu familia. ÃŽnsã, îmi dau seama cã este foarte ocupat“.
Ne luãm la revedere, dar nu înainte de a ieºi pe terasa încãrcatã de flori în ghivece. „Le îngrijesc ca pe copii, îmi sînt foarte dragi“. Mai la umbrã, o masã cu cîteva scaune, locul de taifas, în zilele toride de varã. ÃŽn spatele nostru apare un ghemotoc gri de blanã - persana Sammy. Fusese pedepsitã pentru cã dãduse iama prin flori. „Soþul meu a primit-o cadou de la o cunoºtinþã, atunci cînd a fost ales primar“.
Gheorghe ªtefan, omul împãtimit de fotbal
Pe Gheorghe ªtefan l-am gãsit, evident, la Primãrie. Tocmai terminase discuþiile cu o delegaþie venitã de la Bucureºti. Nici nu începem bine sã discutãm, cã încep sã sune telefoanele. Fracþionat de scurtele discuþii telefonice, se înfiripã un dialog interesant. De unde boala pentru fotbal ºi ce satisfacþii i-a adus? „Tata a fost cãpitan al echipei FC Ceahlãul ºi de mic am asistat la antrenamentele ºi meciurile echipei. Ca sportiv, am jucat la echipa de juniori a FC Ceahlãul, iar apoi, în studenþie, la echipa Moldova Tricotaje. Dar, la un moment dat, m-am oprit, nu am fãcut performanþã. Dar, FC Ceahlãul mi-a rãmas în suflet, de aceea, cînd mi s-a propus sã fiu preºedinte, am acceptat. Timp de 11 ani, echipa a fost în prima ligã ºi, în final, a jucat ºi în Cupele Europene. Meciul cu Juventus Torino din Cupa UEFA Intertoto, din 1999, a fost o dovadã a performanþelor sale. Am fãcut 1-1 la Piatra Neamþ ºi 0-0 în Italia. La Piatra Neamþ, stadionul a fost arhiplin, iar meciul a fost transmis pe un post de televiziune italian“. De unde porecla „Pinati“? „De la un ziarist de la Sportul Românesc: o statisticã indica faptul cã echipa FC Ceahlãul beneficiase de cele mai multe lovituri de la 11 metri. ªi cum vorbesc cu un pronunþat accent moldovenesc, mi s-a spus Pinalti. La început, mã deranja. Acum, însã, mulþi prieteni ºi colegi de partid de la Bucureºti îºi trec în agende Pinalti în dreptul numãrului meu de telefon. Probabil cã ªtefan este un nume comun“.
Declaraþie de dragoste
Recunoaºte cã petrece foarte puþin timp cu familia. „Sînt lucruri pe care trebuie sã le fac, iar cînd mã angrenez într-o activitate, o fac cu toatã fiinþa mea ºi pun asta pe primul loc, ceea ce înseamnã cã îmi mai neglijez familia“. Gheorghe ªtefan susþine cã nu a urmãrit, cu orice preþ, sã intre în viaþa politicã. A primit propuneri pentru a candida la funcþia de primar atît în 1996, cît ºi în 2000. A refuzat pentru cã, fiind om de afaceri, avea ºi alte probleme de rezolvat. ÃŽn 2004, însã, a avut ambiþia sã demonstreze cã Piatra Neamþ poate deveni un oraº european. „Cînd nu termin ceea ce am de fãcut peste zi, la Primãrie, îmi iau documente ºi acasã. Le studiez seara, ori sîmbãta ºi duminica. Primãria mãnîncã foarte mult timp, sînt foarte multe probleme ºi activitãþi deosebit de complexe. Sincer sã fiu, m-am descurcat cu mult mai uºor ca om de afaceri ºi de fotbal“.
Dar, alãturi de el a fost mereu soþia care l-a sprijinit ºi i-a redat echilibrul. „Eu zic cã avem o viaþã de familie cît se poate de normalã. Am o soþie înþelegãtoare. Dacã nu ar fi fost aºa, nici eu nu aº fi reuºit sã am performanþe ca om de afaceri, de sport ºi, mai nou, politic. Soþia mea este un factor de echilibru pentru întreaga familie, asigurã liniºtea mea ºi pe a copiilor mei“. Soþul Gheorghe ªtefan susþine cã a evitat, pe cît posibil, sã nu îºi supere jumãtatea, dar cînd s-a întîmplat, a abordat calea diplomaþiei, fãrã a fi nevoie de compensãri de altã naturã. La soþia sa apreciazã cel mai mult faptul cã este o persoanã discretã. „Niciodatã nu i-a plãcut sã iasã în faþã. Cînd s-a mai întîmplat, sã zic aºa, am scos-o eu. Am rugat-o sã fie alãturi de mine. Toatã lumea ºtie cã este o femeie de o modestie rar întîlnitã. De cînd sînt primar, s-a mai întîmplat ca unii prieteni de-ai noºtri sã îi spunã «primãreasã», ori „doamna primar“, ceea ce a
supãrat-o. Nu îi place sã fie ridicatã în slãvi“.
„Nu pot slãbi“
Gheorghe ªtefan susþine cã are o slãbiciune: nu reuºeºte sã se lase de fumat. Mai are un regret: faptul cã a devenit supraponderal ºi nu reuºeºte sã slãbeascã. „Acum cîþiva ani, bãiatul meu a dat un interviu în «Pro Sport» ºi a fost întrebat ce nu am reuºit sã realizez. A spus exact ceea ce spun eu acum: am reuºit tot ce mi-am propus, în afarã de faptul cã nu pot slãbi. Am început cure de slãbire, pentru cã m-am ambiþionat. Sper sã reuºesc“.
Timp de întîlniri cu prietenii nu prea are. „De obicei, mergem la asemenea întîlniri atunci cînd sînt ocazii deosebite, cum ar fi nunþile. Am cununat, pînã acum, 11 cupluri“. Aceasta este, în fapt, radiografia vieþii de familie a unui cuplu care ºi-a asumat foarte multe responsabilitãþi. Care a gãsit cãi potrivite de comunicare ºi de depãºire a dificultãþilor. Cei 30 de ani de cãsnicie sînt cea mai evidentã dovadã.
|
Autentificare
