 Sterilizarea prefecþilor
Dacã pedagogul de ºcoalã nouã, Marius Chicoº Rostogan ar fi fost contemporan cu Alianþa PNL-PD, am fi asistat, fãrã doar ºi poate, peste douã sãptãmîni, la un exerciþiu de retoricã vizînd instituþia prefectului. „Ce iaºte prefectul?“ ar fi fost întrebarea acestuia de debut, capabilã sã capteze interesul pentru dezbaterea subiectului de mare actualitate, ºi tot el ar fi rãspuns: „Prefectul iaºte aceea speþie de înalt funcþionar public, fãrã de partid, adicã cu echidistanþie faþã de politichie ºi fãrã obligaþiuni pentru clientela care a pripãºit în funcþiune, avînd asiguraþiunea legalã de fixaþie în post pînã la venerabila vîrstã de ieºire la o pensiune bine meritatã ºi remuneratã“. Definiþia, în esenþã, nu ar fi departe de adevãr, dacã þinem cont cã premierul Tãriceanu a decis sã aplice în sfîrºit Legea prefectului, chiar de place ori nu place unora din Alianþã. ÃŽn mai puþin de douã sãptãmîni, prefecþii existenþi ai Alianþei PNL-PD vor fi puºi în faþa unei opþiuni hamletiene: „a fi sau a nu mai fi prefecþi“.
Potrivit legislaþiei impuse de integrarea în UE, de la 1 ianuarie 2006 prefectul va fi înnobilat cu titlu de „înalt funcþionar public“. Aceastã specie va trebui sã fie o rasã superioarã de funcþionar, înzestrat cu calitãþi deosebite ºi o experienþã pe mãsurã, ºi care, în mod expres, trebuie sã fie echidistant din punct de vedere politic, precum preºedintele republicii, dar ceva mai convingãtor. Deci premierul a decis cã, sãptãmîna viitoare, cine vrea sã mai rãmînã prefect trebuie sã demisioneze din partid. Dilema, care naºte nedumerire, este dacã prefecþii rãmîn fãrã partid sau partidul rãmîne fãrã prefecþi. Pînã acum, Alianþa PNL-PD a operat schimbarea conducerilor instituþiilor publice descentralizate, argumentînd cã nu poate guverna local decît cu oamenii ei pe aceste funcþii. Strategia de guvernare a Alianþei este plinã de subtilitãþi pe care nu le pot desluºi decît membrii devotaþi ai PNL ºi PD. Prefectul este produsul de excelenþã al acestui criteriu de selecþie, care se situeazã deasupra tuturor, orchestrînd armata directorilor descentralizaþi de prin teritoriu, armatã pe care Alianþa sperã s-o foloseascã eficient în sporul politic electoral. Este clar cã Alianþa este supusã unui stres permanent; dupã ce a traversat o serie de încercãri, ca alegerile anticipate, demisii, revocãri din Parlament, inundaþii, gripa aviarã, urmeazã decapitarea batalioanelor de ºefi teritoriali, care riscã sã rãmînã armate bezmetice. Dacã ne punem întrebarea ce valoare va mai avea prefectul dacã nu va mai fi membru PNL sau PD, rãspunsul nu este prea încurajator.
Pentru funcþia de prefect sînt foarte mulþi oameni cu calitãþi intelectuale deosebite, dar nu ºi cu experienþa necesarã unui „înalt funcþionar public“ pentru cã puþini s-au putut forma în mediul politic, în care partidele cîºtigãtoare ale alegerilor ºi-au plasat clientela, nu neapãrat din rîndul „intelighenþiei“. Etapa depolitizãrii funcþiei de prefect începînd cu 2006, pe deoparte, riscã sã compromitã noul statut al acestuia de „înalt funcþionar public“ ºi, pe de altã parte, va slãbi foarte mult puterea Alianþei în teritoriu. Prefecþii existenþi vor trebui fie sã pãrãseascã prefecturile, fie sã-ºi dea, cît mai zgomotos, demisiile din partide, pentru a rãmîne în funcþie. Preºedintele Bãsescu, preocupat de urgenþa depolitizãrii instituþiei prefectului ºi îngrijorat de lipsa de cadre necesare, declara cã Alianþa, neavînd de unde lua alþii, „rãmîn tot ãºtia, dar neutralizaþi politic imediat“, ceea ce ne duce cu gîndul, prin analogie, la sterilizarea ca metodã rapidã contraceptivã. Actualilor prefecþi li s-a dat timp de gîndire douã sãptãmîni ºi momentul deciziei se apropie vertiginos.
Pînã acum, în majoritatea cazurilor, prefecþii existenþi nu ne-au prea impresionat cu calitãþile lor excepþionale, cerute de funcþie ºi de poziþia funcþiei în ierarhii, dar au compensat din plin cu calitatea de membru de partid.
„Prefectul, oricît de înalt funcþionar public va fi, rãmîne un funcþionar provincial“
A renunþa la calitatea de membru de partid în atari situaþii echivaleazã cu o castrare, unde eunucul îºi pierde bãrbãþia, dar îºi menþine rangul, contîndu-se pe vocea lui din ce în ce mai subþire în seraiul politic.
Calitatea de membru de partid îi oferea prefectului un ascendent suplimentar asupra ºefilor serviciilor descentralizate, la rîndul lor, tot membri de partid, astfel ascultarea lor pe criteriul politic fiind mai eficientã decît ascultarea pe criteriul competenþei.
A mai vorbi despre implicarea politicã a prefecþilor dupã 1 ianuarie 2006 echivaleazã cu a vorbi despre sexul îngerilor, singura lor ºansã de supravieþuire pe o funcþie extrem de bine remuneratã ºi cu avantaje incontestabile fiind doar competenþa ºi nicidecum poziþia politicã.
Este posibil ca unii sã creadã cã desprinderea prefectului de partid este un act formal ºi cã în continuare acesta, pe cãi ceva mai discrete, va menþine legãtura ºi va servi la momente cheie interesele formaþiunii de unde a plecat.
Din aceastã perspectivã, prefectul nu se poate compara cu preºedintele þãrii, care rezistã la orice acuzã privind compromiterea echidistanþei politice impusã de Constituþie.
Prefectul, oricît de „înalt funcþionar public“ va fi, rãmîne un funcþionar provincial, pe care opinia publicã îl va diseca pînã în rãrunchi, supunîndu-l zilnic unei radiografii în care incompetenþa ºi rãmãºiþele ombilicale ale simpatiilor sale politice vor face obiectul revistei presei cotidiene.
Nici partidul care l-a lansat nu va mai putea face „Front comun“ pentru a-i asigura sprijinul necesar la vremuri grele, prefectul trebuind sã-ºi construiascã cu migalã ºi pricepere turnul de fildeº al independenþei sale politice.
Legea Prefectului asigurã acestuia viaþã lungã în funcþie, cu avantaje incitante, dar este bine sã se înþeleagã cã nu oricine poate rezista de acum încolo cerinþelor funcþiei, pentru care prea puþini au chemare ºi pantaloni pe ei.
Majoritãþii prefecþilor, pe care îi consider incompetenþi, le-aº recomanda sã nu pãrãseascã partidul.
Este unica lor ºansã de a rãmîne cineva.
|
Autentificare
