Ochiul public: O scrisoare gãsitã
Ca un sinistru arc peste timp, ai noºtri au ajuns sã preia din ultimele spuse grave ale Preºedintelui Comisiei Europene, portughezul Jose Manuel Barroso, citînd din cotidianul britanic „The Independent“. Este aceeaºi publicaþie în care, la începutul lui 1990, Silviu Brucan ne-a trîntit-o în faþã cu „stupid people“, „yesmen“ ºi „cei 20 de ani“.
Povestea care circulã pe piaþa noastrã, în legãturã cu impasul, dacã nu criza din Uniunea Europeanã, prin raportare la Consiliul European ce se þine joi ºi vineri, poate fi rezumatã relativ simplu. Povestea, nu realitatea. Din 1984, Marea Britanie beneficiazã de un rabat semnificativ de la bugetul comunitar. Premierul Tony Blair s-a arãtat dispus sã renunþe la o parte de circa 8 miliarde euro, în perioada 2007-2013, însã în nici un caz la 14 miliarde, cît solicitã în principal Franþa, cei din Hexagon fiind speriaþi de perspectiva reducerii subvenþiilor pentru agriculturã. Apoi, în poveste, se sare direct la partea de final dureroasã pentru noi: cu nivelul bugetar prevãzut în varianta britanicã nu se acoperã necesitãþile Bulgariei ºi României. Printre picãturi, unii amintesc cã proiectul britanic a fost respins de toate þãrile membre, mai puþin Malta.
Din nefericire, problemele sînt mult mai complexe. Perspectiva financiarã construitã de britanici afecteazã de fapt funcþionarea Uniunii de „15^10“, aºa cum e acum, ºi pune sever la îndoialã nu doar soarta noastrã ºi a vecinilor de la Sud, ci conceptul de extindere, care nu se va încheia cu noi. ÃŽn privinþa elementului cheie al Agendei Lisabona, anume transformarea economiei UE în cea mai competitivã din lume pînã în 2010, abia dacã se ºopteºte pe la colþuri. ÃŽn schimb, se vorbeºte în neºtire despre soluþii miraculoase de compromis, aºteptate pînã în ultima clipã, omiþîndu-se cã una rezonabilã existã deja. A fost propusã de Jose Manuel Barroso ºi are forma unei clauze de rectificare bugetarã cuprinzãtoare, care sã conducã la încheierea unui acord acum, iar pe termen mediu sã permitã o revizuire generalã a bugetului Uniunii. Altfel spus, pe înþelesul analiºtilor de serviciu, acordul final dorit nu reprezintã ºi o etapã finalã.
Un rezumat al argumentelor Comisiei Europene se regãseºte, de altfel, în structura de rezistenþã a scrisorii trimise luni de Barroso premierului Blair. O scrisoare cam disperatã, un avertisment, un document pe care aºtept sã vãd cîþi îl vor lua în seamã.
Barroso era de fapt dezamãgit de nivelul propus al cheltuielilor comunitare încã din iunie. Cu noile reduceri, susþinute de britanici, este lovitã însãºi credibilitatea unei Uniuni moderne, dinamice, deschise ºi corecte. Acordul final trebuie sã mãreascã semnificativ cheltuielile, cu accent pe elementele care sprijinã creºterea economicã ºi crearea de locuri de muncã. Pentru a face faþã provocãrilor ridicate de globalizare trebuie ºi mijloace. Iar tocmai clauza de rectificare deschide posibilitatea pentru realizarea de noi ambiþii în viitor. Propunerile actuale trebuie schimbate ºi în termeni de corectitudine faþã de noii membri. Soluþia este sã le oferi bani ºi apoi sã-i laºi pe ei sã dovedeascã dacã îi pot cheltui, nu sã nu le dai, considerã acelaºi Barroso. Dacã în trecut Marea Britanie a acceptat sã cedeze pe plan financiar, atunci trebuie sã o facã ºi în viitor, din moment ce extinderea Uniunii are caracter permanent.
Competitivitatea, securitatea ºi rolul Europei în lume trebuie susþinute, ºi asta înseamnã asigurarea mijloacelor necesare. Soluþia înseamnã cheltuieli mai mari ºi mai bine direcþionate, dupã cum se aratã în scrisoare. Cu un proiect bugetar prost, praful se alege inclusiv de dezvoltarea ruralã, convenitã încã din 2003, ºi de piaþa agricolã comunã. Pe de altã parte, trebuie evitate politicile diferite pentru cele douã mari zone ale Uniunii. Nu se poate merge, de pildã, pe politici diferite de coeziune între „cei 15“ ºi „cei 10“.
Pentru a atinge încã un subiect drag românilor, ar fi de reþinut cã Barroso este împotriva oricãror reduceri de cheltuieli în administraþie, spunînd foarte clar: „Este o falsã economie pe care nu o pot accepta“. Sînt probleme nerezolvate de dupã ultima extindere ºi n-ar mai rãmîne nimic... pentru Bulgaria ºi România. Este singura referire la þãrile noastre!
Sigur, spaþiul nu permite tratarea exhaustivã a întregii problematici, iar globalizarea chiar meritã o abordare separatã. Însã, din cele cîteva sublinieri de pînã aici se poate creiona un cu totul alt tablou al problemelor actuale din Uniune, prin comparaþie cu ce se vehiculeazã în România. Cît priveºte acordul final la care - într-un fel sau altul - se va ajunge, el are nevoie ºi de acordul Parlamentului European.
|