A rîgîi
A rîgîi, rîgîire, verb din limba românã, provenit dintr-o interjecþie care vrea sã imite sunetul dezagreabil pe care-l produc unii dupã un ospãþ pantagruelic. Am auzit cã la cîteva popoare a nu rîgîi dupã masã este un afront la adresa gazdei: înseamnã cã nu þi-a plãcut mîncarea. Deci, în cãutarea unei þãri exotice, cu asemenea moravuri excentrice, am vizitat de curînd una, nici prea mare, nici prea micã, nici muntoasã, nici de cîmpie, nici tropicalã, nici septentrionalã, nici democraticã, nici dictatorialã, nici dependentã, nici independentã, nici bogatã, nici sãracã, nici deºteaptã, nici proastã, nici onestã, nici hoaþã, nici… mã rog, sã zicem: o þarã potrivitã.
Acolo, pînã sã fiu invitat la vreun hram bisericesc, politic sau amical, am hãlãduit o vreme printre niºte oamenii care, în acea îndepãrtatã patrie a tuturor posibilitãþilor, constituie o categorie îngustã, denumitã clasa arhonilor. Pãturica aceea este constituitã din unii politicieni, unii înalþi funcþionari publici, unii patroni de firme babane ºi alte mici categorii de fruntaºi între fruntaºi. ªi ce am observat?
Cã, dacã marele Tudor Arghezi ar fi avut norocul meu sã ajungã hãt departe, pînã acolo, din pãcate el vieþuind numai în Elveþia ºi la Paris, afarã de scumpa sa patrie, care într-o vreme l-a silit sã vîndã cireºe în piaþã în loc sã-l facã statuie, deci dacã Arghezi ar fi vãzut ce am avut norocul sã fi vãzut eu acolo, departe, cum el nu se temea de ascuþiºul cuvintelor, ar fi cuvîntat cam aºa: „Mãi îmbuibaþilor, fãlcoºilor, burdãhãnoºilor, haplãilor, nesãtuilor, boboºaþilor (Asta e chiar din Arghezi!), clampãilor, halitorilor, fleicarilor, flecarilor, nehaliþilor, parlagiilor, miºtangiilor, þeparilor, mãþoºilor, ....narilor, cîrnãþarilor, ºustarilor, umflaþilor, obezilor (Ca sã fim eleganþi!), slãninoºilor, visceroºilor, faþãgroºilor, pehlivanilor, pezevenghilor, duce-v-aþi îvîrtindu-vã ca ciocîrliile (Zicere popularã), ca bubele negre, ca holera ºi ciuma, vedea-v-aº din nou cînd îmi voi vedea ceafa fãrã de oglindã!“ Dar cum Arghezi a murit prea demult…
Veþi înþelege acum de ce sînt atît de bucuros cînd de aici, din Franþa, vãd la televizor (TVRI) lumea politicã de la noi ºi-i admir pe toþi, traºi ca prin inel, Feþi-Frumoºi în lupta cu zmeii, curaþi-luminaþi ºi de Dumnezeu lãsaþi, þara ca s-o apãraþi ºi de hoþi sã ne scãpaþi, pe noi sã ne fericiþi, voi sã nu vã-mbogãþiþi und so veiter!!!
A rîgîi, rîgîire, carevasãzicã, înseamnã cã…
|
Autentificare
