Violenţa în şcoli, negată de factorii responsabili

• un studiu realizat de Poliţie şi Cabinetul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică concluzionează că violenţa în şcoală nu este percepută ca o problemă majoră • totuşi, 529 de elevi problemă au fost identificaţi în şcolile nemţene •

Peste 500 de elevi problemă au fost identificaţi în şcolile nemţene, la finele unei acţiuni la care au colaborat reprezentanţi ai şcolilor, ai inspectoratului şcolar şi ai Poliţiei. Conform raportărilor adunate din unităţile şcolare din Neamţ, sînt 529 elevi cu probleme de infracţionalitate din cele mai diverse, de la comportament agresiv şi consumul de tutun sau alcool ajungîndu-se pînă la consum de droguri, furturi sau chiar crime. Cei mai mulţi provin din mediul urban, mai precis 70% din cei contabilizaţi. Cu toate acestea, un studiu realizat recent de Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii al Inspectoratului de Poliţie şi Cabinetul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică concluzionează că violenţa în şcoală nu este percepută ca o problemă majoră, iar acest fenomen a luat amploare în ultima vreme doar datorită amplificării de către mass-media. Astfel, mediul şcolar nemţean este unul în care elevii se simt în siguranţă, dar sînt percepute ca nesigure zonele din exteriorul şcolii, unde elevii sînt victime ale violentei găştilor din afara instituţiei. În cadrul dezbaterilor cu elevii, organizate în patru unităţi din judeţ, aceştia au recunoscut, totuşi, că incidente violente se produc mai des între elevi, mai puţin între profesori şi elevi.

Pentru a scăpa de ameninţarea găştilor, elevii vin la şcoală cu spray-uri paralizante
Cel mai des întîlnite agresiuni în şcoală sînt injuriile şi vulgarităţile, ameninţările, intimidările şi gesturile agresive moderate cum ar fi îmbrîncelile sau lovirile uşoare. Bătăile între elevi au un caracter ocazional, cele mai multe dintre conflicte pornind în timpul pauzelor şi se sfîrşesc după ore, de regulă în afara şcolii. Majoritatea conflictelor pornesc de la simple copilării şi au o justificare minoră, iar dacă fetele aleg agresivitatea verbală şi sînt mai uşor de provocat, băieţii intră mai greu în conflict, dar generează incidente mai grave, culminînd cu agresiuni fizice. O problemă sînt şi „taxele de protecţie“, frecvente mai ales la şcolile generale şi mai puţin în licee, elevii mici fiind mai uşor de intimidat şi controlat, deoarece le este frică să spună despre acest lucru. Cei care cer aceste taxe de protectie sînt persoane de regulă din afara şcolii, de etnie romă, cu vîrste între 18 şi 20 de ani, deşi există şi în interiorul şcolii grupuri mici care urmăresc să intimideze elevii din clasele a IX-a, le cer bani, ţigări, mîncare. În acest fel, chiar dacă nu vin la şcoală cu arme albe, elevii mai au la îndemînă cîte un spray paralizant, preferînd să lase „armele albe“ pentru discoteci. Elevii afirmă că există copii „terorizaţi“ de unii profesori, se ştie despre acest lucru în cancelarie, dar nu se iau măsuri şi comportamentul este tolerat. Cu toate acestea, au fost semnalate şi cazuri de agresiuni ale unor profesori asupra elevilor pe fondul consumului de alcool la ore, precum şi comportamentul tendenţios al unor profesori faţă de fete. Cu toate acestea şi dascălii susţin aceeaşi variantă, a amplificării artificiale de către mass-media a incidentelor din şcoli sau care au ca protagonişti elevii. Ei recunosc, totuşi, că gestionarea conflictelor lasă de dorit deoarece multe dintre incidentele moderate care se întîmplă în şcoală nu sînt cunoscute sau, chiar dacă sînt cunoscute, sînt trecute cu vederea. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele care apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care să se discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent.
Una din soluţiile propuse de autorii studiului este şi prezenţa în fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii. În plus, cadrele didactice subliniază şi necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungîndu-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă.