Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2006
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 23 Mai 2006
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Releul Pietricica. Bucureștiul cel urît

• Corespondență din capitală

Bucureștenii sînt o specie aparte, ei înțelegînd într-un mod cu totul original manifestările patriotismul local. Dar, să fim toleranți: este vorba despre două milioane de locuitori, densitatea populației fiind de peste 8.000 de suflete pe kilometru pătrat. În plus, trăiesc la șes și vara nu prea au aer. Sub Pietricica, densitatea populației este de 1.354 de locuitori, așadar poate aportul mai mare de oxigen imprimă ritmul mai molcom al vieții… Fiindcă aici este un infern, chiar dacă am prins temperaturi de „abia“ 25 de grade. Intrăm prin Voluntari, traversăm podul sub care viermuiește un imens bazar (en-gross-ul Europa) și sîntem obligați să ne conformăm unui ritm ciudat de circulație rutieră: graba, smunceala, nervi, depășiri milimetrice, cozi interminabile la stop, totul sub o tensiune aiuritoare și o viteză în ritm de melc. Noi, ăștia din provincie, știm că bucureștenii care ies din perimetrul buricului țării consideră „B“-ul de pe plăcuțele de înmatriculare un fel de permis de liberă trecere, un fel de parbriz "Presa", indiferent dacă sînt la volanul unui BMW ultimul răcnet sau pe o Dacie căreia-i curg tablele. Dar aici, în traficul lor matern, sînt de-a dreptul agresivi și „fără maniere“. Toți se grăbesc, își taie unii la alții calea cu nonșalanță, ignoră în masă regulile de circulație și claxonează sadic mașinile cu număr de provincie. Tot un fel de sport local este și „speriatul“ celor care au lipit pe parbriz „semnul prostului“, cu manevre „meseriașe“ pe cîțiva metri, depășiri și frîne la mustață asezonate cu avertizări insistente de claxon. Rar ai să vezi pe bulevardele și străzile supraaglomerate ale capitalei un gest de politețe sau de toleranță. Cu o mînă pe covrig și cu cealaltă ținînd telefonul mobil la ureche, șoferii bucureșteni se grăbesc perpetuu, bară la bară, într-un iureș nestăvilit și riscant. Chiar cînd stau la stop, clocotește ceva în ei, n-au mamă, n-au tată, trepidează și asteaptă ca un cazan sub presiune să plece în trombă pentru a prinde coadă la celălalt stop. După care îi vezi cum trag pe dreapta, pentru a-și cumpăra țigări. Civilizația străzii este o glumă. Civilizația, în general, este o glumă aici, la București. Să mai spunem și despre starea drumurilor? Nu, fiindcă, din păcate, nici la Piatra n-am avut, în ultima vreme, cu ce ne lauda. Mătura de argint a devenit un tîrn.
De o parte și alta a arterelor rutiere, ai parte de un spectacol divers, din ce in ce mai colorat și mai sufocat de reclame. Piața Unirii este ca un imens circ, seamănă cu un ziar turcesc (sau, poftim, cu cel mai vîndut cotidian românesc, de București). La nivelul solului, pe trotuare, defilează batalioane de indigeni, dar fiecare individ în parte încearcă să-și onoreze identitatea de bucureștean: un cercel in ureche, un tatuaj, un tricou haios, o curea cu ținte, minijupe incredibile, maxijupe cu maxișlițuri, șepci NY, geci, noduri, eșarfe, piele, bumbac, in, adidași, pantofi de firmă, în fine, ca peste tot, dar aici nonșalanța cu care, de exemplu, un bărbat la 50 de ani merge pe stradă cu blugii tăiați deasupra genunchilor, tricou pe care scrie Perestroika și servieta diplomat în mînă este absolut unică. Fiecare ins în parte este marcat, prin vestimentație sau atitudine, de faptul că este bucureștean. Un provincial nimerit pe-acolo, prin șuvoiul acela de oameni, poate fi foarte ușor depistat. Numai că acest aspect îi lasă indiferenți pe bucureștenii care-și poarta la vedere „cartea de identitate“, trezind oarecare interes doar în rîndul hoților de buzunare și escrocilor mărunți, în căutare de fraieri.
Bucureștiul de cartier, acolo unde aș risca să afirm că trăiesc mai mult de un sfert din bucureșteni, adică de cinci ori populația Pietrei, poate fi definit prin sintagma „sat parțial asfaltat“. Mizerie, sărăcie, praf, atmosferă irespirabilă, tot felul de improvizații și cașcarabete în faț și în spatele blocurilor urîte, case urîte, străzi mizerabile, mormane de gunoaie, crîșme sordide, figuri dubioase, țigănime și țigăneală, manele urlînd la tot pasul… Sau să coborîm în burta Bucureștiului, în metrou, mîndria capitalei, printre oameni cenușii, cianotici… Urmează Bucureștiul cel frumos?!

Articol afisat de 1606 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Cristian TIMOFTE)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective