Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2006
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 24 Mai 2006
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Manuscrise neștiute din Piatra Neamț. Jurnalul unui grafoman

Manuscrise neștiute din Piatra Neamț. Jurnalul unui grafoman

Fabulos! Numele lui este Ștefan Raicu, un grafoman talentat, despre care, deocamdată, știm doar că a fost director al Sucursalei Piatra Neamț a Băncii Naționale. Mai știm că s-a născut la Iași, pe 6 ianuarie 1908, și că a trăit acolo primii 20 de ani din viață. Apoi, a venit la Piatra, unde a trăit pînă la sfîrșit. Astăzi, ar fi avut 98 de ani. Mai știm că scria zilnic și că Jurnalele domniei sale, multele lui jurnale, acum, se află în fața ochilor noștri încîntați de caligrafia manuscriselor și de extraordinarii lui ochi ce au văzut ceea ce alții au ignorat. Un om din Piatra, un potențial ziarist de excepție care, pur și simplu, nu a publicat, dar a avut puterea și, iarăși, talentul, de a scrie. Jurnalele sale ni-l arată ca un încîntător grămătic al vremurilor pe care le-a parcurs. Un talent incontestabil. Iată, pentru început, cîteva fragmente dintr-un Jurnal scris acum jumătate de secol. Aceste pagini, și cele care vor urma, sperăm noi, vor reconstitui o lume și, credem noi, vor da valoare acestui nume: Ștefan Raicu. Pe această cale, avem rugămintea de a fi contactați la redacție, cu mulțumiri anticipate, de rudele, prietenii și cunoscuții săi.

Sfatul medicului
Vineri, 13 ianuarie 1956, Piatra Neamț. Sfatul medicului... La Radio... Sfatul medicului cu privire la nocivitatea consumului de alcool pe timp de iarnă. Printre altele, alcoolul nu trebuie folosit în timpul iernei, deoarece, spre deosebire de părerea unora, el nu ajută, ci dimpotrivă, poate expune organismul la boli (răceli, guturaiuri, congestii etc.), deoarece el acționează asupra vaselor și porilor pe care îi dilată și astfel corpul devine mai puțin rezistent la răceală. Tocmai că mă întrebam și eu, cum de se face că în iarna asta întreagă (ca și în celelalte, dealtfel), nu am avut măcar un guturai?!.

Apropos de radioteleviziune…
Piatra Neamț, 14 ianuarie 1956. Se pare că anul acesta, Stațiunea de Radio-Televiziune din București va începe să emită programe regulate. Cînd am fost ultima oară la București, în noiembrie trecut, am văzut o grămadă de lume adunată în fața unei vitrine de pe Bulevard. M-am oprit și m-am strecurat printre oameni ca să aflu motivul. În vitrină era un aparat de televiziune care recepționa un program, urmărit cu foarte mare curiozitate de toată lumea adunată. Mi-am adus aminte atunci de programele de început ale Radioului în țara noastră. Încă de prin 1924-1925 au început să apară aparate de radio-recepții, iar dintre ieșeni, Ionică a fost din primii care și-a cumpărat un „Telefunken“, strămoș al aparatului de astăzi. Avea cam un metru de lung și dacă socoteai bateriile auxiliare, acumulatorii, o întreagă rețea de sîrme, difuzorul de cameră și cadrul antenei mobile, numai bine era nevoie de o cameră obișnuită ca să-l adăpostească. Pe carcasa aparatului erau tot felul de butoane, siguranțe, contacte și indicatoare de diverse culori, încît îți trebuia o adevărată măiestrie ca să scoți ceva din el. Vreo cîteva perechi de căști, deoarece audiția prin difuzor era prea ininteligibilă, și cum acestea erau puține, mai ales seara cînd se umplea casa de curioși, ele erau împărțite frățește, cîte una la două persoane, încît, vrînd-nevrînd, trebuia să fac tete-a-tete cu cîte o babă care nu mai contenea mirîndu-se cînd auzea vocile marilor cîntăreți ai secolului. Mai curios e însă felul cum au făcut masele de ieșeni cunoștință cu aceste prime începuturi ale radiofoniei, care numai în cîțiva ani după aceea a ajuns la nivelul celei de peste hotare. La librăria „Socec & Comp“ din Iași, unde îmi făceam pe atunci ucenicia, directorul firmei, Atanase Gheorghiu, era un strașnic inventiv în materie de reclamă. Printre altele, i-a venit odată ideea năstrușnică de a prezenta publicului audiții radiofonice, în care scop a instalat un aparat ca acela descris mai sus, cu toată recuzita necesară, într-una din vitrine (nu a uitat păienjenișul de sîrme, antena mobilă desfășurată pe coșcogeamite cadru de lemn și cutiile cu baterii). Difuzorul l-a montat deasupra ușii de la intrare, afară, în stradă, numai că nu avea nici o legătură cu aparatul din vitrină... ci cu un patefon postat pe balconul din prăvălie, unde aveam eu biroul. Acolo făceam eu de serviciu și aveam la îndemînă plăcile de patefon care erau clasate, ca să găsesc ușor ceea ce-mi trebuia. Patefonul avea pîlnia înfundată cu cîrpe, astfel că vibrațiile diafragmei mergeau direct la difuzorul din stradă. Unul din funcționari stătea în ușă, cu un „Radio-Welt“ în mînă (n.n. revistă cu programe radio), căutînd programul din acea zi la posturile străine (chit că revista era de două, trei luni în urmă). Apoi, se adresa celui care manipula aparatul din vitrină cu voce tare, ca să sesizeze și publicul din stradă (dar mai cu seamă pe mine, care eram ascuns la balcon), indicînd postul și lungimea de undă pe care se putea prinde la acea oră cutare operă sau concert, ori vre-un discurs de la Liga Națiunilor. După indicațiile primite de jos, căutam la repezeală o placă potrivită, lăsam acul să alunece cîtva timp pe marginea ei, apoi anunțam cu vocea îngroșată, în pîlnia patefonului: „Hheirrr, Radio Berlin“, etc. etc. închideam apoi capacul și îmi vedeam de treabă. În stradă mulțimea creștea de ajungea pînă la trotuarul de peste drum, paralizînd complectamente circulația pe cea mai animată arteră a Iașiului, încît după cîteva seri a intervenit chestorul Poliției interzicînd „emisiunile radiofonice“. Așa au auzit ieșenii, pentru prima oară, „direct“, pe marii cîntăreți ai timpului: Tita Ruffo, Straciari, Schaliapin, Amelitta Galicurci, ba chiar și celebrele discursuri ale lui Titulescu la Liga Națiunilor... „La senge qui moutre a la lautaru magique“... fabula se repetă și se va tot repeta cît lumea aceasta.

Articol afisat de 1224 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Cristian TIMOFTE)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Regionale Stiri Regionale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective