 Alianþa D.A., blocatã între divorþ ºi partaj
Neîncrederea între parteneri, blocajul administrativ ºi decizional, proliferarea ºi generalizarea focarelor de conflict sînt principalele trãsãturi care caracterizeazã, în esenþã, coaliþia de guvernãmînt.
Actuala Putere este susþinutã de aceastã coaliþie de interese politice ºi economice, care l-a prins pe premierul Tãriceanu în coconul unei plase de pãianjen, transformîndu-l în victimã sigurã.
Cãlin Popescu Tãriceanu este victima „logicii pînzei de pãianjen“, împreunã cu partidul pe care îl conduce. Orice miºcare de eliberare pe care PNL mai îndrãzneºte, din ce în ce mai rar, sã o schiþeze nu face decît sã-l blocheze în interiorul coaliþiei, care îl pãstreazã astfel, pentru mai tîrziu, pentru a-l sacrifica la momentul bilanþului guvernãrii. Conflictele din coaliþie blocheazã orice tentativã de limpezire a problemelor din PNL, în care nici Tãriceanu nu-ºi poate exercita autoritatea fãrã riscul de a-ºi pierde suportul politic. Rebelului Crin Antonescu, cãruia pupila tãriceanã Bogdan Olteanu (preºedintele Camerei Deputaþilor, pentru cine nu l-a reþinut) a jurat sã-i ia capul, nu s-a ales, dupã toatã tevatura, decît cu o mîngîiere pe creºtet din partea preºedintelui - premier. Blocajele interne ale coaliþiei se repercuteazã puternic asupra activitãþii administrative a Guvernului care, ºifonat din ce în ce mai mult, de la o zi la alta, nu-ºi mai poate reface credibilitatea ºi se vede nevoit ca, în frunte cu premierul, sã tolereze erorile, reaua-credinþã ºi tîmpeniile propriilor miniºtri. Aºa se explicã lipsa de reacþie a Guvernului ºi premierului în cazurile Flutur, Nicolãescu, Sulfina sau Hârdãu.
Practic, Guvernul Tãriceanu se aflã sub o veritabilã stare de asediu; nimeni nu intrã, nimeni nu iese, premierul declarînd ritos ºi preþios cã fiecare ministru este indispensabil pe metereza lui.
În tot acest timp, PD rãmîne prizonier al propriului vis de aur: alegerile aniticipate. PD funcþioneazã dupã logica partidului de opoziþie, þinînd propriul guvern într-un ºah permanent la colþul tablei de joc, reuºind sã fie mai aproape de aºteptãrile oamenilor ca partid de opoziþie, decît ca partid aflat la putere.
PD este calat pe ideea de a nu-ºi asuma sub nici o formã actele guvernãrii, dupã exerciþiul de succes pe care l-a probat ºi în perioada 1996-2000, în sînul Convenþiei Democratice. Lovind în nominalizarea lui Dan Voiculescu în postul de vice-premier, PD nu urmãreºte altceva decît sã-i discrediteze pe liberali, ca forþã de dreapta, loc unde prea multe partide se calcã în picioare pentru a fi reprezentative. Actualmente, coeziunea în coaliþia guvernamentalã nu se mai menþine decît sub presiunea externã, exercitatã dinspre organismele europene ºi sub un puternic curent intern creat de dorinþa fiecãruia de a se menþine la Putere. Dacã presiunea externã asupra Guvernãrii portocalii s-ar relaxa, conflictele existente în arcul guvernamental ar fi amorsat explozia coaliþiei, pînã acum.
Vulnerabilitãþile în cadrul Alianþei cresc de la o etapã la alta, PD ºi PC fiind cei care exploateazã efectul acestor vulnerabilitãþi în favoarea lor. Doar interesele conjuncturale, mai mult economice decît politice, asigurã coeziunea în coaliþie, ca un liant care menþine imaginea unei solidaritãþi care nu mai convinge pe nimeni .
„Proiectul politic al PD presupune eliminarea PNL de pe dreapta eºichierului“
Cãsnicia în Alianþã este iremediabil compromisã, dar divorþul încã nu se pronunþã între parteneri, pentru cã este greu de decis cine rãmîne cu locuinþa ºi cine ia copiii, la partaj. Nici un scenariu al împãcãrii între liberali ºi democraþi nu stã în picioare, pentru cã fiecare are un pachet de decizii politice incompatibile cu cele ale partenerului.
Schimbarea premierului Tãriceanu a devenit pentru PD o mizã politicã majorã, motivat de rãzboiul personal asumat de Traian Bãsescu cu acesta, dar ºi de poziþia atipicã a PD-ului în cadrul coaliþiei, aceea de a fi opozantul de serviciu din interiorul guvernãrii.
Paradoxal, rolul de arbitru în coaliþie ºi l-a asumat UDMR, care în toate ieºirile publice demonstreazã cã este singurul susþinãtor loial al programului de guvernare al portocaliilor. Tot PD este cel care doreºte sã i se atribuie meritul de a fi primul, dar ºi singurul care vrea sã se debaraseze de o guvernare pãguboasã, susþinînd, în surdinã, orice demers al PSD de a-l debarca pe Cãlin Popescu Tãriceanu.
În actuala coaliþie, premierul riscã sã fie rãpus de PD dar, odatã ce acesta va deveni strigoi, nu s-a decis încã cine va fi curajosul care sã-i înfingã un þãruº în inimã. Se pare cã tot Cotroceniul ºi-a luat ºi sarcina aceasta, Traian Bãsescu punîndu-l pe Stolojan sã ascutã þãruºi.
Dacã, în caz de anticipate, PSD nu intrã în competiþie de pe poziþia favorabilã de contestator, dar ºi de alternativã la guvernare, va exista riscul ca, în campania electoralã, lupta sã se dea între liberali ºi democraþi. Pentru acest moment, democraþii se pregãtesc de pe acum, încercînd sã contabilizeze în propriul interes toate greºelile Guvernului Tãriceanu.
În acest context, proiectul politic al PD presupune eliminarea PNL de pe dreapta eºichierului sau, ce este mult mai posibil, trimiterea acestuia în zona lui 5-7%, transformîndu-l în bãiat de mingi.
În aceastã conjuncturã, PSD-ului nu-i rãmîne decît sã aºtepte momentul prielnic al introducerii unei moþiuni de cenzurã, care sã declanºeze aprinzãtorul bombei din Alianþã, aceasta fiind singura modalitate realã de a declanºa alegeri anticipate.
|
Autentificare
