 De vorbã cu trei prozeliþi ºi emuli ai Marianei Nicolesco
• Marina Anastasiu, Aurelia Vrabie ºi Valentin-Liviu Iftene Marina Anastasiu: Sînt ploieºteancã ºi studiez la Braºov, unde am privilegiul sã lucrez cu doamna Mariana Nicolesco.
Rep.: Îl socotiþi privilegiu. Frumos ºi îndatoritor omagiu...
M.A.: Da, privilegiu ºi cea mai mare onoare care mi s-a putut întîmpla.
Rep.: Sper cã nu aþi venit la Piatra Neamþ numai în conjunctura acestei onorante împrejurãri...
M.A.: Nu, fireºte. Am un an de zile de cînd lucrez cu doamna Mariana ºi am venit pentru cã aici este ºi dumneaei acum. Numai respirînd aerul pe care dumneaei îl respirã este ceva extraordinar. Ne inspirã artã, ºi artã în adevãratul sens al cuvîntului. Dumneaei ne învaþã ce înseamnã calitatea performanþei, ceea ce înseamnã perfecþiunea sau, mã rog, capacitatea de a tinde spre perfecþiune în artã.
Rep.: ÃŽn spectacolul cu „Sora Angelica“ eraþi „La Principesa“, cu aerul acela impozant ºi curioasa ritmicã a sceptrului baston. Acum, sînt nevoit sã constat cã nu sînteþi chiar atît de impozantã. Ce înseamnã scena!
Rep.: Dincolo de prestaþia vocalã de bunã calitate, aþi avut ºi o prestaþie scenicã deosebitã. Cum aþi reuºit? Vã place actoria, histrionismul?
Aurelia Vrabie: Nu mi-a fost nici greu, dar nici uºor. Am încercat sã combin partitura cu sentimentele. Am studiat foarte bine partitura de la bun început, dupã care am încercat nu sã mimez sentimentele, ci sã simt ceea ce trebuia sã simt, pe pielea mea. Am abordat-o dintr-un punct de vedere foarte personal. Consider ºi acum cã rolul mi se potriveºte.
Rep.: Chiar dacã incipitul coral, în pãtrimi, nu pare deloc dificil, structura ulterioarã a partiturii nu e uºoarã. Ba, îndrãznesc sã spun, se dovedeºte a fi dificilã ºi pentru voci mai experimentate. Cum aþi reuºit sã o asimilaþi?
A.V.: Nu mi-am fãcut probleme. Am descoperit-o în sensurile ei mai profunde pe mãsurã ce o studiam. A fost o asimilare fireascã, organicã.
Rep.: Eu ºtiu cã în operã miºcãrile scenice sînt în general rudimentare, reticente oarecum, în poziþiile cele mai convenabile pentru a pune în valoare vocea. Cum reuºiþi sã cîntaþi pe spate?
A.V.: Ha, ha...
Rep.: ªtiu cã nu e uºor deloc, pentru cã atunci totul funcþioneazã altfel; respiraþia, emisia, diafragma...
A.V.: A fost studiatã. A fost studiatã în diferite poziþii, pentru a-mi fi comodã. Am încercat sã vedem dacã se poate, ºi cum am reuºit, poziþia a fost adoptatã. Am studiat mult cu doamna Mariana Nicolesco. Dumneaei a avut foarte multã rãbdare cu noi în tot ceea ce ne priveºte. Clasã de operã, producþia aceasta. ªi a avut ºi ambiþia de a demonstra cã putem face lucruri deosebite.
Reporter: ªtiu cã sînteþi protagonistul operei „Bastiene und Bastienne“ de Wolfgang Amadeus Mozart, pe care o veþi prezenta, în selecþiuni, duminicã seara.
Valentin-Liviu Iftene: Am avut ºansa de a o întîlni pe doamna Nicolesco chiar din anul întîi. Un profesor de canto conteazã enorm, ºi uneori decisiv, pentru destinul unei voci. Profesorul este cel care te ghideazã. Eu îmi las vocea în mîinile dumneaei ºi am încredere cã va face ca vocea mea sã strãluceascã.
Rep.: Trebuie sã faceþi ºi dumneavoastrã niºte eforturi, pentru cã, altfel, n-o sã iasã; vã spun eu.
V.L.I.: Aºa este. Eu am talentul, munca, voinþa, dar conteazã foarte mult sã aibã cine sã mã asculte ºi sã mã îndrume. Un profesor poate sã te distrugã sau poate sã te înalþe. Eu mã bucur cã am norocul acesta deosebit de a fi elevul doamnei Nicolesco...
Rep.: ªi speraþi sã nu fiþi distrus. Poate cã veþi fi norocos.
|
Autentificare
