 „Fiecare om valoros este o lume complexã, aparte ºi inconfundabilã“
• interviu cu maestrul Gabriel Amiraº Pertinenþa, bunul simþ, atitudinea îndatoritoare ºi modestia maestrului Gabriel Amiraº sînt calitãþile unui spirit superior care, pentru cineva atent ºi de bunã credinþã - cum în general nu mai sîntem, din nefericire - ilustreazã imaginea unui adevãrat „grand uomo“ înþeleasã ca o reconvertire a unui uitat ideal umanist la realitatea, uneori stupidã, dar neîndoios ingratã a contemporaneitãþii.
Reporter: Stimate maestre Gabriel Amiraº, dincolo de faptul cã, aºa cum aþi dovedit ºi publicului pietrean, sînteþi un mare interpret al claviaturii, mai aveþi ºi harul de a fi un profesor cu totul ºi cu totul deosebit, dacã þinem cont numai de faptul cã mare parte din ceea ce miºcã astãzi în România în teritoriul pianului vi se datoreazã.
Gabriel Amiraº: La catedra de pian din Bucureºti se aflã Dana Borºan, strãlucitul pianist Andrei Deleanu, cunoscutul Viniciu Moroianu... la Cluj-Napoca Adriana Pera, la Piatra Neamþ - Mihaela Spiridon, la Iaºi, Timiºoara... peste tot. Din partea lor, pe lîngã respectul ºi consideraþia cuvenite, port în mine ºi o profundã frustrare datoratã faptului cã, în ciuda numeroaselor invitaþii pe care le am, nu ajung sã cînt acolo unde sînt ei.
Rep.: Sînteþi clujean...
G.A.: Da, ºi culmea, tocmai acolo unde încã mai trãieºte mama mea, nu ajung de fel. Este - iertaþi-mã! - o trãire subiectivã care estompeazã obiectivitatea. Dar, în ciuda faptului cã am o poziþie de care nu pot sã mã plîng, nu pot uita faptul esenþial cã de aici am plecat. Aici am rãdãcinile mele, aici am amintirile mele, aici am gîndurile mele, simþurile mele. Cum am spus: altfel miros copacii din România, decît în Sigmaringen.
Rep.: Sã mai consemnãm ºi un alt produs de înaltã notorietate internaþionalã a ºcolii dumneavoastrã pianistice ºi care, întîmplãtor sau nu, este legat direct de oraºul nostru.
G.A.: Este o fostã studentã de a mea cu care am lucrat ºapte ani, care a terminat deja ºi a fãcut o strãlucitã carierã în Germania. Întîmplãtor sau nu, ca sã folosesc expresia dumneavoastrã, este, din pãcate, uitatã ºi ignoratã total în Piatra Neamþ. Este vorba de Iulia-Laura Andrei care... v-a fost elevã. M-a ºi rugat sã vã transmit respectuoase salutãri.
Rep.: Sînteþi plin de surprize nãucitoare. Vã rog sã-i mulþumiþi din parte-mi ºi sã-i transmiteþi gîndurile mele cele mai bune. Spuneþi-ne, acum, cîte ceva despre vremelnicul laborator de lucru de la master-class-ul pe care îl conduceþi în cadrul „Vacanþelor“. La ce sã ne aºteptãm?
G.A.: Este aici, acum, un grup de tineri pianiºti veniþi din toate instituþiile de învãþãmînt superior artistic din România, care a produs minuni. Sînt îndrãgostit de fiecare dintre ei pentru cã, aºa cum vorbeam între noi, fiecare om valoros este o lume complexã, aparte ºi inconfundabilã. Ei înºiºi sînt lumi bogate ºi diferite. Fiecare este altceva în felul sãu, fiecare este o valoare. Nici mãcar nu pot funcþiona clasamentele ºi de aceea mã ºi abþin de la o asemenea tentaþie. Asta nu înseamnã cã toþi dintre ei vor face carierã. Celebritate ºi valoare, ºansã ºi neºansã... Ei, deocamdatã, ºansã nu prea au. Pentru cã asta este istoria. Încã sîntem cãlcaþi de roata istoriei. Apoi, pe lîngã hazard mai intervine ambiþia, dorinþa de a-ºi îmbunãtãþi cunoºtinþele, flerul de a gãsi drumul bun pe care sã-l urmeze. Ruga mea faþã de Dumnezeu este aceea de a ne arãta urmãtorul pas în aceastã întunecime care este viaþa. Aceºti tineri au nevoie ºi de acel instinct, pe care noi, faþã de animale, l-am cam pierdut, de a gãsi calea adevãratã cãtre gloria muzicalã. Dar ei, în sine, reprezintã o valoare incomensurabilã.
Rep.: Sînt sigur cã ei au profitat de întîlnirea cu dumneavoastrã.
G.A.: S-a creeat o atmosferã creativã în cel mai profund sens al acestei expresii. De la bun început am ºters toate hotarele profesor elev, din punct de vedere pur formal, de genul întrebare ºi rãspuns. Am provocat o colaborare perfectã, comunã, în care eu ascult, lucrez, demonstrez, fiind deschis la orice fel de întrebare; fie cã e naivã, neprofesionalã. În aceste cîteva zile s-a creat o legãturã temeinicã ce nu cred cã poate fi ruptã uºor.
Rep.: Oricum, urmele acestei legãturi vor rãmîne inevitabil. Contactul cu o mare personalitate a lumii pianistice internaþionale nu se poate estompa, de bunã seamã, nicicînd. Iar, în aceastã searã, veþi avea prilejul de a demonstra pe viu, cum se spune, toate acestea. Vã urãm succes!
|
Autentificare
