Destãinurile unui „terorist“
• Liviu Iurac s-a destãinuit, în calitate de „vizitator“ al Secþiei psihiatrie, medicului Ionel Þubucanu, în prezenþa unui redactor al „Monitorului“ • vrînd sã îºi ia acasã consoarta, ºi ea schizofrenicã, bãrbatul a fãcut o serie de afirmaþii ºocante • „eu testez chinuiala, nu sînt chinuit, ci chinui pe alþii“, „eu «spovedesc cu ranga», aºa cum ªtefan cel Mare spovedea cu barda“, spunea acesta, în timp ce „simþea vuiet de nebunie în jur“ • „accept sã mai stau în spital numai dacã îmi aduceþi televizor, DVD ºi zece cafele pe zi“, este una dintre replicile pe care le primesc medicii psihiatri de la unii bolnavii • „Monitorul de Roman“ a avut „ºansa“ sã afle o serie de idei „inedite“ ale lui Liviu Iurac, tînãrul care, de luni bune, a terorizat familia primarului Cãrpuºor. La ora documentãrii, cufundat înt-run maldãr de foi de observaþii, medicul psihiatru Ionel Þubucanu, ºeful secþiei menþionate, discuta, calm, cu bãrbatul, schizofrenic, venit la spital sã-ºi ia acasã soþia suferindã de aceeaºi boalã. Timp de 30 de minute, pacientul a început sã-ºi depene toatã povestea vieþii, încercînd sã-l convingã pe medic sã îi externeze consoarta, motivat de faptul cã nu are cine sã le îngrijeascã fetiþa în vîrstã de doi ani. ÃŽncercînd sã-l convingã pe medic de faptul cã soþia sa nu este bolnavã, bãrbatul a spus cã nevasta a venit la spital doar „dintr-un moft“, pentru a încerca sã scape de îndatoririle de mamã. „Eu judec, domnul doctor, sînt perfect conºtient. ªtiu tot ce-a fãcut soþia mea, dar nu mã intereseazã. Vreau sã-mi convingeþi nevasta sã meargã acasã. Am douã recamiere, ea doarme împreunã cu fetiþa ºi eu dorm separat. Mã trezesc la douã noaptea, pentru cã am mult de scris. De cînd sînt singur, dorm cu copilul la capul meu. Nu vreau sã umble fleaura nevasta mea ºi apoi sã vinã acasã, pentru cã la mine nu-i camerã de oaspeþi. Dacã nu vine, mã duc la spital la Gîdinþi ºi îmi iau altã femeie. ÃŽmi amintesc de faptul cã, atunci cînd tatãl meu se îmbãta, mama dormea pe jos de frica lui. Eu n-am bãtut-o pe soþia mea, n-am fugãrit-o. Nu admit s-o las pe Iulia sã plece de cîte ori îi vin «gãrgãunii». Nu pot s-o las sã stea la psihiatrie, sã-mi vinã acasã cu tîmpenii, o iau la fugã numai cît mã uit la ea. ªtiþi cum e cu tîmpenia, circulã... domnu’ doctor“, a spus Liviu, ºi el vechi pacient al medicilor psihiatri. Acesta a încercat sã-i explice medicului curant cã este un om corect. „Domnu’ doctor, eu sînt bãiat cinstit ºi mã cunoaºte toatã lumea. Eu testez chinuiala, nu sînt chinuit, ci chinui pe alþii. N-am furat de la nimeni, n-am dat în cap, am luptat în viaþã de «mi-au sãrit capacele». Eu «spovedesc cu ranga», aºa cum ªtefan cel Mare spovedea cu barda, atunci cînd trebuie îmi fac singur dreptate. Acum trebuie sã plec la Casa Armatei, vreau sã deschid o salã de culturism. Simt un vuiet de nebunie în jur, vã rog sã mi-o daþi pe Iulia acasã“, a mai spus bãrbatul, pãrãsind cabinetul medicului.
Reamintim cã acesta a dat de furcã de multe ori oamenilor legii deoarece ºi-a terorizat familia ºi, nemulþumit cã primarul Dan Ioan Cãrpuºor nu i-a aprobat construcþia unui bloc de 90 de etaje, a început sã terorizeze familia edilului ºef. Acesta a avariat maºina lui Adrian Cãrpuºor, fratele primarului, ºi a pãtruns fãrã drept în curtea acestuia. Deºi au fost întocmite numeroase dosare penale pe numele sãu, acestea s-au soldat cu... nimic, ca urmare a bolii de care suferã bãrbatul.
„Fereascã Dumnezeu!“
Peste 90 de bolnavi cu diverse afecþiuni psihice, consultaþi într-o singurã zi, fiecare dintre ei cu povestea sa de viaþã ºi „cu mintea rãtãcitã“, într-o mai micã sau mai mare mãsurã, reprezintã, pentru medicii Secþiei psihiatrie a Spitalului Municipal Roman, o muncã titanicã. Doctor Ionel Þubucanu spune cã are prea puþine clipe de rãgaz, în decursul unei zile de gardã. Schizofrenii paranoide, demenþe sau depresii, sînt doar cîteva dintre bolile pe care medicul psihiatru încearcã sã le trateze. ÃŽn timpul discuþiei, infirmiera l-a anunþat pe doctor cã un bolnav ºi-a aruncat pijamalele la gunoi, apoi ºi-a ars pantalonii ºi tricoul cu þigara. „Accept sã mai stau în spital numai dacã îmi aduceþi televizor, DVD ºi zece cafele pe zi“, spune bolnavul, în timp ce este dus la salon. Medicul psihiatru îºi ridicã privirea, tot calm, din fiºele pacienþilor ºi, dacã pentru moment ai impresia cã e cu gîndul în altã parte, este atent la fiecare vorbã rostitã de bolnavi. „Psihiatria este fantasticã, luxuriantã, ineditã, filosoficã ºi omeneascã. Uitîndu-mã la ceas, constat cu regret cã este ora 16 ºi nu am reuºit decît sã termin consultaþiile. ÃŽn secþie sînt internaþi 50 de bolnavi, la care se adaugã alþi 30, din ambulator, pe care i-am examinat, plus 20 de persoane care s-au prezentat la Centrul de zi de Sãnãtate Mintalã. Asta înseamnã un rulaj zilnic de 100 de bolnavi. Este mult chiar ºi pentru doi medici, darãmite pentru unul singur. Asta avînd în vedere cã, deocamdatã, cealaltã colegã este în concediu, este o muncã herculianã ºi, poate, faþã de alte profesii, epuizarea fizicã este imensã. Un psihiatru, dacã nu-ºi deschide sufletul, sã pãtrundã suferinþa celor din jur, nu reuºeºte sã stãpîneascã tainele acestei meserii. Este epuizant, pentru mine, sã intru pe aceeaºi lungime de undã cu aceºti pacienþi, pentru cã trebuie sã încerci, cu mintea ta limpede, sã-i înþelegi. ÃŽi ascult, le acord atenþia cuvenitã ºi mã manifest ca un prieten. Le aprob ideile, care nu toate sînt aberante. ÃŽncerc sã le ºubrezesc construcþia delirantã, prin infiltrarea îndoielii asupra a ceea ce susþin“, a precizat doctor Ionel Þubucanu. ªi pentru cã este o muncã extrem de solicitantã, psihiatrul romaºcan îºi „încarcã bateriile“ fãcînd plimbãri, în timpul liber. Acesta susþine cã nimic din viaþa tumultoasã, din afara spitalului, nu-l scoate din sãrite, nici chiar atunci cînd este nevoit sã aºtepte mult, la o coadã la bancã, de exemplu. „Nu mã enerveazã nimic din exteriorul secþiei, nici acele persoane necivilizate, care þipã ºi dau dovadã de lipsã de respect. Iniþial, am avut dosar de medic internist, însã, în final, am ales sã fiu psihiatru. Cred cã aceastã profesie, pe care o consider nobilã, mi-a fost hãrãzitã de Dumnezeu. Pentru mine, acest domeniu înseamnã «un ocean de bucurii, o mare de surprize ºi un lac de neruºite» ºi este o laturã a medicinii care mi se potriveºte“, a mai spus Ionel Þubucanu.
|
Autentificare
