Boier Videanu
Bustul din marmurã al primarului general s-a pãstrat în zilele revoltei din Ferentari, proptit stabil pe soclul fotoliului din primãrie. Boier Videanu, visitiernic peste un buget de 85 miliarde euro, nu se poate mînji cu noroiul fetid al unei revolte tigãnesti, fiindcã Ferentariul, o recunoastem sau nu, e un cartier locuit preponderent de concetãtenii nostri romi. Blocurile put, iar spatiul dintre clãdiri depoziteazã zeci de tone de mizerii, de la hîrtii si fecale, pînã la hoituri de cîini si pisici. Pantofii scumpi ai primarului general, din piele frantuzeascã, n-au obisnuinta periferiei pe care o atinge doar în campania electoralã, iar atunci gestul se petrece în grabã mare. ÃŽntors acasã, îsi obligã, pesemne, menajera sã-i ardã hainele. Sã nu care cumva sã fi recoltat pe mansete microbi sau, Doamne fereste, pãduchi. Oricum, marele tãrãboi din Ferentari a avut de toate, de la demagogia electoralã a lui Becali, pînã la incendiat saltele si cauciucuri de masinã, de la înjurãturi si „mîncati-as“, la discursul de sopranã al prefectului Mantale.
L-am bestelit în scris pe Vanghelie de o sutã de ori. Cu prilejul revoltei din Ferentari mi s-a pãrut singurul lucid, coerent si tot ce a spus a fost corect. Oamenii aceia, unii dintre ei sãrmani nefericiti, altii puturosi de-a binelea (am vãzut o droaie de tineri zdraveni, buni de muncã), erau în procent covîrsitor proprietari ai apartamentelor lor. Obligatia de a-si plãti curentul si întretinerea nu poate fi transferatã celorlalti cetãteni ai tãrii. M-a socat imaginea unui resou improvizat, cu o rezistentã din fier masiv. ÃŽntr-o camerã a fost gãsitã o improvizatie electricã de încãlzit, cu o rezistentã din sinã de tramvai. Se duc dracului statiile electrice, releele. Filosofia „ce-or sã-mi facã?“ a prins si mai prinde încã. Vine statul, vine Becali, vine unul care converteste în imagine orice nenorocire si te scoate.
Sînt în Ferentari, spuneam, multi oameni amãrîti. Sînt bãtrîni neputinciosi, sînt bolnavi care nu mai au nici o sansã de adaptare la capitalism. Sînt, însã, si suti tineri, hoti de buzunare, pierde varã si pierde iarnã, care si-au fãcut o profesie din parazitat pe spinarea altora.
E obligat statul fatã de ei? Este, dar nu în sensul de a le plãti factura la curent. Obligatia statului e sã-i readucã cu picioarele pe pãmînt, pe fãgasul muncii cinstite. E obligat statul sã le mãture între blocuri? E obligat statul sã le care tonele de gunoi zvîrlite prin geam? Nu cred. E obligat, însã, sã asigure servicii de salubritate si mai e obligat sã-i amendeze pe cei care, ca rîmãtorii din cotet, umplu cu rahat locul în care trãiesc. În Germania, plãtesti pentru un chistoc aruncat în stradã, în unele orase, o amendã de zece euro, iar în altele, în functie de decizia primãriei, optzeci de euro. Nu numai simtul de curãtenie al neamtului igienizeazã orasele, ci si severitatea edililor.
Boier Videanu, uneori în sedinte la Golden Blitz, e preocupat, peste poate, cãror firme sã acorde asfaltãri, înlocuiri de borduri deja înlocuite. Boier Videanu stã în capul mesei si ia decizii care n-au nici o legãturã cu mizeria periferiei. Un sofer de taxi îmi spune cã numai din cinci la sutã comision de la firmele de constructii, boier Videanu a ajuns primul miliardar în euro al noii Puteri. Nu stiu dacã asa stau lucrurile. Soferii de taxi trãncãnesc uneori verzi si uscate. Ceea ce stiu cu certitudine este cã cineva ar trebui sã-i dea un brînci domnului Videanu din biroul de vis-a-vis de Cismigiu si sã-l dea cu nasul în mizeriile fizice si morale ale mahalalei.
Din pãcate, cîte un Ferentari existã în mai toate localitãtile României, mari sau mici. Trag nãdejde sã nu existe peste tot si cîte un Videanu.
|
Autentificare
