ÃŽntre timp si spatiu
• interviu cu maestrul coregraf Florin Fieroiu Reporter: Stimate Florin Fieroiu, apãreti, iatã, de douã ori pe afisele ultimelor productii teatrale pietrene...
Florin Fieroiu: Lucrez, împreunã cu Dan Tudor, la ambele piese care vor fi prezentate în premierã peste cîteva zile: „Dacã ãla e cu aia, ai'a lui cu cine-o fi?“ de Mimi Brãnescu si „ÃŽntîmplãri într-un oras cu prosti“ de Salom Alehem. Actor si dramaturg, totodatã, Mimi Brãnescu scrie o dramaturgie foarte interesantã. Pentru mine, piesa asta mi-a revelat sensul unei fantezii. Mi-a plãcut foarte mult pentru cã, dincolo de firul clasic al povestii, existã o explozie din fantezia despre care vorbeam: atît la nivelul limbajului, cît si al jocului si al comicului de situatie.
Rep.: Care este aportul dumneavoastrã strict profesional în acest spectacol? Este cumva un music-hall?
F.F.: Nu, nici vorbã. Este o piesã de teatru în întelesul cel mai deplin al cuvîntului.
Dincolo de cuvînt
Rep.: Si ce cautã coregrafia aici?
F.F.: Trebuie sã lãmurim o problemã. Aportul coregrafic într-o piesã de teatru are, dupã pãrerea mea, douã directii: una care este mai pregnantã, cînd vrei sã tratezi coregrafic si corpul, si spatiul, si actorul - si, în acest caz, miscarea depãseste ritmul miscãrii firesti, scenice - si o alta care priveste exact aranjamentul acesta pe niste coordonate mai firesti ale expresiei corporale si ale miscãrii scenice, mai realiste si în perfectã rezonantã cu textul dramatic. În acest spectacol, cele douã directii coexistã. Am lucrat si la miscarea scenicã, care pentru mine este, dacã vreti, acest aport pe care îl aduc expresiei scenice, în sensul cã pot deschide perspective noi asupra spatiului, gestualitãtii, asupra unui anumit tip de fizicatie. Dar toate astea tin, mai degrabã, de intimitatea textului. Existã tipuri de situatii dramatice cînd trebuie sã aducem miscarea în zona cotidianului, a firescului.
Rep.: Înteleg cã dumneavoastrã, în calitate de coregraf, sînteti un fel de mediator între public si actul scenic, între intentiile regizorale si materializarea lor.
F.F.: Cred cã dacã îmi asum postura de mediator, as mijloci între intentiile regizorului si actor, pentru ca acesta din urmã sã devinã, la rîndu-i, mediator între piesã si public.
Rep.: Sînteti, înteleg, o echipã.
F.F.: Sînt la a treia colaborare cu Dan Tudor, dupã ce am mai lucrat împreunã la Teatrul de Comedie si la National.
Rep.: Este pretentios?
F.F.: Nu, dar uneori el îsi doreste un anumit tip de actor, un anumit tip somatic, îsi doreste sã ducã o anumitã situatie într-o altã zonã; aceea de miscare.
Rep.: Si, astfel, vã dã de lucru.
F.F.: Da, îmi lasã libertatea sã aleg eu si tipul somatic, si tipul de miscare.
„Putem vorbi aici de dans sau de non-dans“
Rep.: Am vaga impresie cã evitati sã vorbiti despre partea pur coregraficã.
F.F.: Coregrafia este miscare în timp si spatiu. Nu este nimic altceva. Depinde cu ce asimilati dumneavoastrã coregrafia. Poate sã fie si un dãnsulet pe o muzicã. Dar coregrafia este mai mult decît atît. Miscare în timp si spatiu, asa cum am mai spus. Dar conteazã ce timp, ce spatiu si, mai ales, cum este perceputã atît de actori, cît si de cãtre public. Cã este sau nu muzicã, e o altã problemã. Putem vorbi aici de dans sau de non-dans. În principiu, dacã nu este muzicã, aportul meu se rezumã la miscarea scenicã, pe care putem sã o denumim ca non-dans. Aceasta face parte tot din structura coregraficã în alternanta dintre miscare si pauze. În momentul în care avem o muzicã, sîntem deja în spatiul unei situatii mai conventionale unde, datoritã coregrafiei, este mai usor de recunoscut ce se întîmplã în acel moment. Pe muzicã, corpul începe sã suporte si sã redea o parte de expresivitate care, în mod normal, suplineste replica.
Rep.: Îmi pare bine cã ati amintit de pauzã, care, dincolo de o definitie consacratã, potrivit cãreia reprezintã un moment de tãcere mãsurat, este si un moment de expresie mãsurat ce dã ritm si unei partituri muzicale si uneia dramatice. Pînã o sã vedem reactia publicului la sugestia temporalã si spatialã promisã, vã dorim numai bine si spor la lucru.
|