Frati „condamnati“ de gene
• doi frati din Roman, care suferã de o malformatie geneticã, constituie o enigmã pentru medicii romascani • unul din ei a fost internat zilele trecute în spital, din cauza unor dureri de gît si de cap • acesta a fost îngrijit si vizitat la spital de fratele mai mic • desi amîndoi au peste 20 de ani, fratii nu au fost luati pînã acum în evidenta medicilor endocrinologi • cel mai mic îsi doreste sã munceascã, considerînd cã în felul acesta va avea banii necesari sã-si sprijine fratele • Doi frati romascani, suferinzi de giganto-acromegalie, se luptã nu doar cu boala, ci si cu nepãsarea, ba chiar marginalizarea de cãtre semenii lor. De cîteva zile, Ciprian R., în vîrstã de 24 de ani, a fost internat în Sectia ORL, fiind vizitat si îngrijit de Marius R., în vîrstã de 23 de ani. Cei doi tineri, înalti de aproximativ doi metri, au atras privirile cadrelor medicale din tot spitalul. „De cînd eram mici, lumea ne privea ca pe niste ciudati. Cu timpul, vecinii s-au obisnuit cu noi, îi respectãm si ne respectã. Mama a muncit o viatã întreagã sã ne asigure cele necesare, luptîndu-se nu doar cu boala de care sufeream, ci si cu mentalitatea celor din jur. Nu pot exprima în cuvinte cît a muncit mama pentru noi si cît tine la noi. Niciodatã nu a pus problema sã ne abandoneze si a muncit pe brînci sã ne întretinã. Nu stiu ce-am fi fãcut dacã nu era mama. Toatã viata a fãcut sacrificii pentru noi, tata a cam tinut la «pahar» si a murit anul trecut. ÃŽmi amintesc faptul cã, pe cînd eram în clasa a opta, fratele meu a început sã se înalte, încît profesorii spuneau, încã de pe atunci, cã e cel mai înalt din clasã. El a terminat opt clase. Nu face altceva decît sã joace fotbal, sã mãnînce si sã doarmã. Eu am urmat scoala profesionalã specialã, la Piatra Neamt, si sînt bun de muncã. Pînã anul trecut, am muncit la un atelier de termopane din lîngã fostul CAP, la iesirea din Roman. A ars însã si de atunci mi-am pierdut si locul de muncã. Ne descurcãm greu cu banii, trãim dintr-o pensie de urmas de 1,8 milioane de lei si din pensia de handicap a fratelui meu, care are aceeasi valoare. Am grijã de fratele meu, fac de mîncare, mã ocup si de curãtenie“, a mentionat Marius R. Mama celor doi frati a plecat în Italia, în luna februarie, pentru a cîstiga banii necesari întretinerii celor doi fii, însã n-a avut inima sã mai rãmînã cînd a auzit cã fiul cel mare s-a îmbolnãvit si trebuie sã meargã la o clinicã din Iasi. Ciprian plînge într-una dupã mama sa, asteptînd-o sã vinã, fiind tot timpul încurajat de fratele mai mic. Marius, constient cã poate, îsi doreste sã munceascã, însã crede cã încã este nevoie de o „pilã“ sã-si gãseascã un loc de muncã. Cît despre prieteni, acesta nu crede în asa ceva. „Nu am prieteni. Chiar dacã stau la o cafea cu un coleg, nu pot spune cã îmi e prieten. Nu cred în prietenii, dupã cum nu cred nici cã i-ar pãsa cuiva de noi. Mã consum foarte mult, sînt zile în care sînt foarte sigur pe mine, însã sînt si zile în care îmi spun: «ce o fi o fi». ÃŽncã mai cred cã «soarele o sã rãsarã si pe strada noastrã» si sper sã vinã ziua aceea, cînd îmi voi gãsi un loc de muncã si ne va fi mai bine“, a încheiat optimist Marius R.
Oamenii de stiintã ridicã din umeri
Acesta a mai precizat cã boala fratelui sãu a început în urmã cu o lunã, cînd a început sã aibã dureri de dinti, de gît si de cap. Medicul sef al Sectiei endocrinologie, Silvia Mãndãsescu, doctor în medicinã, a declarat cã acromegalia reprezintã o afectiune geneticã extrem de rarã, în literatura de specialitate, citîndu-se un caz la 100.000 de persoane, însã doi frati cu aceeasi afectiune reprezintã un caz fãrã precedent, cel putin în istoria medicinii romascane. Ambii frati dezvoltã aceeasi boalã, fiind însã mai accentuatã la fratele mai mare. „Este un caz extrem de rar. Genetica este din nou în prim-plan. Cei doi frati, desi romascani, nu figureazã în evidentele Sectiei endocrinologie. Astãzi i-am vãzut pentru prima datã si nu-mi explic de ce suferã amndoi de giganto-acromegalie. Avînd în vedere cã sînt frati, sigur au o anomalie de crestere creatã de unul sau mai multi factori. Surprinzãtor este de ce nu figureazã în evidentele noastre, avînd în vedere cã este vorba despre o afectiune specificã de endocrinologie. Bãiatul cel mic nu e o capacitate, însã este orientat, coerent si îsi întretine fratele mai mare. Acesta mai spus cã tatãl lor era foarte înalt, prezentînd semnalmente asemãnãtoare, însã a fost un om care a avut o calificare si a muncit la Petrotub, pînã ce boala l-a rãpus si a decedat. Este posibil ca acesti doi tineri sã fi avut în copilãrie o tumorã cerebralã care s-a dezvoltat cu timpul, ducînd la anomaliile de care suferã. Astãzi, cei doi tineri vor fi trimisi la Clinica de endocrinologie pentru investigatii suplimentare. I-am spus fratelui mai mic sã vinã cu toate documentele medicale care atestã boala fratelui sãu, sã ne putem edifica asupra antecedentelor bolii. Probabil, cazul va fi investigat la catedra de geneticã din cadrul universitãtii de medicinã si farmacie din Iasi. Poate este prea devreme sã mã pronunt, pentru cã este pentru prima datã în cei 30 de ani de carierã cînd mã confrunt cu un asemenea caz, însã cred cã este unic si la nivel national. Au fost cazuri singulare de acromegalie, însã niciodatã nu am întîlnit aceeasi formã de boalã la frati“, a declarat doctor Silvia Mãndãsescu. Impresionant a fost modul grijuliu în care Marius îsi încuraja fratele mai mare, stergîndu-i lacrimile care i se preligeau pe obraz, în timp ce-si astepta mama care urma sã soseascã dintr-un moment într-altul. Fratele mai mic nu a prididit nici un moment sã-l încurajeze pe cel mare, îmbãrbãtîndu-l tot timpul, „deschizînd toate usile“ din spital, cerînd lãmuriri detaliate despre boala fratelui sãu.
|
Autentificare
