Cine-si „bagã nasul în dosare“?
ÃŽntr-un interviu, aflat pe drum, cu Traian Bãsescu (autorii ni-l furnizeazã cu tîrîita), presedintele îl amenintã pe pustiul de la Justitie cã dacã-l prinde cã-si „bagã nasul în dosare“ are de-a face cu el.
Nu stiu dacã pustiul de la Justitie, ministrul care a înlocuit-o pe rãsfãtata Monica Macovei, cea fãrã de care n-am fi în Uniunea Europeanã si n-am figura ca planetã în Calea Lactee, îsi va face de lucru prin dosarele consistente ale politicienilor. Nu stiu dacã va da frîu liber curiozitãtii de a arunca o geanã prin foile care vorbesc despre faptele nesãbuite ale îmbogãtitilor pe cãi ilicite. Oricum, dacã va încerca sã-si vîre nasul, va avea o mare problemã. Nu cu legea, nu cu statutul de ministru care îi interzice asa ceva, nici mãcar cu amenintarea lui Traian Bãsescu. El va avea o problemã chiar cu nasul lui Traian Bãsescu. Nu pot încãpea douã nasuri în acelasi dosar. Iar nasul lui Traian Bãsescu (stau dovadã mãrturiile sale de cunoscãtor si doctor honoris causa în stiinta întocmirii si frunzãririi dosarelor) este desenat prin toate bibliorafturile. Nu degeaba si-a dorit presedintele controlul absolut al serviciilor secrete. Nu degeaba si-a dorit seful statului un control absolut asupra procurorilor, magistratii cei mai dragi lui. Nu degeaba Împãratul (asa-l rãsfatã înteleg pedistii) a tinut-o în brate cu atîta duiosie pe Monica Macovei. Este stiut cã prietenii lui Traian Bãsescu au fost scãpati pe asfaltul tare rînd pe rînd si s-au terciuit ca niste ouã nefierte. Presedintele nu poate tine în brate prea multã vreme pe cineva, nu din motive de sciaticã sau de crampe musculare, ci din motive de junghiuri în interesele personale care nu cunosc stabilitatea prieteniei si recunostinta pentru cei care l-au servit.
Junele ministru al justitiei nu poate fi lipsit de experientã doar pentru cã e tînãr, prost pentru cã e tînãr, imoral pentru cã e tînãr, victimã sigurã pentru cã n-are vîrsta lui Traian Bãsescu. Asa cum scriam si altãdatã, Traian Bãsescu are datoria elementarã sã lase în pace, mãcar o vreme, noii ministri. Nu se poate stãpîni. Îi atacã deja furios. I-a atacat din clipa învestirii. Lasã sã-i scape pe toate liniile informatii compromitãtoare despre noii demnitari care trebuie musai anatemizati în fata opiniei publice.
E nevoie de un pic de liniste. Toti care-l cunosc spun cã Traian Bãsescu nu poate trãi în liniste. Un personaj dintr-un celebru roman francez, ajuns la bãtrînete (nu-i cazul presedintelui nostru) cînd era prea multã tãcere în jur bãtea cu un fier în fundul unui lighean. Scotea un sunet asurzitor care enerva vecinii. Unul tipã, altul înjurã, toti sînt atrasi în jocul polemic si pînã la urmã în pãruialã. Personajul din literaturã argumenta gãlãgia pe care o fãcea neîntrerupt prin faptul cã moartea, atunci cînd e zgomot, nu se poate apropia de el. De ce face gãlãgie Traian Bãsescu? De frica mortii politice?
Citesc, în presa de azi, joi, cînd scriu aceste rînduri, o declaratie interesantã a Adrianei Sãftoiu, cea care l-a slujit cu credintã pe Traian Bãsescu aproape un deceniu, suportîndu-i temperamentul, iesirile, derapajele de caracter. Sub aparenta cã-l apãrã, fosta noastrã colegã scapã cîteva vorbe. Ea spune cã nu este adepta politicianului „care stie sã încaseze si care stie sã dea“. Acest politician, cu stomac tare (care are mate, cum zice englezul) este „un fel de nesimtit“. „Uitati-vã cã pe televizor sînt promovati cei care stiu sã înjure mai bine, care stiu sã conflictualizeze mai bine, sã polarizeze mai bine“, adaugã fostul consilier prezidential. Dati-mi voie sã recunosc în vîrful piramidei personajelor care „conflictualizeazã“ pe Traian Bãsescu. Ziarista Adriana Sãftoiu este ultimul dintre cei care n-au mai putut suporta. Ea stie multe si sînt convins cã le va scrie într-o zi.
|
Autentificare
