SEACA LACUL
• gradul de umplere a lacului de acumulare de la Bicaz este de doar 55% • seceta afecteaza pe multi dintre cei care au activitati lucrative în zona • cei care administraza pastravariile sînt în alerta • „cel mai mare dusman al pastravului este temperatura ridicata a apei“, a declarat inginerul Gheorghe Samachis, de la Pastravaria Bicaz • „Am vrut pastrav, trebuie sa ne asumam orice risc. Chiar si pe acela care este dictat de mama natura“, a afirmat Ioan Voda, din Bicaz, si el proprietarul unei pastravarii • Vara lui 2007 se anunta a fi deosebit de secetoasa. „Deficitul apei din sol este mult prea mare pentru a acoperi necesarul culturilor“, spun oamenii de pe Valea Muntelui, cu speranta ca Dumnezeu îi va ajuta, si de aceasta data, sa treaca cu bine acest impas. „Ne seaca fîntînile“, afirma altii, desi situatia din zona noastra nu se compara cu aceea din alte locuri ale tarii. Ca seceta bîntuie si pe aici o arata cel mai bine nivelul scazut al apei Lacului Izvoru Muntelui, a carui acumulare se situeaza la un volum de doar 55%, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Lucru care se rasfrînge negativ asupra productiei de electricitate si diversilor afaceristi a caror activitate este în strînsa legatura cu lacul. Efectele secetei se vad la tot pasul. Nivelul apei la baraj, care în mod normal este de 90 de metri, a scazut cu circa 30 de metri, lungimea lacului s-a diminuat cu aproape 15 kilometri, latimea acumularii, de 2,2 kilometri, s-a redus simtitor, iar suprafata luciului, care cîndva era de 3.125 hectare, este sub 2.000. „Gradul de umplere a Lacului Izvorul Muntelui este de aproximativ 55%. ÃŽn mod normal, acumularea are 1,2 milioane de metri cubi de apa, iar la sfîrsitul saptamînii trecute era de doar 626,45 milioane de metri cubi“, a declarat Stelian Mihaila, inginer sef în cadrul Sistemului de Gospodarire a Apelor Neamt. „Cu toate acestea, conform programului convenit cu Administratia Nationala a Apelor Române, noi uzinam dupa un grafic riguros stabilit, dar numai în functie de volumul debitului înregistrat la intrarea în lac, astfel încît, în prezent, este adevarat ca acumularea se face foarte lent si numai în urma eventualelor ploi. Deocamdata, nu sînt, însa, probleme deosebite. Speram ca timpul sa revina în parametri normali, înregistrati de-a lungul timpului, în perioada unui sezon temperat“, a declarat inginerul Nicolae Petrescu, ofiter de imagine al Filialei Hidrocentrale Bistrita Piatra Neamt.
„Daca temperatura va creste, ne vom înscrie în cota de avarie“
Daca muntenii din comunitatile riverane lacului mai spera, înca, în voia Domnului, privind seceta, nu acelasi lucru se întîmpla cu administratiile pastravariilor de pe Lacul Bicaz, care-si vad periclitata activitatea de crestere a salmonidelor. „Cel mai mare dusman al salmonidelor, în general, si al pastravului, în cazul nostru, este temperatura ridicata a apei, ce poate fi înregistrata pe timpul lunilor de vara, cu precadere în iulie-august. Anul acesta, fiind anuntat a fi unul torid, ne asteptam ca temperatura apei sa treaca foarte repede peste 20 grade Celsius, temperatura care creaza un grad înalt de disconfort pentru tot ce tine de cresterea pestelui. Optima pentru dezvoltarea salmonidelor este temperatura de 18 grade. Daca temperatura va creste, atunci cînd aceasta va ajunge la 23-24 de grade, urcînd chiar pîna la 27 de grade, cum se prognozeaza, ne vom înscrie în cota de avarie. ÃŽn cazul acesta pestele va fi furajat doar cu hrana de întretinere, pentru nu a scadea în greutate, si aceasta va fi administrata doar pe timpul diminetii, cînd este racoare“, a afirmat subinginerul Gheorghe Samachis, de la Pastravaria Bicaz.
„Am vrut pastrav, trebuie sa ne asumam orice risc“
Aceeasi stare de neliniste este si la „Pastravaria lui Voda“, cum îi zic oamenii din zona Bicazului unei noi societati preocupate de cresterea pastravului aparuta, recent, pe harta economica a urbei de sub baraj. „Sîntem îngrijorati, si pe buna dreptate, caci am investit o gramada de bani si ne putem trezi peste noapte falimentari. Si macar de-ar fi din cauza unui management prost. Dar iata ca sîntem la voia naturii... Pastravul, dupa cum se cunoaste, este un peste sensibil. La temperaturi ridicate reactioneaza imediat, intrînd într-o stare de moleseala, ce-l poate duce pîna la moarte. ÃŽn crescatorie poti foarte usor sa pierzi o cantitate mare de peste, în conditiile unui mediu nefavorabil. La temperatura ridicata a apei oricum pierzi, prin scaderea în greutate a pastravului, pe motivul nealimentarii lui impuse. Asa ca este firesc sa ne aflam în stare de alerta“, a spus Ioan Voda din Bicaz, patronul firmei purtînd acelasi nume.
Ca acesti oameni, crescatori de salmonide, au dreptate, o confirma experienta studiului efectuat în timp, privind procesul natural si artificial de selectie, evolutie si dezvoltare în cadrul ecosistemului din lac, ce urmeaza norme stricte si, din pacate, greu ameliorabile, iar, în cazul în discutie, la conditiile nefavorabile de temperatura se mai adauga si variatiile continue si de mare amplitudine ale nivelului apei. „Eu am norocul ca pastravaria pe care o administrez se afla situata în vecinatatea gurii de intrare în tunel, unde nivelul de oxigenare este mai crescut, dar ma întreb ce vor face cei de la Pastravaria Potoci, stiut fiind ca aceasta este situata într-un golf în care, datorita circulatiei scazute a apei, ozonarea se face mult mai greu. Dar pîna la urma tot eu spun, Dumnezeu cu mila. Am vrut pastrav, trebuie sa ne asumam orice risc. Chiar si pe acela care este dictat de mama natura“, a conchis Ioan Voda.
|