CIMITIRUL BOSCHETARILOR

• boschetarii au transformat Monumentul Eroilor ĂŽn dormitor • ei lasa ĂŽn urma lor o mizerie de nedescris • certati cu bunul simt, dar prieteni buni cu alcoolul, boschetarii nu au nici un respect pentru somnul de veci al celor ĂŽnmormĂŽntati ĂŽn Borzoghean •

Desi cultul eroilor reprezinta În toate epocile istorice un element fundamental al culturii umane, sÎntem nevoiti sa constatam, cu regret, ca În contemporaneitatea româneasca un principiu uman fundamental este Încalcat cu grosolanie. Preocupati prea mult de cele ale lumii acesteia, uitam prea usor ca nemurirea trebuie conservata. Chiar acolo, pe hotarul Borzogheanului.

Cimitirul „Eternitatea“ din Piatra Neamt a devenit raiul boschetarilor si cersetorilor. Pe lĂŽnga faptul ca impertinenta lor nu mai are limite la pomeniri sau ĂŽnmormĂŽntari, ei ĂŽmpieteaza si memoria eroilor, transformĂŽnd monumentul ĂŽn dormitor. Recent, dupa ceremonialul depunerii de coroane de flori prilejuit de sarbatoarea „Înaltarii Domnului“, un pietrean ne-a vizitat la redactie, solicitĂŽndu-ne sa fim martori la un adevarat si revoltator act de impietate savĂŽrsit la Monumentul Eroilor din cimitir. „Nu sĂŽnt singurul care gĂŽndesc astfel. SĂŽnt sigur ca lumea va fi foarte indignata. Nu e posibil ca, la numai cĂŽteva ore de la depunerea de coroane, pe locul acesta sfĂŽnt sa se petreaca asa ceva. Este o jignire adusa celor care s-au jertfit, este o jignire adusa populatiei unui oras care vrea sa fie respectat. Cum este administrat cimitirul? Cine se ocupa de acest lucru? Cum ĂŽsi fac datoria cei care administreaza locul de vesnica odihna?“, s-a ĂŽntrebat si ne-a ĂŽntrebat, pe buna dreptate, cetateanul care s-a oferit, de altfel, sa ne si transporte la fata locului. A dorit doar sa nu-i fie publicat numele.

Trista maretie a mizeriei

Am oprit ĂŽn fata stadionului, an intrat ĂŽn incinta si ne-am strecurat catre monument. O parte din ceata de boschetari s-a risipit undeva ĂŽn ĂŽntunericul din spatele monumentului, topaind - vorba lui Blaga - asemeni unor „iezi pe morminte ĂŽnalte“. Ne-am apropiat cu oarecare reticenta, dar am descoperit ca nu aveam de ce. Pe altarul de piatra, ĂŽn mijlocul maldarului de coroane si jerbe, chiar sub inscriptia plina de recunostinta consacrata eroilor („Viteji ce ati cazut pentru tara...“), luminati de flacara rosiatica a tortei, un barbat si o femeie dormeau adĂŽnc, cotropiti de vise, cosmaruri si alcool. Pozitia foetala a cuplului ĂŽngemanat accentua si mai mult sentimentul de impietate. În jur, risipite la ĂŽntĂŽmplare, sacose de plastic, o punga cu resturi ale unui ospat derizoriu, pahare de unica folosinta, pet-uri golite de bere la doi litri, iar ĂŽntr-o coroana, provizia de bere si rachiu pentru ospatul de dupa binemeritata odihna. La sclipirile repetate ale blitz-ului aparatului de fotografiat, femeia a avut vaga tendinta de a reactiona, dar capul greu de bautura nu a avut puterea sa se ridice din capatĂŽiul ĂŽnflorat. Îngaima ceva de neĂŽnteles si a cazut din nou ĂŽn abisurile somnului. Am ĂŽncercat sa-i trezim partenerul de alcov, dar tentativa a fost sortita esecului. Omul nu era dispus sa acorde nici un interviu, asa ca, neputĂŽnd face altceva, ne-am retras ĂŽnfiorati, lasĂŽndu-i pe cei doi tolaniti ĂŽn patul de flori al coroanelor. Pentru a ne linisti putin constiinta, am ĂŽncercat sa ne ĂŽnchipuim ca, ĂŽn somnul lor profanator, cei doi aud totusi, ĂŽn rastimpuri, sunetul ĂŽnfundat al inimilor celor cazuti sub brazda.

Viii cu viii...

Cazul este, trebuie sa recunoastem, profund revoltator. Ca si cetateanul care ni l-a semnalat ne ĂŽntrebam, pe buna dreptate, cum ĂŽsi fac datoria cei care au ĂŽn administrare cimitirul pietrean, cĂŽt se cĂŽstiga din aceasta ĂŽntreprindere si cu ce argumente au obtinut concesionarea acestui loc. Cu toate ca, la prima vedere, este o afacere ca oricare alta, din care, evident, se cĂŽstiga, sĂŽntem siguri ca ĂŽn clauzele contractului de administrare se regasesc, sau ar trebui sa se regaseasca, si cele care prevad asigurarea unui minim de paza pentru ca teritoriul vesniciei sa nu fie atĂŽt de grosolan profanat. Stim, ĂŽn acelasi timp, ca sarmanii care se lafaiau beti ĂŽn urmele gloriei eroice nu au casa. Stim ca, din pacate, aspectul revoltator semnalat acum nu este nici singular, nici necunoscut vrednicilor administratori care au dovedit, ĂŽnca o data, ca principiul „viii cu viii, mortii cu mortii“ a fost temeinic ĂŽnsusit. Ba chiar, ĂŽn cazul acesta, parafrazat: „viii cu mortii, mortii cu viii“. Ma rog, cu unii dintre ei...

Slava Eroilor neamului!

Dupa ce am ajuns la redactie ne-am adus aminte de ceremoniile prilejuite de depunerile de coroane. De regula, la astfel de solemnitati se vine ĂŽn costum impecabil si cravata, pardesiu asortat, pantofi noi sau, dupa caz, uniforma de gala cu fireturi si chipiu de ceremonii. Miroase pregnant a parfum fin si tutun de calitate estompat de adierea cetinei si a florilor din coroane si jerbe. Invariabil, fanfara intoneaza solemnul „Presarati pe-a lor morminte ale laurilor foi...“ si oficialitati, parlamentari, consilieri locali sau judeteni, gradati cu multe stele, sefi de partide, reprezentanti ai institutiilor deconcentrate si influenti oameni de afaceri sau slujbasi de diferite ranguri, atenti la locul pe care trebuie sa-l ocupe ĂŽn protocolul bine ĂŽnsusit al ceremonialului, pasesc cu atentie si, nu de putine ori, cu gratie catre Monumentul Eroilor neamului, bucurosi ca, ĂŽn viata fiind, se pot ĂŽnvrednici a aduce prinosul de recunostinta celor care dorm sub brazda Borzogheanului. Pe rĂŽnd, coroanele napadesc altarul masiv de piatra vegheat de inscriptia ce consfinteste recunostinta eterna si apoi, dupa salvele slobozite de plutonul ce ĂŽncheie onorurile militare, smeritii care ridica gratitudinea la rang de spectacol se ĂŽmbarca ĂŽn limuzine zorind catre alte ceremonii. O vreme, locul este animat de cĂŽtiva gura-casca si de politistii care asigura ordinea si linistea publica, apoi totul intra ĂŽn normal. Eroii, coplesiti de onoruri, coroane si jerbe reavene, ramĂŽn sa-si doarma somnul linistit la care au dreptul. PĂŽna spre seara, cĂŽnd ĂŽnsemnele teritoriului sfĂŽnt al eternitatii sĂŽnt napadite de cete de oameni fara capatĂŽi.