Rugaciuni pentru ploaie, rugaciuni de multumire

Duminica la prĂŽnz a avut loc, pe Imasul „Aerodrom“, din TĂŽrgu Neamt, o procesiune religioasa pentru Pomenirea Tuturor Sfintilor, o slujba de multumire, ĂŽn care s-au ĂŽnaltat rugaciuni pentru ploaia atĂŽt de trebuitoare tuturor. A intrat, deja, ĂŽn traditia locului ca oamenii sa se adune aici ĂŽn aceasta zi, iar un sobor de preoti ĂŽmpreuna cu multi crescatori de animale au ridicat cu adĂŽnca smerenie catre ceruri rugaciunile lor. La manifestare a fost prezent si primarul Decebal Arnautu, care si-a exprimat speranta ca rugile ĂŽnaltate de cei prezenti vor fi ascultate de divinitate.

Reporter: Domnule primar Decebal e o traditie anuala sfintirea imasului?
Decebal Arnautu: Într-adevar. Ne bucuram astazi de o zi minunata. Era cu neputinta sa fie altfel tocmai în duminica pe care Sfînta noastra Biserica o închina pomenirii tuturor Sfintilor. Traind cotidian sub presiunea timpului, cu teama ca oricînd putem fi striviti între cele doua ace ale ceasornicului, ne-am propus sa evadam astazi din lumea sufocanta a grijilor si constrîngerilor de tot felul, pentru a petrece cîteva ore aici în spatiul nealterat al pacii si frumusetii naturale.
Rep.: Se pare ca acest obicei vine de demult...
D.A.: Stiu din batrĂŽni ca aceasta minunata traditie anuala a sfintirii imasului nostru are cam aceeasi vĂŽrsta cu istoria locului acesta si am convingerea ca trainicia ei vine din puterea rugaciunii noastre colective.
Rep.: A devenit, deja, o traditie religioasa bine statornicita adunarea de azi!
D.A.: Adevarat. „Unde sĂŽnt doi sau trei adunati ĂŽn numele meu, sĂŽnt si Eu cu ei“, spunea MĂŽntuitorul ĂŽncurajĂŽndu-ne sa cerem cele de folos cu ĂŽndrazneala si cu buna cuviinta. Mai vreau sa va marturisesc sincer ca eu ma simt ĂŽmplinit doar atunci cĂŽnd ma aflu ĂŽntre oameni. Pentru a raspunde acestei nevoi sufletesti de a fi mereu ĂŽmpreuna cu dumneavoastra, am cautat sa reĂŽnviem aceste traditii, sperĂŽnd ca pentru binele nostru, al tuturor, este nevoie sa ne ĂŽntĂŽlnim cĂŽt mai des cu putinta. Apoi, datorita acestor prefaceri permanente si schimbari bruste care au pus ĂŽn miscare pĂŽna si linia orizontului nostru, riscam sa alungam iremediabil dintre noi „duhul“ sculptat de atĂŽtea veacuri ĂŽn sufletul nostru de urmasi ai plaiesilor musatini. Ne vom face, asadar, si strajerii destoinici ai matricii noastre de gospodari, statornici ĂŽn credinta si ĂŽn valorile neperisabile ale vietii.
Rep.: Practic ce veti face astazi, exceptĂŽnd slujba soborului de preoti?
D.A.: Ne vom ruga ĂŽmpreuna pentru ploaie, cĂŽmpurile sĂŽnt arse de soare si pasunile sufera. Apoi, vom vorbi si vom schimba impresii cu gospodarii nostri, ĂŽntr-un cadru destins, despre pasunat, mersul semanaturilor, calitatea fĂŽnetelor si altele. La un mic si o bere, sufletele se deschid mai usor...
Rep.: Unii din tĂŽrgnemteni, care nu sĂŽnt agricultori, ar putea fi invidiosi...
D.A.: În alte zile ne vom întîlni în mod cert si cu profesorii, cu oamenii din sanatate, cu oamenii de afaceri, cu pensionarii si veteranii, pentru a percepe exact nivelul fiecarui domeniu si dinamica implementarii cadrului legislativ actual, în scopul de a fructifica toate sansele integrarii noastre în Uniunea Europeana. Avînd o imagine de ansamblu, asupra tuturor domeniilor vietii sociale, va putea si Administratia Publica Locala sa contribuie în sens benefic si constructiv.
Rep.: Cum?
D.A.: Nu mi-am propus astazi sa intru ĂŽn detalii tehnice asupra modului ĂŽn care vom activa pentru a ne valorifica sansele noastre - fie ca ele vor veni din economie sau turism - ĂŽnsa, vreau sa retineti ca toata munca noastra cotidiana este dedicata oamenilor si preocuparii de a veni mereu cu o ĂŽmbunatatire a vietii. SĂŽntem un colectiv unit care si-a fixat o singura tinta: dezvoltarea durabila a orasului TĂŽrgu Neamt cu o crestere perceptibila de catre toti a vietii noastre zilnice.
Vom merge ĂŽnainte alaturi de SfĂŽnta noastra Biserica, avĂŽnd grija de sanatatea radacinilor noastre, singura certitudine ca munca si toate staruintele sĂŽnt zidite pe stĂŽnca si, oricĂŽte valuri vor veni, nu se vor risipi.