Doliu
Teofil Mihoc, în vîrstã de 29 de ani si Liviu Ghiuzan, în vîrstã de 22 de ani, tinerii din satul Adjudeni, comuna Tãmãseni, decedati într-un oribil accident rutier la Padova, în urmã cu mai bine de o sãptãmînã, au fost adusi acasã de cãtre rude si urmeazã sã fie înhumati astãzi, 6 august. Trupurile neînsufletite, repatriate în sicrie închise ermetic, au fost transportate acasã la familia Mihoc si asezate pe un catafalc amenajat în curtea gospodãriei. Greu de descris în cuvinte durerea rudelor îndoliate, a mamei, a fratilor si surorilor cu chipurile împietrite sau a prietenei. Teofil Mihoc a avut parte, dupã cum spun mama si sora acestuia, de o viatã frumoasã, mai ales în ultimii ani, cîstigînd suficient în Italia pentru a-si putea asigura viitorul. Tînãrul a plecat la Padova în urmã cu aproximativ sapte ani si, în urmã cu ceva vreme, si-a chemat si prietenul, pe Liviu Ghiuzan. „Munceau amîndoi în domeniul constructiilor si erau foarte iubiti si respectati. Nimãnui, din Italia sau de acasã, nu-i vine sã creadã cã Teofil si Liviu sînt morti. A fost un accident blestemat, acum douã sîmbete, la intrarea pe o autostradã. Am înteles cã era o diferentã de nivel de cîtiva centimetri între asfaltul care se turna si cel deja existent si acolo au pierdut controlul. Teofil conducea, pentru cã era motoscuterul lui. Autoritãtile care se ocupã de anchetã nu s-au pronuntat încã oficial, au la dispozitie trei luni pentru cercetãri“, a declarat Rodica Mihoc, sora lui Teofil. Aceasta a mai povestit cã s-a ocupat, în Italia, de formalitãtile necesare repatrierii. „Am fost sprijiniti inclusiv de cãtre patronul la care au lucrat Teofil si Liviu, dar si de colegii lor de la muncã. A durat putin mai mult repatrierea, pentru cã a trebuit sã meargã si sora lui Liviu sã-l identifice personal. De restul cheltuielilor pentru amîndoi ne vom ocupa noi, familia lui Teofil, mai ales cã Liviu era ca si fratele nostru“, a mai mentionat Rodica Mihoc.
Liviu Ghiuzan a avut parte de o viatã destul de zbuciumatã, acesta rãmînînd fãrã mamã în urmã cu aproximativ doi ani, tatãl abandonîndu-l. Asa se face cã tînãrul a stat mai mult pe la familia Mihoc, ce l-a „adoptat“, pînã cînd s-a ivit posibilitatea sã plece la muncã în Italia. „Era si el ca si copilul nostru. Mare nenorocire s-a abãtut asupra noastrã. Erau niste bãieti buni, muncitori, la care tinea toatã lumea. Chiar si patronul la care au lucrat în Italia spunea cã nu-i va putea înlocui“, spune, împietritã de durere, Bernaveta Mihoc.
De altfel, întreaga comunitate din Adjudeni este socatã de cele petrecute. Familia îndoliatã este una apreciatã de cãtre consãteni, conform spuselor primarului din Tãmãseni, Ironim Andrici sau ale pãrintelui paroh, Aurel Istoc. „Este mare pãcat de bãietii ãstia, prea tineri ca sã moarã, dar moartea parcã alege uneori oamenii buni. Merg prea multi sã munceascã pe la strãini si se întorc acasã în sicriu. Ãsta este, probabil, pretul pe care trebuie sã-l plãtim pentru ca sã trãim putin mai bine“, a spus Iosif Dancã, din Adjudeni.
|