Schimbarea la FatĂŁ si legendele CeahlĂŁului

Stim putine lucruri despre cultul solar din perioada bronzului si respectiv din perioada de ĂŽnceput a fierului ĂŽn lumea tracĂŁ. Se mai afirmĂŁ cĂŁ Apollo se nĂŁscuse prin aceste spatii ale strĂŁmosilor nostri geto-daci, ca SfĂŽntul Soare, iar prin corolar tĂŁranii numesc Luna: SfĂŽnta LunĂŁ. Pe Valea Bistritei se spune cĂŁ „Luna este sora Soarelui, si el a vrut sĂŁ o ia de sotie, dar ea nu l-a vrut, cĂŁci este pĂŁcat sĂŁ ia frate pe sorĂŁ”. Întocmai ca ĂŽn antichitate, unde Apollo, zeul solar, era frate geamĂŁn cu Artemisa, zeita lunarĂŁ. Nedeia de pe CeahlĂŁu are cea mai apropiatĂŁ semnificatie fatĂŁ de definitiile date azi de cĂŁtre unii cercetĂŁtori, dintre care i-am aminti aici doar pe Romulus VulcĂŁnescu si Victor Kernbach: „Nedeile erau adunĂŁri rituale ale unor grupuri de ciobani (dar nu numai) care urcau, ĂŽntr-o anumitĂŁ zi, pe un plai de munte, pentru a schimba informatii sau sfaturi si a serba solemn, ĂŽmpreunĂŁ, un eveniment din calendarul naturii...“, iar VulcĂŁnescu adaugĂŁ cĂŁ nedeile ar simboliza „urcĂŁri pe munte pentru contact direct cu Cerul, precum si oficierea de rugĂŁciuni“. Traditia aratĂŁ cĂŁ monahii de pe CeahlĂŁu oficiau ĂŽmpreunĂŁ, o singurĂŁ datĂŁ pe an, marea slujbĂŁ a aghiazmei, ca un suport spiritual al nedeii. În plus, este evident suportul isihast: de „schimbare la fatĂŁ“ a schimnicilor, ca o trimitere la ĂŽndumnezeirea lor ĂŽntru pĂŁtimire si apropiere fatĂŁ de Cel de Sus. În ceea ce priveste ancorarea SĂŁrbĂŁtorii Muntelui ĂŽn paleofolclor, ĂŽndoielile nu-si mai au rostul. Adunarea de cu noapte a multimii pe platoul dominant ĂŽn asteptarea RĂŁsĂŁritului (a lui Sol Invictus), deci ruga ĂŽn comun pentru adorarea mĂŁretului astru, aprinderea focurilor (de Purificare), prĂŁznuirea cinei (ĂŽntocmai unui adevĂŁrat Simpozion) si salutul entuziast adresat direct SfĂŽntului Soare la ĂŽnfĂŁtisarea lui oamenilor care ĂŽl zĂŁresc, primii, deasupra ĂŽntunecatelor neguri -, fĂŁrĂŁ a mai pune la socotealĂŁ mesele ritualice (ĂŽntru astepterea fenomenului astronomic, ca si de despĂŁrtenie), ne dau mĂŁsura substratului de facturĂŁ pĂŁgĂŽnĂŁ preluat de crestinism prin simplu sincretism: deci ca un proces de asimilare a credintelor printr-o suprapunere.
OdinioarĂŁ, pe vremuri, atunci cĂŽnd la ora patru si jumĂŁtate, cĂŁtre acea izbucnire a Soarelui (pe vremea aceea nu exista asa-zisul orar de varĂŁ) participam emotionati la SĂŁrbĂŁtoarea Muntelui -, se poate spune cu certitudine cĂŁ ne solidarizam ĂŽmpreunĂŁ, ne cuminecam laolaltĂŁ prin tainĂŁ, ĂŽntocmai ca pe vremuri strĂŁmosii nostri geto-daci care probabil avuseserĂŁ ĂŽnainte cu milenii aceleasi trĂŁiri.
N.B.: În multe legende din România gãsim descrise vîrfuri si platouri din Muntii Carpati socotite a fi sfinte, unde de veacuri se desfãsoarã serbãri populare si drumetii montane. În categoria muntilor sfinti din Dacia se încadreazã: Omul, Caraimanul, Cozia, Gãina, Ceahlãul, Parîngul s.a., de unde putem deduce cã în Dacia existau mai multe altare de tip Kogaion.