„Crîncenul veac XX şi ororile sale“

La Editura „Timpul“ a apărut, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor, o „dare de seamă“ despre (o) viaţă: cartea „Crîncenul veac XX şi ororile sale“, de Mihai David-Ghindăoani. Autorul, un dascăl din Ghindăoani, Neamţ, s-a născut la 14 martie 1907 şi a mers „braţ la braţ“ cu secolul XX pînă în 17 martie 1999. „Crîncenul veac XX şi ororile sale“ este un manuscris autobiografic, denumit iniţial „Viaţa mea“, pe care autorul i l-a încredinţat, înainte de „a pleca“, poetului şi scriitorului Adrian Alui Gheorghe. Anul acesta, manuscrisul a fost tipărit.
„Sînt convins că această carte va interesa foarte multă lume pentru că e vorba nu numai despre Mihai David-Ghindăoani, e vorba despre Neamţ, despre nemţeni, despre noi toţi. Este, într-un fel, o carte «muzeu», fiecare «vizitator» rămîne cu sentimentul că acolo, în interior, se întîmplă ceva, ritual şi magie, nemaivăzut şi nemaiauzit, adică o viaţă de om. Este o carte mai specială, pentru că Mihai David a încercat să scrie despre toate tulburările pe care le-a străbătut în cei 92 de ani de viaţă, a încercat să priceapă istoria pe care a trăit-o şi a încercat să înţeleagă sensul în care se îndrepta istoria României. Pe retina timpului, din «memoriul» lui Mihai David, se perindă o mulţime de chipuri şi nume, se derulează fapte, se exprimă speranţe, mor oameni şi se nasc oameni, dispar epoci istorice, se sfărîmă mituri, se fărîmiţează chipuri cioplite în lut. Este o mărturie de viaţă, scrisă apăsat, cu farmec şi cu foarte multă culoare locală. Spune el frumos la un moment dat că, în aproape un veac de viaţă, poate mărturisi la final, aşa cum spunea şi Nechifor Crainic, «A stinge candelabrele în altare/ Cînd liturghia vieţii s-a sfîrşit/ Eu am trăit»“, a afirmat Adrian Alui Gheorghe, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Neamţ.
Mihai David-Ghindăoani a lăsat în urmă o excepţională biografie de dascăl şi cîteva cărţi. Una din operele sale este şi descoperirea, valorizarea şi editarea volumului „Memoriul meu“, o cronică a satului Ghindăoani - şi a satului moldav în general - de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, scrisă de un ţăran autodidact, Toader I. Ştefan. Volumul a fost publicat la Editura „Albatros“ din Bucureşti în 1980.