 O crimã neverosimilã a frînt „Lumea Frumosului“
• în urmã cu patru ani, Irina Gaºparic, era intervievatã de Monitorul, anunþîndu-se o speranþã a artelor plastice • vorbea cu nonºalanþã de picturã, de Dumnezeu, de „Lumea Frumosului“, de poezie • acum este arestatã pentru cã ºi-a ucis mama la priveghiul bunicii • ÃŽn urmã cu patru ani, Irina Gaºparic Baroi, din comuna Alexandru cel Bun, era personajul principal al unui reportaj publicat în Monitorul de Neamþ. Tînãra elevã a Liceului de Artã Piatra Neamþ vorbea detaºat despre cum a juns sã picteze, despre „Lumea Frumosului“, despre poezie. Avea un „itinerar“ artistic remarcabil pînã la acea vreme, cu medalii de aur obþinute la Olimpiada francofoniei, expoziþii de picturã colective ºi personale, scria poezii. Au urmat alte reuºite, transferul la Liceul de Artã Nicolae Tonitza Bucureºti. Apoi, în noaptea de 19/20 ianuarie, o faptã cumplitã. ÃŽn timp ce era la priveghiul bunicii, ºi-a ucis mama, Rada, într-un mod cumplit - prin sugrumare. Apoi a aplicat cîteva lovituri cu o bardã pentru cã i se pãrea cã mama continua sã o certe. A fost arestatã ºi urmeazã ca justiþia sã dispunã în cazul sãu, anchetatorii bãnuind cã are grave probleme psihice. Publicãm în continuare fragmente din articolul din februarie 2002, care o avea în centrul atenþiei pe Irina Gaºparic.
„Pictez de cînd mã ºtiu“. Aºa începe povestea Irinei Baroi-Gaºparic, o artistã de doar 13 ani, elevã la Liceul de Artã Piatra Neamþ. Tînãra picteazã ºi scrie poezii, lucrãrile sale surprinzînd prin bogãþia trãirilor exprimate, prin maturitatea cu care sînt lucrate ºi, nu în ultimul rînd, prin profunzimea mesajelor transmise celor ce intrã în contact cu opera Irinei Baroi-Gaºparic. Figura care i-a marcat debutul plastic al Irinei este cea a bunicii sale, „Buna“, aºa cum o alintã ea. „Dacã fac un lucru greºit, bunica mã corecteazã, îmi explicã de ce este greºit, îmi spune foarte multe lucruri despre picturã. Aº putea spune cã am început sã pictez în joacã. Cel mai mult îmi place tabloul cu zîniºoare (Zîne - n.r.), la care am lucrat foarte mult ºi, atunci cînd l-am terminat, am simþit cã într-adevãr am reuºit sã fac ceea ce mi-am propus. ÃŽmi place foarte mult acest tablou pentru cã am folosit culori vii, n-am folosit tonuri ºi nici nuanþe ºi îmi mai place foarte mult pentru cã este foarte vesel“, povesteºte Irina Baroi-Gaºparic, o „zvîrlugã“ cu ochi mari, luminoºi, cu gene ºi sprîncene lungi, încadrate de cosiþe castanii.
Tînãra artistã vorbeºte despre „Lumea Frumosului“, o lume pe care a sesizat-o prima oarã în timp ce construia o cãsuþã într-un copac din grãdina bunicilor. „Atunci am vãzut florile, am vãzut lucruri extraordinar de frumoase. Apoi, am mers pe Ceahlãu ºi de la Masa Dacilor, de pe Ocolaºul Mic, am vãzut cu adevãrat. Atunci am descoperit Lumea Frumosului“, îºi aminteºte tînãra artistã. Aceastã „Lume a Frumosului“ este în opinia Irinei Baroi-Gaºparic accesibilã tuturor persoanelor, aceastã lume existã ºi e nevoie doar sã vrei sã o vezi. Odatã sesizatã, calea care te poate conduce în acest tãrîm devine imperativ. „Mi-am dat seama cã acesta este drumul meu, cã pe acesta trebuie sã-l urmez, trebuie sã-l urc. Lumea Frumosului este chiar lumea în care trãim numai cã trebuie sã dorim sã o vedem, e nevoie de un alt nivel de percepþie. Lumea Frumosului nu trebuie cãutatã, ea este aici, trebuie doar vãzutã“, mãrturisteºte Irina Baroi-Gaºparic. Conform artistei, existã ºi o Lume a Urîtului, însã oamenii au libertatea ºi puterea de a refuza ca aceastã lume sã se manifeste. Problemele care o preocupã pe tînãra artistã surprind prin profunzime ºi prin faptul cã, deºi dificultatea lor poate pune în încurcãturã persoane cu mult mai mature, nu rãmîn fãrã un rãspuns sau fãrã mãcar o încercare de rãspuns. „ªi raþiunea are rolul ei într-un proces creativ. Vã mãrturisesc sincer cã eu am început sã mã îndoiesc de Infinit. Spun asta pentru cã Dumnezeu a existat dintotdeauna ºi orice lucru are o cauzã ºi dacã înainte de Dumnezeu nu a existat nimic, atunci mã întreb El cum a apãrut? Pe de altã parte, faptul cã Dumnezeu existã dintotdeauna confirmã Infinitul. Deci se pare cã sînt lucruri care confirmã dar ºi infirmã Infinitul. Eu încerc sã rezolv aceastã problemã raþional. ÃŽnsã aº da orice sã fiu din nou copil, sã am acea credinþã oarbã, sã nu am nici o îndoialã“, explicã Irina drama inconsecvenþei raþiunii, de la „înãlþimea“ vîrstei de 13 ani, fãcînd un apel ca, în ciuda faptului cã pentru ea copilãria nu s-a încheiat, sã revinã totuºi la copilãrie. Tînãra citeºte foarte mult, fiind îndrãgostitã, dupã cum ne-a mãrturisit, de literatura science-fiction ºi de basmele româneºti.
Experienþa Nimicului, la doar 13 ani
„Nimic nu dureazã pentru totdeauna./ Totul va dispãrea./ Totul va fi ºters din istorie, îngropat în uitare“, sînt doar cîteva din versurile elevei de la Liceul de Artã, care a început sã scrie poezii în clasa a V-a. Versurile surprind prin forþa conceptelor aruncate în jocul literar, iar experienþa Nimicului, la doar 13 ani, nu pare deloc imposibilã. „Nimicul este ceva ce nu existã. L-am întîlnit pentru cã mi-am dat seama cã în mine existã o nevoie, o lipsã. Citind, adunînd informaþii, consider cã voi avea o bazã de la care sã pornesc în evoluþia mea spiritualã. Consider cã atunci voi fi pregãtitã pentru a vedea“. Referitor la trãirea proprie actului de creaþie, Irina considerã cã nu este singurul autor al operelor sale, în sensul cã mesajele pe care le transmite publicului îºi au originea în acea Lume a Frumosului: „Ca sã poþi crea ai nevoie de o stare de calm. Cînd mã apuc de pictat simt cã mi se transmite ceva ºi eu trebuie sã transmit acest lucru mai departe. De aceea aº putea spune cã lucrãrile mele sînt niºte mesaje“. Tînãra artistã descrie acest moment de graþie, în care intrã în contact direct cu trãirile ºi sentimentele proprii acestui tãrîm, ca pe un simplu „clic“. „Uneori mai fac ºi monºtri. ÃŽnsã eu cred cã un monstru bine realizat din punct de vedere tehnic poate fi frumos. Cum sã vã spun, pentru artiºti, un om urît poate sã fie foarte frumos“, a mai afirmat Irina Baroi- Gaºparic, mãrturisindu-ne în acelaºi timp cã pentru ea o lucrare nu este niciodatã terminatã.
Referitor la lupta dusã cu cuvintele, ea a admis cã uneori acestea îi mai scapã de sub control ºi cã, la început, a scris poezii pentru a completa mesajele transmise prin intermediul picturilor. Mai mult, tînãra artistã se pare cã a fost trãdatã de cuvinte, acestea
neajutînd-o întotdeauna sã-ºi exprime sentimentele ºi trãirile; în acest moment, îi vin în ajutor pictura ºi muzica. Povestea artistei de doar 13 ani, care ne-a mãrturisit cã ºi-L închipuie pe Dumnezeu tînãr, ar putea continua la infinit, datã fiind bogãþia gîndurilor ºi sentimentelor sale. Irina Baroi-Gaºparic vorbeºte cu ochii surîzãtori despre Tot, despre Dumnezeu care este Iubire, despre ÃŽnþelegere ºi despre Cunoaºtere. „Pentru mine cunoaºterea este foarte importantã deoarece doresc sã ajung undeva, sper sã ajung la Dumnezeu“, susþine tînãra artistã.
|
Autentificare
