Constantin TomÂşa - un critic necesar

• recent, sub semnĂŁtura lui Constantin TomÂşa a apĂŁrut volumul intitulat „ÎmpĂŁtimit de lecturĂŁ“

Constantin Tomºa nu este ceea ce se cheamã - insidios spus - un hagiograf. Deºi, dacã mã gîndesc bine, realizez cã ar putea categorisi ºi rîndui cu succes ºi, mai ales, credibil, faptele ºi înfãptuirile multor oameni. ªi, de bunã seamã, nu ar fi nimic rãu în asta. Constantin Tomºa a devenit prolific la maturitate. ªi asta este bine, pentru cã aprecierile sale au greutatea vîrstei ºi, implicit, a experienþei culturale de o viaþã. Vocaþia sa de critic, de apreciator, exersatã consecvent în ultima perioadã prin acele volume dedicate cãrþilor ºi autorilor, este, neîndoios, autenticã. Tînjind probabil dupã opera de ficþiune ºi imaginaþie pe care nu a avut curaj sau putere s-o abordeze, Constantin Tomºa s-a lãsat sedus de prospecþia lucidã a cuvîntului zãmislit de alþii. Formaþia riguroasã de profesor care, printr-o definiþie nãdãjduiesc perimatã, impunea precizie, coerenþã ºi, inevitabil, rãspunsuri cît mai exacte, l-a împins, odatã cu pasiunea pentru lecturã, într-o zonã criticã a bunului simþ, mãsurii ºi îndatoritorului respect pentru carte ºi autor. Pentru cã s-a hazardat sã mãsoare corect dimensiunile limbajului literar abia zãmislit, a fost categorisit drept critic de întîmpinare. ªi dacã e sã luãm ad-literam sintagma, trebuie sã recunoaºtem cã satisfacþia unei prime sentinþe alcãtuitã în spiritul binevoitor al lectorului avizat care este Constantin Tomºa, nu e deloc de neglijat. Pentru cã nu are stridenþe, încrîncenãri, prejudecãþi ºi adversitãþi pregnante, discursul sãu critic ar putea fi numit domestic. În definitiv ºi lectura are, înainte de toate, o încãrcãturã de tip casnic, desprinsã, ºi în acelaºi timp cuprinsã, în rînduiala fireascã a trebilor cotidiene. ªi în aceastã rînduialã de pensionar înþelept, Constantin Tomºa ceteºte cu plãcere, cu atenþie, cu luciditate. Ar putea fi prototipul lectorului perfect, al judelui de fãptuiri cuvîntãtoare: ºi sedus, ºi curios, ºi dispus sã vorbeascã despre toate acestea; cu pertinenþã ºi, mai ales, cu bunã credinþã.
Cel de al treilea volum al excursului critic apĂŁrut la Editura Crigarux sub titlul „ÎmpĂŁtimit de lecturĂŁ“ - care, neĂŽndoios Âşi inevitabil, poartĂŁ ĂŽn sonoritate o oarecare vanitate intelectualĂŁ - este construit pe tiparul consacrat de primele douĂŁ, adunĂŽnd, ĂŽn secĂžiuni bine delimitate, impresiile de lector asiduu al apariĂžiilor editoriale nemĂžene din ultima perioadĂŁ, dar Âşi notaĂžii asupra evenimentelor culturale pregnante din spaĂžiul local Âşi naĂžional.
ScrisĂŁ coerent Âşi atrĂŁgĂŁtor, ĂŽntr-un limbaj care, fĂŁrĂŁ a fi facil, evitĂŁ cu graĂžie preĂžiozitatea Âşi ermetismul caracteristic demersului critic ultraelaborat Âşi, de aceea, inaccesibil, cartea va rĂŁmĂŽne, negreÂşit, un semnal pertinent Âşi valoros - chiar dacĂŁ l-am privi numai sub aspectul documentar - asupra fĂŁptuirilor Âşi fĂŁptuitorilor de acte de culturĂŁ. Tot aÂşa cum, dincolo de posibilele Âşi inevitabilele insidiozitĂŁĂži Âşi suspiciuni, volumul „Cristian Livescu sau ViaĂža interioarĂŁ secretĂŁ a imaginii“ a aceluiaÂşi autor, apĂŁrut la Editura Cetatea Doamnei, este - alĂŁturi de volumul anterior, dedicat lui Lucian Strochi - o contribuĂžie la delimitarea profilurilor culturale locale ale unei contemporaneitĂŁĂži care - s-a dovedit - considerĂŁ cultura un apendice (uneori inflamat) al politicii Âşi vieĂžii mondene.
În aceste condiþii, Constantin Tomºa este, cu adevãrat, un critic necesar. Pe care, dacã nu-l ai, e bine sã-l cumperi.