 Mãrþiºorul, o tradiþie care se pierde
• anul acesta, în ciuda ofertei bogate, comercianþii de mãrþiºoare au avut vînzãri foarte mici • se pierde tradiþia? - se întreabã comercianþii • prima zi a primãverii se celebra pe meleagurile româneºti încã de acum 8000 de ani • în prezent, interesul românilor pentru acest obicei este tot mai scãzut • 1 Martie. De aceastã zi se leagã „mãrþiºorul“, un obicei strãvechi specific românilor. Mãrþiºorul era un dar pe care ºi-l trimiteau românii unul altuia, în ziua de 1 Martie: un bãnuþ de aur spînzurat de un ºnur de mãtase împletit cu fire albe ºi roºii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gît pînã cînd întîlnea cel dintîi trandafir înflorit, pe crengile cãruia depunea apoi darul primit. Bãnuþul însemna îmbelºugarea, firele albe ºi roºii ale ºnurului simbolizau faþa albã precum crinul ºi rumen ca trandafirul, iar ofranda fãcutã reginei florilor era o salutare poeticã adresatã primãverii. Originile acestui obicei sînt foarte vechi. Descoperirile arheologice aratã cã prima zi a primãverii se celebra pe meleagurile noastre încã de acum 8000 de ani. ªi pe vremea dacilor simbolurile primãverii se purtau doar dupã 1 Martie. Pe atunci, mãrþiºoarele erau fie niºte pietricele albe ºi roºii înºirate pe o aþã, fie mai multe monede atîrnate de fire subþiri de lînã, negru cu alb. Dacii credeau cã mãrþiºoarele aduceau noroc ºi vreme bunã ºi le purtau pînã cînd înfloreau copacii.
Alte vremuri... Acum, însã, striviþi de lipsuri ºi bolnavi de stres, românii au pierdut bucuria de a dãrui mãrþiºoare. Tarabe pline cu fel de fel de mãrþiºoare, de toate formele, culorile, cu preþuri mici, atrãgãtoare, au aºteptat zadarnic, ieri, cumpãrãtorii.
Se pierde tradiþia?
„Am adus modele frumuºele, pe care nu le-am avut anul trecut. Dar vînzãrile au mers prost, chiar foarte prost. Lumea nu a cumpãrat decît mãrunþiºuri - mãrþiºoare de metal la 10.000 de lei. Stau de azi-dimineaþã ºi nu cred cã am vîndut de 200-300.000 de lei. Iar locurile de vînzare ne omoarã - plãtim cîte 1,8 milioane lei pentru un loc“, s-a plîns Marcel Stoican, un vînzãtor ambulant din Piatra Neamþ. ÃŽn faþa lui, o tarabã plinã ochi cu mãrþiºoare: balonaºe zîmbitoare de toate culorile, la 10.000 de lei, fluturi tot cu 10.000, steluþe din sticlã, figurine din metal, puiºori, broºe cu flori, medalioane - 20.000, dar ºi cu kitch-uri: ouã de sticlã cu ceva în ele, de 50.000 de lei, ghivece cu flori artificiale - 60.000 de lei, niºte figurine din sticlã plantate lîngã un termometru - 40.000 º.a.m.d.
Vizavi, altã tarabã plinã ochi, cu multe mãrþiºoare inedite: o Floarea Soarelui din pluº, adusã tocmai de la Tîrgul Mãrþiºoarelor din Bucureºti, care rîde, danseazã ºi cîntã pentru „numai“ 300.000 de lei, pãpuºi - tot la 300.000 de lei, un iepuraº din pluº cu 150.000 de lei, pernuþe roºii „Love“ - 100.000 cele mici ºi 200.000 cele mari, îngeraºi cu 120.000 de lei, trandafir cu ursuleþ argintat, broºe º.a. Se vînd?
„Vînzãrile au mers foarte slab: ori se pierde tradiþia, ori n-au oamenii bani, ori - varianta a treia - este foarte frig. Cel mai mult s-au cãutat aþele de mãrþiºoare, nici mãcar mãrþiºoarele de 3.000 de lei“, s-a plîns doamna Caty, din Bucureºti.
„Vînzarea este slabã. Noi sîntem din Buzãu ºi vînzarea, aici, este mai slabã ca acasã. De azi-dimineaþã n-am fãcut nici 400.000 de lei. Avem mãrþiºoare ºi la 5.000, avem ºi mai scumpe: uite, bibelourile alea - papagali, îngeraºi, cai - pe care le-am luat de la chinezi. Nimic nu se vinde! Oamenii nu cumpãrã mãrþiºoare, cumpãrã flori vii!“, s-a lamentat, neagrã de supãrare, Maria Calîngã din Buzãu, aruncînd ochiade înciudate cãtre vînzãtoarele de flori. Acestea, venite din Iaºi, încercau, înfrigurate, sã vîndã ghiocei, viorele, zambile. Fãrã succes! „Nu cumpãrã oamenii! Le trebuie mîncare, nu ghiocei!“, a spus una din ieºence.
Vînzãri modeste ºi la Librãria „Mioriþa“, în ciuda ofertei bogate de mãrþiºoare ºi felicitãri frumoase.
„Avem o ofertã foarte bogatã de felicitãri, circa 100 de modele, cu sau fãrã mãrþiºor, cu sau fãrã dedicaþie, pentru toate vîrstele ºi pentru toate gusturile. ªi la mãrþiºoare avem o ofertã bogatã - pandantive cu diverse modele ºi forme sau mãrþiºoare migãlite din rãºinã ºi petale de flori. Avem ºi mãrþiºoare placate cu argint sau cu aur, ultimele fiind ºi cele mai scumpe - costã 70.000 de lei. Acestea au mers cel mai bine. Dar nu am avut vînzãri spectaculoase. Cred cã mãrþiºoarele încep, încet-încet, sã-ºi piardã interesul. Tinerii, în special, preferã probabil sãrbãtorile lor specifice. E drept, nici vremea nu ne-a avantajat anul acesta“, a declarat doamna Ropcean, directorul SC Bibliopolis SA.
În ultimii ani au pãtruns în viaþa românilor multe sãrbãtori de import: Halloween, Valentine's Day, Ziua Americii º.a. Nu sînt pentru noi. Avem tradiþiile ºi obiceiurile noastre, care ne apropie ºi care definesc cel mai bine sufletul românului. Iar Mãrþiºorul, cu bucuria de a dãrui mici atenþii în cinstea venirii primãverii, face parte din ele.
|
Autentificare
