Babele la români
A venit primãvara, chiar dacã nu ca timp, ca anotimp. Perioada 1-9 martie este cunoscutã sub denumirea de „zilele babelor“. De obicei, în aceastã perioadã vremea este capricioasã, fiind cînd caldã, cînd rece, cînd soare, cînd ninsoare. ÃŽn tradiþia popularã, astãzi, se obiºnuieºte ca oamenii sã-ºi aleagã o zi, o „babã“, adicã o zi din aceastã perioadã, care le va arãta cum le va fi anul întreg, în funcþie de cum va fi ziua cu pricina (seninã, însoritã sau, dimpotrivã, cu ger ºi viscol). Legendele spun cã în aceste zile Baba Dochia s-a îmbrãcat cu nouã cojoace ºi, urcînd pe munte cu oile, a început a-ºi arunca zilnic cîte un cojoc. ÃŽn aceastã perioadã de nouã zile, ne putem alege, dupã tradiþia popularã, cîte o zi, care ne va prevesti calitatea vieþii în restul anului. Dacã ziua aleasã va fi însoritã, ne va prevesti un an bun, iar de va fi mohorîtã, un an mai trist.
Alte povestioare susþin cã, de fapt, în aceste zile se luptã iarna cu primãvara, cea din urmã alungînd-o pe prima, pentru a-i lua locul. În cãrþile de poveºti Baba Dochia este descrisã ca un fel de mumã a pãdurii sau ca o soacrã deosebit de rea. Ea ºi-a trimis nora în toiul iernii sã spele lîna neagrã pînã s-o face albã. Altã legendã spune cã în miezul Pãmîntului, acolo unde stã Dochia, aceasta se luptã cu viorelele, pe care le forþeazã sã iasã la suprafaþã pentru cã a venit Martie ºi este vremea lor.
Babei Dochia i se mai atribuie ºi o istorioarã legatã de originea mãrþiºorului. Se crede cã mãrþiºorul ar fi fost o funie toarsã de Dochia în timp ce urca cu oile la munte ºi, pentru cã avea atîtea fire cîte zile are anul, era numitã funia anului. De atunci ºi pînã în zilele noastre, funia Dochiei s-a transformat într-un ºnur scurt, fãcut din douã fire de mãtase, alb ºi roºu, cu rol de talisman magic, menit sã apere pe cel ce-l poartã.
|