 Scrisoare pastoralã de Sfintele Paºti 2006 a PS Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iaºi
Darul Cuvântului ÃŽnviat Sfinþiile voastre, Cucernici pãrinþi, Dragi fraþi ºi surori, Iubiþi credincioºi, Sãrbãtoarea ÃŽnvierii Domnului este sãrbãtoarea fundamentalã a credinþei creºtine. Credinþa este un dar încredinþat de Dumnezeu ºi alimentat tot de el. ÃŽn ziua ÃŽnvierii Domnului ne iluminãm cu acest dar ºi inima se umple de bucurie, astfel încît izbucneºte în cîntare sãrbãtoreascã intonînd Aleluia, potrivit psalmistului David, care a profeþit ºi continuã sã vesteascã: „Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia“. Credem cã Dumnezeu este cu adevãrat viaþa noastrã ºi cã el rãmîne veºnic cu noi.
La sfînta Înviere trãim împlinirea profeþiilor fãcute de Domnul pentru poporul sãu, trãim adevãrul prezenþei sale în lume prin toate cuvintele transmise prin profeþi ºi, mai ales, prin întruparea Cuvîntului veºnic, Cristos, care, chiar dacã a fost supus morþii, n-a putut fi învins, ci a înviat glorios din mormînt, învingînd întunericul, pãcatul ºi moartea.
Profeþiile Învierii
Misterul învierii din morþi a fost prevestit ºi amintit de întreaga lege, de profeþi ºi de psalmi. Domnul spune: „Cheamã-mã în ziua nenorocirii, eu te voi elibera, iar tu mã vei preamãri“ (Ps 50,15). Fiul lui Dumnezeu, devenit om pentru a ne elibera de sub legea pãcatului ºi a morþii, l-a invocat pe Tatãl sãu ºi Dumnezeu l-a înviat a treia zi din morþi (cf. Rom 8,2), iar el a voit sã se arate martorilor aleºi dinainte.
Apostolul Petru, fãcînd referinþã la psalmistul David ºi la profeþiile sale spune: „Dar, întrucît era profet ºi ºtia cã Dumnezeu îi fãcuse jurãmînt sã aºeze pe tronul sãu un descendent al lui, el a vãzut dinainte ºi a vorbit despre învierea lui Isus Cristos: el nu a fost lãsat în locuinþa morþilor ºi nici trupul lui nu a vãzut putrezirea. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat ºi noi toþi sîntem martorii acestui fapt“ (Fap 2,30-32).
Despre acelaºi adevãr profetul Osea spune: „Veniþi sã ne întoarcem la Domnul, el ne-a rãnit, dar tot el ne va lega rãnile; el ne va da iarãºi viaþa, a treia zi ne va scula ºi vom trãi înaintea lui“ (Os 6,1-2).
Domnul Isus, Fiul preaiubit al Tatãlui a crezut, a ascultat ºi a strigat împreunã cu psalmistul: „Nu voi muri, ci voi trãi ºi voi istorisi faptele Domnului. Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, dar nu m-a lãsat pradã morþii" (Ps 118,17). Cu aceastã încredere a luat asupra sa crucea, a intrat în mormînt, de unde a ieºit victorios, pentru cã s-a încrezut în iubirea ºi promisiunea Pãrintelui veºnic, a luat asupra sa lupta cu rãul, cu diavolul ºi cu moartea ºi a învins.
Adevãrul veºnic al Învierii
Textele pe care le proclamã sfînta Bisericã în zilele Paºtelui ne vorbesc despre marea victorie ºi despre bucuria imensã pe care ne-a pregãtit-o Dumnezeu. Ceea ce ne-au vestit profeþii despre Cuvîntul vieþii, ceea ce ne-a descoperit însuºi Isus în timpul vieþii sale, cu privire la clipele de pe Calvar, cu referinþã la moartea sa ºi la rãmînerea în mormînt ºi, mai ales, cu privire la victoria sa, s-au împlinit. Despre Isus ºi despre biruinþa sa dã mãrturie martorul învierii cînd spune: „Bãrbaþi israeliþi, ascultaþi aceste cuvinte: pe Isus Nazarineanul, bãrbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni ºi semne, pe care le-a fãcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, dupã cum voi înºivã ºtiti, pe acesta care a fost dat dupã planul hotãrît ºi preºtiinþa lui Dumnezeu ºi pe care voi l-aþi rãstignit ºi ucis prin mîinile celor fãrãdelege, pe acesta Dumnezeu l-a înviat eliberîndu-l de durerile morþii, deoarece nu era posibil sã fie þinut sub puterea ei. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat ºi noi toþi sîntem martorii acestui fapt“ (Fap 2,20-24.32). (...)
Sã cîntãm Aleluia!
Dragi fraþi ºi surori, sã cîntãm Aleluia ºi sã ne bucurãm, cãci învierea lui este ºi învierea noastrã. El nu a murit ºi nu a înviat pentru sine, ci pentru noi. Paºtele lui de fapt înseamnã Paºtele nostru. (...)
Mai existã un motiv pentru care sîntem chemaþi sã cîntãm Aleluia. Dacã îl avem în noi pe acelaºi Duh pe care l-a avut Cristos, atunci sîntem siguri cã ºi noi, nu numai cã sîntem ai lui Cristos, ci vom ºi avea aceeaºi soartã ca el. Se cuvine pe drept sã cîntãm Aleluia ºi sã ne þinem mereu ancoraþi în Cristos ºi legaþi de el aºa cum mlãdiþa e legatã de viþã, ca sã avem viaþa. Iar dacã vom rãmîne uniþi cu el, vom avea parte de aceeaºi soartã pe acest pãmînt, iar apoi ne vom bucura împreunã cu el de moºtenirea veºnicã. (...)
Aceasta este credinþa noastrã transmisã pînã la noi prin cuvîntul Domnului, prin evanghelia Domnului nostru Isus Cristos ºi prin învãþãtura apostolilor. (...)
Cristos înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui (Rom 6,9). El rãmîne veºnic în mijlocul nostru.
Cuvîntul înviat rãmîne cu noi
Sfinþiile voastre, dragi persoane consacrate, iubiþi credincioºi: Anul acesta, în planul nostru pastoral, celebrãm Anul Sfintei Scripturi ºi sîntem invitaþi sã ne apropiem cu mai multã bucurie de tot ce ne-a lãsat Cristos în evanghelii, de cuvintele sale transmise prin apostoli ºi evangheliºti ºi sã proclamãm în istorie aceastã prezenþã vie care lucreazã fãrã încetare între noi prin puterea Duhului Sfînt.
Ca preoþi în slujirea Cuvîntului sã nu încetãm sã-l contemplãm ºi sã ne bucurãm cã ne-a ales vestitorii sãi, astfel încît puterea ºi lumina evangheliei sã ajungã la toate neamurile. Ca persoane consacrate sã nu uitam sã-l pãstrãm în inimile noastre, cum a fãcut-o Maria cînd se afla în prezenþa pruncului întrupat, cînd era pe cruce sau atunci cînd l-a întîlnit împreunã cu ceilalþi ucenici ºi apostoli în Cenacol ºi în clipa Înãlþãrii. Ca fii ai Bisericii sã tresãltãm de bucurie ºi sã cîntãm Aleluia, proclamînd lucrarea sa minunatã ºi sfînta sa Înviere, prin cuvînt ºi faptã. Cu aceastã bucurie în suflet ºi cu aceastã prezenþã vie a Cuvîntului lui Dumnezeu între oameni, împreunã cu Preasfinþitul nostru auxiliar Aurel ºi cu toþi colaboratorii noºtri, vã spunem tuturor:
Sus inimile! Cristos a înviat! Sãrbãtori fericite!
|
Autentificare
