EDITORIAL: Adevãrul despre aderarea la Uniunea Europeanã
În legãturã cu noua noastrã aventurã naþionalã - aderarea la termen la Uniunea Europeanã, aceasta însemnînd ianuarie 2007 - existã un lucru pe care puþini politicieni au curajul sã-l spunã (atunci cînd ajung acasã la sfîrºit de sãptãmînã, la ei în judeþe, ºi þin conferinþe de presã). Anume cã nu aderarea în sine este marea mizã, ci ce anume vom face, ca þarã, dupã 2007, în cadrul acestei Europe care, iatã, ne primeºte.
Sau, ca sã fiu mai direct: cea mai mare minciunã care poate fi servitã acum românilor este aceea cã viitorul nostru statut de membru al UE ar fi, în sine, o garanþie imediatã pentru o viaþã mai bunã. Adevãrul e altul. Românilor trebuie sã li se spunã cã, cel puþin la început, cea mai vizibilã consecinþã a apropierii de UE va fi creºterea preþurilor. A doua consecinþã va fi creºterea competitivitãþii, la un nivel pe care întreprinzãtorii români nu l-au cunoscut pînã acum. Un exemplu: sã ne imaginãm o firmã de construcþii din Suceava sau din Craiova; din momentul în care România va fi parte din UE, o firmã similarã din Polonia sau Italia poate veni în oricare din aceste oraºe, poate angaja mînã de lucru localã ºi, dacã vrea sã cucereascã piaþa, va face aceleaºi lucrãri la un preþ puþin mai mic. A treia consecinþã principalã va fi avantajarea netã a celor ce vor ºti sã-ºi apropie fondurile europene (care, e adevãrat, vor veni spre noi). Dar, atenþie! Aceste fonduri nu sînt pomeni pentru toatã naþiunea. Cine vrea sã le atingã trebuie sã facã proiecte, sã gãseascã co-finanþãri ºi sã le foloseascã potrivit planului asumat. E foarte adevãrat cã ºi salariile vor creºte - dar nu pentru toatã lumea ºi nu simultan. Din pãcate, ceea ce încã puþini dintre concetãþeni sînt dispuºi sã accepte e cã nu toate activitãþile dintr-o economie au aceeaºi „greutate“. Este, desigur, ruºinos cã în România un profesor de liceu în pragul pensiei e mai prost plãtit decît un portar de la o bancã privatã - dar aceastã realitate (o spun ca unul care încã are cartea de muncã la Universitatea Bucureºti, ºi nu la Parlament!) are legãturã cu neputinþa de care, încã o bunã bucatã de vreme, va da dovadã statul. Aderarea la UE nu va favoriza statul, ci tot iniþiativele private. Sã nu ne îmbãtãm cu apã rece: banii ce vor veni de la Uniunea Europeanã vor fi de ajutor statului român - dar nici un guvern, prezent sau viitor, nu-i va putea folosi pentru a mãri salariile. Ci va trebui sã-i foloseascã în direcþii repede profitabile sau urgent necesare, precum infrastructura, programele de reconversie, modernizare agriculturii etc.
Singura ºansã a politicii noastre, în aceste luni care urmeazã, este sã-i trateze pe români ca pe niºte adulþi - ºi nu ca pe niºte copii care aºteaptã poveºti înainte de culcare. Drept care trebuie spus adevãrul, cu orice preþ. Tocmai din motivul cã acum, ca nicicînd înainte, sîntem mai aproape de Europa.
|
Autentificare
