Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2006
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 15 Mai 2006
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Teatrul, dragostea mea!

Nu scriu aceste rînduri cu mîna, ci cu inima, care iubește și doare. Dragostea ei s-a aprins într-o zi de februarie, acum vreo patruzeci de ani, ca o „scînteiere de fulger“, și a rămas neschimbată, totală și neprecupețită de-a lungul vremii. Și nu era o întîmplare insolită, căci toți bărbații orașului, de la adolescentul cu fața marcată de coșuri nedorite și pînă la veteranul de vîrsta a treia, iubeam cu patimă și admirație, evident patimă platonică, superbele, tinerele, talentatele actrițe ale Teatrului Tineretului, tot așa cum de la codanele dintr-a șaptea și pînă la bunicuțele amatoare de Shakespeare și Caragiale, toată suflarea feminină adora superbii, tinerii și talentații actori ai miracolului teatral pietrean.
Ce ne păsa nouă de drama în care se zbătea teatrul românesc, odată ce pe ulița noastră, dincolo de gardul vopsit care ascundea de ochii lumii un leopard imperial, se plimbau la vreme de seară un Om Bun din Sî-Ciuan, Peer Gynt, Harap Alb, Răzvan Vodă, Britannicus, Vrăjitorul din Oz și alții, și alții, cîntau pentru noi studenții din „Heidelbergul de altădată“ sau zurbagiii veseli din „Zigger-Zagger“, mureau puțin Romeo și Julieta lui, credeam în „Tinerețe fără bătrînețe“ și toată lumea nemaipomenită a scenei trăia și murea pentru noi!
Cei mai talentați actori din fiecare „promoție de aur“ și cei mai galonați regizori se simțeau onorați să oficieze pe scîndurile teatrului din piața Ștefan cel Mare. Aici au crescut și au devenit monștri sacri ai scenei naționale aproape toți giganții teatrului românesc.
Și Teatrul nostru nu era doar o insulă a divinilor histrioni, ci o adevărată Academie de Arte. Aici răsunau instrumentele unor violoniști celebri în lumea întreagă, la noi veneau să petreacă, împreună cu noi, nopți de neuitat marii scriitori ai țării, aici se teoretiza și se realiza noul în spectacolul de teatru, aici se vernisau expoziții de pictură și făceau hagialîc, ca la Mecca, oleacă nedumeriți de miracolul pietrean, savanții, esteticienii, tot ce avea mai bun și mai nou inteligența românească.
Și Teatrul nostru era o familie unită, ca orice familie unită, unde se mai spărgea din cînd în cînd cîte un pahar de cristal, se mai certau pe ascuns mama cu tata, dar cu toții, Ei, cei din Teatru, ca și noi, „fanii“ lor, aveam o credință nestrămutată în unitate și frăție. Și ce frăție! Ce nopți în care se risipeau cu dezinvoltură talent dramatic, poetic, plastic, cîtă iubitoare ironie și ce hohote homerice de rîs la „Șase sași“, în subteranele Teatrului.
Și cîtă părere de bine la succesele celor care mereu plecau să devină vedete la București! Și cîtă durere la suferințele unora dintre oamenii scenei, pentru că, fiind fragili și risipitori cu forțele lor, Ei se mai și îmbolnăveau, ba mai și mureau...
Între acești superbi oameni tineri a crescut fiica mea, ocrotită de erorile posibile ale adolescenței. Cu cîtă grijă fraternă o înconjurau Ei și cu cîtă sete mi-au uscat rezervele semicentenare de Whisky!!!
Cum bărbatul îndrăgostit în tinerețe și apoi veșnic de o singură femeie, total și neprecupețit, vede cu uimire, după jumătate de veac, pe figura alesei sale, semnele noii vîrste, ceea ce nu îl face decît să înțeleagă și mai mult adevărul și tăria iubirii lor, tot așa îndrăgostiții de Teatrul Tineretului, au băgat de seamă că peste vechea lor dragoste vremea a vremuit. Dar, din păcate, Teatrul îmbătrînește ridicol și vulgar...
Iată de ce nu am scris aceste rînduri cu mîna, ci cu inima, care iubește și doare!

Articol afisat de 1066 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Mihai MANCAȘ)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective