O Europã cu aceeaºi mãsurã pentru toþi
Cum se ºtie, la începutul acestei primãveri, tineretul studios (vorba vine!) al Parisului a protestat energic (ºi violent) împotriva unei încercãri, a guvernului legitim ales, de a reforma piaþa muncii. Mulþi dintre economiºtii francezi ºi europeni au tot repetat cã acel „contract al primei angajãri“ care a învolburat strãzile Cartierului Latin era o mãsurã beneficã ºi necesarã pentru sãnãtatea economiei din Hexagon. Degeaba. Tinerii nu l-au vrut. Nu e clar dacã toþi cei ieºiþi în stradã erau studenþi (în opinia mea, nu erau). S-au produs încãierãri cu poliþia ºi vandalizãri de vitrine ºi automobile. Sãptãmîni la rînd, Franþa a fost semi-paralizatã. Pînã la urmã, guvernul a cedat - dar e greu de spus dacã criza a trecut. Aºa este într-o democraþie, crizele sînt subînþelese.
Totuºi, dacã acest lucru se petrecea în România - adicã respingerea violentã, de cãtre mase, a unei reforme propuse de guvern - cred cã ar fi fost un bun motiv pentru Comisia Europeanã sã cearã amînarea aderarea þãrii la UE.
Recent, în Italia a ieºit la ivealã o monstruoasã maºinaþiune, într-unul dintre domeniile cele mai frumoase ºi mai glorioase ale sportului italian din ultimul secol: fotbalul. Buba s-a spart la Juventus Torino, unde Luciano Moggi (directorul executiv al clubului) era capul unei reþele impresionante de mãsluitori. Pariuri clandestine, donaþii suspecte, contracte în afara legii, jucãtori transferaþi în condiþii cu cîntec, sume nedeclarate fiscului, arbitri numiþi pe sprînceanã, rezultate decise la masa verde - toate acestea par a contura cea mai dezastruoasã beºtelire a spiritului sportiv din ultimul secol (dacã nu mai mult). Nici nu ºtii ce este mai grav: cã aceastã cangrenã existã de decenii într-un campionat considerat a fi unul dintre cele mai frumoase ºi mai valoroase ale lumii fotbalistice, ori cã existã temerea (pe cale de a fi confirmatã) cã Juve nu era singurul cap al caracatiþei; ºi alte echipe par a fi fost contaminate de structurile mafiote. Sau, în fine, cã e foarte posibil ca toatã aceastã caracatiþã fotbalistico-financiarã sã fi avut, vreme de decenii, ºi un soi de protecþie politicã - altfel cu greu ar fi putut ajunge la dimensiunile actuale.
Ei bine, dacã acest lucru ar fi ieºit la ivealã în Bulgaria, cineva ar fi putut spune - pe deplin argumentat - cã o þarã care maculeazã în acest fel cea mai elementarã idee de fair-play nu meritã sã adere la Uniunea Europeanã.
Iatã numai douã exemple - din ultimele luni - care aratã cã problemele grave nu-s numai caracteristica Estului. Cred cã ºi acest lucru l-au avut în minte comisarii Uniunii alaltãieri, marþi, atunci cînd au deschis în faþa României ºi Bulgariei o uºã pe care, foarte probabil, cele douã þãri vor intra, împreunã, în ianuarie 2007.
De ce nu s-a dat data aderãrii ca sigurã? Tocmai ca sã nu mai aparã, în Vestul sau în Estul continentului, pînã atunci, noi probleme.
|