 Debut scriitoricesc al profesorului bicãjean Dragomir Oprea. „Durerea vine de la rãsãrit“
• „cartea am scris-o pentru cã aveam o obligaþie faþã de satul meu, faþã de familia mea, faþã de fratele meu, care a suferit atît de mult din cauza acestui cancer, colectivizarea“, a spus profesorul Dragomir Oprea Editura „Crigarux“ a lansat, ieri, o carte-document, „Durerea vine de la rãsãrit“, scrisã de cel mai bun profesor de istorie din Bicaz, Dragomir Oprea.
„Titlul volumului parafrazeazã un alt titlu, celebru, al unui roman scris de Mihail Sadoveanu, «Lumina vine de la rãsãrit». Cartea profesorului Oprea este ºi document, ºi carte de memorialisticã, în care el povesteºte, secvenþial, amãnunte din viaþa sa, ºi în special momentele care l-au marcat decisiv în evoluþia sa, momente ale unei istorii care nu s-a lãsat trãitã, ci care ne-a trãit pe toþi la modul cel mai dureros“, a spus, la lansarea volumului, Adrian Alui Gheorghe, directorul Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Neamþ.
Dragomir Oprea îºi deapãnã amintirile pornind din copilãrie, o perioadã grea, traversatã de seceta cumplitã din anii '46-'47. Durerea care l-a marcat pe viaþã a fost, însã, colectivizarea forþatã la care au fost supuºi membrii familiei sale, vecinii, toþi oamenii satului.
„Satul Rãstoaca, unde m-am nãscut, a fost un puternic centru de rezistenþã împotriva colectivizãrii. ÃŽmi amintesc cã în 1956, anul în care am intrat la liceu, prin sate umblau echipe de bãtãuºi ºi ameninþau oamenii care nu vroiau sã intre în colectiv. Momentul culminant al rezistenþei sãtenilor a fost dupã ce satul, colectivizat forþat, trebuia sã fie parcelat. Au venit specialiºti de la Galaþi sã parceleze terenurile, dar oamenii i-au ameninþat, le-au cerut sã-i lase în pace ºi sã plece. Au plecat, însã, sãtenii, odatã dezlãnþuiþi, au luat cu asalt Primãria, au tãiat legãturile telefonice, au scos cererile pe care le semnaserã forþat ºi, într-o horã a mîniei, în mijlocul ºoselei Galaþi - Focºani, le-au dat foc. Unul din capii revoltei a fost fratele meu, ªtefan, care, la puþinã vreme, a fost arestat împreunã cu alþi 41 de þãrani din sat, dus la Galaþi, torturat, judecat de Tribunalul Militar Bucureºti, ºi condamnat. Revolta a fost catalogatã ca fiind «complot neorganizat împotriva orînduirii socialiste», iar consãtenii mei au primit, fiecare, cîte 18-20 de ani de temniþã - dacã ar fi fost «complot organizat» ar fi fost condamnaþi cu toþii la moarte. Fratele meu a petrecut ani grei în închisorile comuniste - Gherla, Periprava, ºi cînd s-a întors mi-a povestit toate suferinþele îndurate... Cartea am scris-o pentru cã am simþit cã aveam o obligaþie faþã de satul meu, faþã de familia mea, faþã de fratele meu, care a suferit atît de mult din cauza acestui cancer, colectivizarea, care a distrus, practic, satul românesc“, a precizat autorul volumului, profesorul Dragomir Oprea.
Nãscut la 5 februarie 1943 în comuna Rãstoaca, judeþul Vrancea, Dragomir Oprea este absolvent al Liceului „Unirea“ din Focºani, promoþia 1961, ºi al Facultãþii de Istorie - Filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaºi, promoþia 1966. A rãmas, de la absolvire ºi pînã în prezent, profesor de istorie la Liceul din Bicaz. Se considerã discipol al regretatului academician profesor universitar doctor Gheorghe Platon. Este primul profesor evidenþiat în învãþãmîntul bicãjean, în 1980. ÃŽn 1990 a primit Diploma de Onoare a Ministerului ÃŽnvãþãmîntului, pentru activitate rodnicã ºi îndelungatã la Olimpiadele Naþionale de Istorie. Debutul sãu ca scriitor, prin volumul „Durerea vine de la rãsãrit“, a fost posibil graþie sprijinului acordat de inginer Nicolae Sãlãgean, directorul general al Grupului CarpatCement Holding Bicaz.
|
Autentificare
