Privighetorile din Magny Cours
Mai sînt doar cîteva zile pînã la „Marele Circ“, adicã pînã la Marele Premiu al Franþei pentru maºinile de formula 1. Tevatura supremã încã nu s-a pornit, dar primele semne se întrevãd: ici-colo se rafistoleazã terenul unde se vor înãlþa corturile berarilor, restaurantele locale ºi cele de pe o razã de vreo douãzeci de kilometri împrejur au feþele spoite de curînd, afiºe proaspete îndeamnã onoratul public amator de senzaþii tari sã cumpere bilete sau abonamente din timp, în cutiile de corespondenþã de la porþi s-a înteþit reclama, steagurile decolorate de soare ºi de ploi sînt înlocuite cu altele noi, sclipitoare, pe scurt, stãruie în vãzduh o ameninþare de mare sãrbãtoare.
Dar deocamdatã e liniºte. Urletele sutelor de cai-putere ai motoarelor nu se aud din zori pînã în noapte, uniformele policolore ale echipelor tehnice nu se zãrezsc, microbiºtii cu motociclete ºi corturi nu-ºi etaleazã încã muºchii, lipsesc bãutorii de bere din nord, ca de altfel ºi micii borfaºi, hoþii de buzunare, abonaþi permanenþi la asemenea prilej de chilipiruri la înghesuialã.
În schimb, la crãpatul zorilor ºi seara tîrziu, adicã înainte de ora cinci ºi dupã douãzeci ºi douã, zecile de privighetori din luncile pîraielor bogate în apã, din jurul localitãþii ce adãposteºte circuitul, concerteazã pe gratis ºi mi se pare cã mai ales pentru un român rãtãcit pe aici decît pentru bãºtinaºi, aceºtia din urmã fiind ori lipsiþi de auz cît de cît muzical, ori mult prea preocupaþi de activitãþile curente.
La ceasurile acelea fermecate, matinal singuratic sau pieton la fel de singuratic printre sutele de maºini ce gonesc pe „naþionala 7“, mã depãrtez cît pot de mult de asfaltul ºoselei, avînd grijã sã nu stîrnesc cumva zarva cîinilor-lup din parcul fermierului de la marginea comunei, mã opresc pe malul gîrlei de la moara veche ºi ascult darul divin trimis de un Dumnezeu prea generos unei omeniri care surzeºte pe zi ce trece. ÃŽmi amintesc de privighetoarea lui Brãtescu-Voineºti, de cele ale lui Odobescu ºi ale lui Gogol ºi mã întreb dacã existã vreun CD cu înregistrãri ale cîntãreþelor divine ºi cîþi dintre iubitorii de soft ºi de hard mai ºtiu cã existã pe lume ºi asemenea minuni inegalabile.
Plecînd dintr-un Bucureºti mazac ºi dihocat, dezordonat ºi dezonorant pentru naþia românã, am traversat Europa în douã ceasuri, deasupra unui ocean nesfîrºit de nori. Doar peste Franþa era senin ºi Alpii, pe care îi ocolisem pe la nord ºi apoi pe la apus, strãluceau ameþitor de aproape, mai ales Mont Blanc, ca o uriaºã piramidã de diamant.
Þara din care vã scriu se pregãteºte de fiesta de la Magny Cours. Iar eu vã voi þine la curent cu ce se mai întîmplã pe aici.
|
Autentificare
