Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cãutare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareÎnregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Iunie 2006
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Optiuni Paginã Optiuni paginã
Adaugã in Favorites Adaugã in Favorites
Seteazã Paginã de start Seteazã Paginã de start
Tipãreste pagina Tipãreste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Regionale 8 Iunie 2006
Tipreste articolul - Varianta pentru imprimant Trimite acest articol unui prieten  prin email
Pelerinaj la Boroaia, la pãrintele Ilarion Argatu

Pelerinaj la Boroaia, la pãrintele Ilarion Argatu

• Boroaia, localitate în judeþul Suceava, foarte aproape de graniþa cu Neamþul, a devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioºi • la biserica din comunã, la dezhumarea pãrintelui s-a constatat cã trupul s-a mumificat • de atunci, puhoi de lume ia calea Boroaiei •

Va fi trecut pãrintele Ilarion Argatu în rîndul sfinþilor? Ideea canonizãrii arhimandritului Argatu, trecut în lumea drepþilor în urmã cu ºapte ani, a apãrut acum cîteva sãptãmîni, dupã deshumarea trupului neînsufleþit al acestuia, înmormîntat la biserica din Boroaia, localitate din judeþul Suceava. Cei peste 1.000 de credincioºi prezenþi au rãmas uimiþi cînd corpul pãrintelui Argatu a fost scos afarã ºi era aproape intact. În comunã, pãrerile sînt împãrþite. Cei mai mulþi sînt convinºi cã ceea ce s-a întîmplat cu pãrintele, considerat unul dintre cei mai mari exorciºti dintre duhovnicii români, e o adevãratã minune, dar existã ºi voci care nu cred într-un semn divin.

„Se ruga pînã adormea ºi se trezea rugîndu-se“

La 86 de ani, arhimandritul Ilarion Argatu a plecat la Domnul. „Viaþa sa a fost o flacãrã. Se ruga pînã adormea ºi se trezea rugîndu-se“, îl caracteriza IPS Teodosie Snagoveanul. A cerut sã fie înmormîntat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasã bisericã ºi unde a slujit cel mai mult ca preot. Dorinþa i s-a îndeplinit. Din momentul în care corpul pãrintelui a fost depus în bisericã, lãcaºul de cult a devenit loc de pelerinaj pentru credincioºii din zona Moldovei. La înmormîntarea sa au venit oameni din toatã þara. Zeci de autoturisme ºi autocare au ocupat uliþele satului, iar primarul de atunci al comunei a decretat douã zile de doliu în localitate. Chiar din prima zi au început sã ajungã în sat coroanele de flori trimise de cei care l-au cunoscut ºi l-au iubit pe arhimandritul Ilarion Argatu. S-au adunat circa 400 de coroane, majoritatea de la cei cãrora arhimandritul le-a fost duhovnic. De la oameni simpli, pînã la personalitãþi, cum ar fi Anghel Iordãnescu sau Ion Iliescu. Peste 4.000 de oameni au participat la slujba de înmormîntare. Slujba a fost oficiatã, atunci, de IPS Pimen Suceveanul, arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþiului, PS Gherasim Putneanul, episcop vicar la Arhiepiscopia Sucevei ºi Rãdãuþiului, iar din partea Patriarhiei a fost prezent PS Teodosie Snagoveanul, la acea vreme, episcop vicar patriarhal. Dar iatã ce se spunea în cotidianul „Actualitatea Suceveanã“, nr. 339, 17 mai 1999: „Timp de peste douã ore, miile de credincioºi au trecut prin faþa bisericii, pe lîngã sicriul în care se afla arhimandritul Ilarion Argatu. κi fãceau cruce, îi sãrutau mîinile ºi se întorceau, plîngînd, în mulþime“. La cîteva ore dupã înmormîntare, se mai spunea în ziarul amintit, asupra Sucevei s-a abãtut o ploaie cum rar se poate vedea: „Vãzduhul s-a înnegrit, iar din cerul care parcã s-a crãpat cãdeau bucãþi mari de gheaþã, însoþite de stropi deºi ºi mari. Se spune cã dacã la o înmormîntare plouã, celui care a murit îi pare rãu cã pãrãseºte aceastã lume. Pãrintele Argatu a ajuns în ceruri. În Dreapta Tatãlui. Dar a plecat prea devreme, pentru cã mai avea de alinat multã suferinþã pe acest pãmînt. Acesta poate fi regretul pãrintelui. Dar cerul n-a plîns sîmbãtã (n.r -ziua cînd a avut loc înmormîntarea), la Suceava, numai pentru pãrintele Argatu. A plîns ºi pentru toþi credincioºii care nu au putut sã vinã sã-ºi ia rãmas bun de la marele duhovnic“.

„De cînd sîntem în preajma lui, nu simþim nici oboseala, nici foamea, nimic“

Vestea cã trupul pãrintelui Ilarion Argatu s-a mumificat s-a rãspîndit imediat. Sute de credincioºi ºi feþe bisericeºti au cãlcat pragul bisericii de la Boroaia, sã se închine ºi sã se roage la mormîntul arhimandritului. Cu toþii vroiau sã vadã minunea. „Simþim mare putere la sfinþia sa. De cînd sîntem în preajma lui, nu simþim nici oboseala, nici foamea, nimic“, mãrturiseºte una dintre femeile îngenuncheate lîngã sicriul arhimandritului. A venit tocmai de la Constanþa. „Noi credem ºi mãrturisim cã-i sfînt, ºi venim cu toatã credinþa ºi evlavia, ºi toatã puterea ºi sfinþirea la el ca sã luãm iertare, sã ne ierte de greºeli, sã fim mîntuiþi prin el“, completeazã un bãtrîn. Totuºi, prin comunã sînt ºi persoane care nu cred în varianta mumificãrii, considerînd cã, mai degrabã, e vorba de meritele celor care au îmbãlsãmat trupul neînsufleþit al pãrintelui. O altã explicaþie a celor care nu cred în mumificarea corpului arhimandritului este legatã de condiþiile de umiditate în care acesta a fost pãstrat, în cripta din bisericã. „Cum nu-s degetele la fel, tot aºa nu-s ºi oamenii. Sînt care-s din altã sectã, alt calendar, altã rasã cum ar veni... Ãstora eu le spun sã facã diferenþa între preot ºi popã. Ilarion Argatu a fost un adevãrat preot, mulþi oameni a lecuit“, spune Constantin Maxim. „Da, da“ - îl susþine o altã sãteancã, Olga Beraru - „eu am auzit de o fetiþã care nu vorbea deloc ºi o venit la pãrintele Argatu ºi, dupã cîteva zile, cînd au venit pãrinþii sã o vadã, a început sã strige: Tataaaa, Mamaaaa...“. Una dintre mãicuþele adunate în jurul sicriului ºopteºte: „Miroase atît de frumos a mireasmã. Eu am citit foarte multe cãrþi ºi toþi sfinþii miros a mireasmã“.
O viaþã închinatã bisericii

Arhimandritul Ilarion Argatu a vãzut lumina zilei în satul Valea Glodului, din comuna Vultureºti, într-o familie numeroasã. Tatãl sãu, Alexandru, a fost, timp de 16 ani, primar în Valea Glodului. Dupã ce a rãmas vãduv ºi dupã ce ºi-a rînduit cei 9 copii, Alexandru Argatu s-a cãlugãrit la Mãnãstirea Neamþ, loc unde se odihneºte astãzi. Arhimandritul Ilarion Argatu a fãcut 8 clase la Seminarul Teologic din Dorohoi, apoi Facultatea de Teologie de la Cernãuþi ºi ªcoala de Ofiþeri de la Bacãu, activînd chiar în cadrul unitãþii de grãniceri de la Carei. A fost hirotonit preot în anul 1940, an în care s-a ºi cãsãtorit cu Georgeta Mihãilescu, fiica preotului Sebastian din Oniceni - Fãlticeni, împreunã cu care a avut cinci copii. De-a lungul vieþii, arhimandritul Ilarion Argatu a slujit în trei parohii, la Oniceni (7 ani), Ruºi-Oneasa (11 ani) ºi Boroaia (18 ani). În 1972, a rãmas vãduv ºi, în anul urmãtor, în luna ianuarie 1973, s-a cãlugãrit la Mãnãstirea Antim, din Bucureºti. A petrecut, apoi, cîþiva ani la Mãnãstirea Cãldãruºani, iar ultimii 19 ani din viaþã i-a trãit la Mãnãstirea Cernica.

Hãituit de Securitate, a stat ascuns vreme de 16 ani

Perioada cea mai grea a fost, pentru arhimandritul Ilarion Argatu, între anii 1948 -1964. Datoritã convingerilor sale, a fost hãituit de fosta Securitate, iar timp de 16 ani s-a ascuns de organele de represiune. În tot acest timp, a stat într-o cãmãruþã ziditã cu dibãcie în propria casã, loc în care se ruga ºi medita. Unul dintre motivele pentru care intrase în conflict cu Securitatea era dorinþa lui de a construi biserica în care, astãzi, arhimandritul Ilarion Argatu ºi-a gãsit odihna. Temelia acestei biserici a fost pusã în 1924, iar timp de 22 de ani, din diverse motive, nu s-a mai fãcut nimic. În 1946, arhiepiscopul ºi mitropolitul Moldovei ºi Sucevei, Irimeu Mihãilescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ilarion Argatu, de la Parohia Oniceni, la Boroaia, pentru a ridica biserica. Preotul Ilarion Argatu a strîns piatrã cu piatrã, dar a putut sã se apuce efectiv de construirea sfîntului lãcaº de abia pe 22 iunie 1969, terminînd zidirea bisericii, care a fost fãcutã în cinstea Sfinþilor Pãrinþi Ioachim ºi Ana, pe 2 mai 1970. Construirea bisericii nu a fost privitã cu ochi buni de puterea de atunci, iar faptul cã ridicarea sfîntului lãcaº a durat atît de mult timp este explicabil prin aceea cã nu exista o aprobare din partea Securitãþii, pentru înãlþarea aºezãmîntului de cult. În biserica pe care a construit-o prin eforturile sale, materiale ºi spirituale, arhimandritul Ilarion Argatu a îngropat-o, în martie 1972, pe soþia sa, Georgeta. Dupã 27 de ani, pãrintele Argatu s-a aºezat, pentru veºnicie, lîngã soþia sa.

Slujbe de exorcizare la mormîntul arhimandritului Argatu

În neamul Argatu mai existã, astãzi, zeci de preoþi, toþi respectaþi ºi apreciaþi de enoriaºi. Dintre toþi, însã, se detaºeazã Alexandru Argatu, preotul paroh al bisericii în care se odihneºte, de exact ºapte ani, tatãl sãu. Pãrintele Alexandru Argatu este printre puþinii preoþi care, de ani buni, în fiecare vineri, þine slujba de la miezul nopþii, numitã ºi „rugãciunea de aur“. „Totdeauna, vineri seara, la ora 10, sînt în Bisericã, cu agheasmã, Sf. Maslu ºi cu Moliftele Sf. Vasile ºi alte rugãciuni. Ca sã faci slujbã la miezul nopþii, este o ostenealã în plus. Nu este chiar simplu sã faci, pe nemîncate, sã participi la slujbã de la 10 seara ºi pînã la unu sau douã noaptea, iar apoi sã faci iar slujbã dimineaþa, de la 6 la 7. Am mai invitat pe unii preoþi, din alte localitãþi, au venit, dar pe urmã au renunþat. Mi-au spus cã este prea obositor. Într-adevãr, este obositor, la început, pînã te formezi, mai ales cã ai multe ispite de la diavol, dureri de stomac, fel de fel, numai ca sã renunþi“, mãrturisea pãrintele Alexandru Argatu.

Puterea credinþei

Despre Ilarion Argatu se poate vorbi la nesfîrºit. Nu existã loc în þarã unde sã nu se fi auzit de el, sã nu fie oameni asupra cãrora s-a revãrsat harul pãrintelui. „A rãspîndit luminã prin þarã, prin fiii ºi ucenicii lui“, spunea IPS Teodosie Snagoveanul, la înmormîntarea marelui duhovnic. Alexandru Argatu îºi aminteºte cã, odatã, tatãl sãu a vrut sã-i demonstreze unui ateu puterea credinþei. „I-a spus: «Uite, vezi copacul acela din grãdinã, mã rog la Dumnezeu ºi se usucã». ªi cînd s-a uscat, ateul a spus cã o intrat viermii în el ºi l-o mîncat. Ei, ca sã-i dovedeascã cã prin credinþã se poate face orice, l-a chemat ºi i-a arãtat niºte salcîmi. Erau în ºir, unul dupã altul. «Eu, spunea el, am sã mã rog la Dumnezeu, unul sã se usuce, unul, sã rãmînã, unul sã se usuce.... ªi aºa a fost!»“

Articol afisat de 30891 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Sergiu RUSU, Monitorul de Suceava)
Adaug comentariul tu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Regionale Stiri Regionale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Sãnãtate Stiri Sãnãtate
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra întregului continut al acestui site apartin în totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalã sau partialã a materialelor este permisã numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective