Octogenara la Curtea Europeana

Maria Ciubotaru, ĂŽn vĂŽrsta de 88 de ani, din Roman, satula de faptul ca de 15 ani este purtata pe drumuri si i se refuza retrocedarea proprietatilor, s-a decis sa dea ĂŽn judecata statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. „Am facut toate demersurile pentru a actiona ĂŽn judecata statul roman. Am avut destula rabdare din 1992 si pĂŽna acum. Femeie batrĂŽna, la vĂŽrsta mea, sĂŽnt purtata pe drumuri si mi se refuza un drept al meu, ĂŽn ciuda faptului ca l-am cĂŽstigat ĂŽn instanta. Daca autoritatile statului nu sĂŽnt ĂŽn stare sa aplice o hotarĂŽre judecatoreasca, nu are decĂŽt sa raspunda statul“, a declarat batrĂŽna. Aceasta a spus ca ĂŽnca din 1992 a facut cerere sa i se retrocedeze pamĂŽntul mostenit si bunurile pe care le-a detinut sotul ei, ĂŽnainte de a muri pe front. Femeia a povestit ca, ĂŽn 1936, parintii, Maria si Gheorghe BĂŽrsan, au cumparat o casa si teren, ĂŽn satul Miron Costin, din comuna Trifesti, bunuri care i-au fost confiscate ĂŽn 1959. „Dupa Revolutie m-am adresat justitiei, ca orice om care a detinut bunuri ce i-au fost confiscate de comunisti. Casa si terenul pe care le-am detinut ĂŽn Miron Costin, i-au fost vĂŽndute, ĂŽn 1974, ĂŽn rate, prin act de vĂŽnzare-cumparare, lui Ioan Sturzu, de catre Oficiul Judetean de VĂŽnzare a locuintelor Neamt. Curtea Suprema de Justitie a anulat contractul de vĂŽnzare-cumparare, admitĂŽnd ĂŽn 1998 recursul ĂŽn anulare, ĂŽnlaturĂŽndu-se sechestrul pus de comunisti asupra bunurilor familiei Ciubotaru. În baza acestei sentinte am fost ĂŽndrumata la Curtea de Apel Bacau, pentru punerea ĂŽn executare a hotarĂŽrii de retrocedare a casei si terenului respectiv. Am dovedit cu acte ca bunurile noastre ne-au fost sechestrate ĂŽn 28 decembrie 1959, ĂŽn baza Decretului 417, cĂŽnd ne-a fost confiscata pe lĂŽnga casa si o moara, si toate acareturile: un sifonier, un pat dublu, scaune si alte obiecte de gospodarie, care au fost predate Sfatului Popular de atunci. Ne-au fost confiscate tractorul, batoza, sub motiv ca nu am putut achita cotele la stat, respectiv trei vagoane de cereale. Prin sentinta penala 5439, din 13 octombrie 1959, sotul meu, care era mort pe front, a fost condamnat politic, dispunĂŽndu-se confiscarea averii amintite. Nu am alta solutie decĂŽt sa ma adresez forurilor internationale. N-as vrea sa ĂŽnchid ochii pĂŽna nu mi se face dreptate, pentru ca vreau ca toate bunurile pe care le-am avut sa le las copiilor si nepotilor mei. Dureros este faptul ca, ĂŽn continuare, desi au aparut legi care consfintesc dreptul la proprietate, primarul comunei Trifesti, Vasile Duminica, refuza sa ne puna ĂŽn drepturi si sa ne restituie terenul pe care l-am detinut ĂŽn aceasta comuna, sub motiv ca nu are pamĂŽnt. El spune ca toate bunurile se afla la Ioan Sturzu si nu are decĂŽt acesta sa ni le restituie“, a mai spus Maria Ciubotaru. Femeia a mai sustinut ca primarul Vasile Duminica refuza sa o puna si ĂŽn posesia celor 5.000 de metri cu care trebuie s-o ĂŽmproprietareasca ca vaduva de razboi si ca Ioan Sturzu a sarit la ea cu toporul atunci cĂŽnd s-a dus cu executorul judecatoresc sa i se dea proprietatea.
Primarul comunei Trifesti, Vasile Duminica, a declarat ca nu intra ĂŽn obligatiile sale sa-i restituie bunurile batrĂŽnei. „Situatia Mariei Ciubotaru nu sta ĂŽn competenta noastra sa fie solutionata, fiind foarte complicata. Femeia detine o hotarĂŽre judecatoreasca definitiva si irevocabila. Nu eu ca primar trebuie s-o pun ĂŽn aplicare, ci executorul judecatoresc. Iar situatia cu deficitul de pamĂŽnt la Trifesti este cunoscuta“, a precizat primarul Vasile Duminica. Acesta a declarat ca nu are cunostinta despre faptul ca ar exista un functionar public din Primarie, ruda cu Ioan Sturzu, care ar face presiuni asupra batrĂŽnei sa renunte, ĂŽn scris, asupra mostenirii amintite, conditie ĂŽn care i s-ar da diferenta de pamĂŽnt cuvenita ca vaduva de razboi.