De ce Bush n-a cucerit Bagdadul
Cînd George Bush s-a asezat la masa de scris, rãzboiul trebuie sã fi stat undeva în spatele lui, o umbrã densã. Trebuie sã fi pus faptele pe hîrtie, încet, re-cîntarind argumentele pro si contra razboiului. Pro si contra ocupãrii Bagdadului. Îl vad mototolind hîrtiile, rescriind, consultîndu-se cu fostul sau consilier, adãugînd argument dupã argument. George Bush a articulat limpede decizia care a blocat marsul trupelor americane cãtre Bagdad:
“ÃŽncercînd sã îl eliminãm pe Saddam, extinzînd zona ocupatã de rãzboi în Irak, am fi violat propriul nostrum ghid de conduitã. Angajîndu-ne într-o “misiune pe usa din dos”, am fi schimbat obiectivele initiale si am fi pus bazele unor costuri umane si politice incalculabile. (…) Am fi fost fortati sã ocupãm Bagdadul si, prin efect, sã conducem tara. Coalitia creatã s-ar fi dizvolvat instantaneu, tãrile arabe ar fi pãrãsit-o pline de furie sI teamã si ceilalti aliati i-ar fi urmat în cîtva timp. ÃŽn astfel de circumstante, nu vedeam sã existe nici un fel de strategie viabila “de extragere” post-rãzboi, fãrã a viola si alte principii ale politicii si strategiei noastre. ÃŽn mod constient, America a construit deja un model pentru a mînui agresiunile din perioada care a urmat Rãzboiului Rece. Ocupînd efectiv Irakul , si depãsind astfel unilateral mandatul Natiunilor Unite, am fi distrus precedentul international creat de noi însine ca raspuns la agresiunile altor state. Dacã am fi mentinut traseul unei invazii, Statele Unite ar fi fost vãzute ca o fortã de ocupatie într-o tarã profund ostilã”.
Argumentele de mai sus îi apartin lui George Bush (tatãl) si au fost publicate în capitolul 19 al unei carti apãrute în 1998, “Transformarea unei lumi”. Capitolul pune în discutie situatia de dupã Rãzboiul din Golf (Furtunã în desert), operatiunea militarã destinatã sã elibereze Kuweitul ocupat de armata lui Saddam Hussein în 1991. Critica, extrem de pertinentã si astãzi, se gãseste pe diferite bloguri ori site-uri oficiale, însotitã de obicei de un comentariu repetat de americani ca o mantra: “dacã ar fi citit si fiul…”
ÃŽntre timp, presedintele în exercitiu si rãzboiul din Irak, cu 98 de soldati americani ucisi numai luna asta, au devenit un minus pentru partidul republican, aflat în pragul alegerilor pentru Congres si Senat. Schimbarea strategiei, anuntatã de Washington ca si “buselile” politice cu primul ministru irakian al-Maliki, aratã cã, pe un fond de dezaprobare publicã masivã, republicanii au bãtut cumva în retragere. Documentele secrete apãrute în presã aratã cã rãzboiul merge prost si cã, de fapt, Irakul este în rãzboi civil. Declaratiile mult mai sincere ale generalilor aflati în teatrul de operatii din Irak mai ilustreazã însã un aspect, sustine Sean Naylor, reporter la Army Times: militarii se asteaptã ca politicienii si ideologii din Washington, care au controlat decizii de rãzboi, sã dea vina pe ei. Odatã cu schimbarea puterii sunt asteptate audieri în Congres si comisii care sã facã ceva luminã asupra rãzboiului din Irak si a afacerilor aferente. E interesant de vãzut cum luptele din Irak controleazã, în fond, votul din SUA.
Dincolo de asta, în mod ironic acum, date fiind conditiile concrete, militarii de carierã care initial au sfãtuit sã nu se înceapã rãzboiul, spun cã luptele vor dura încã vreo cîtiva ani. Argumentele rãmînerii în Irak pînã la o minimã stabilizare a situatiei sunt logice: nu pleci dintr-o tarã aflatã în plin rãzboi civil. Cifrele irakienilor ucisI zilnic, cifre care au început sã transparã în presã, sunt mult mai mari. Fundamentalismul Islamic este mult mai puternic acum decît atunci cînd sovieticii au invadat Afaganistanul, în 1979. Efectul retragerii americane ar fi un val de violente crescute între sunni si insurgentii shia, e de parere Reuel Marc Gerecht de la American Enterprise Institute for Public Policy Research, scholar cu competente în politica Orientului Mijlociu. Perspectiva charismaticã a istoriei, asa cum o vãd urmasii shia ai Califului Ali, imamii, crede Gerecht, este o anatemã pentru sunni: “ÃŽn ochii multor sunni din Irak si de peste tot, shia irakieni duc deja povara faptului cã au fost eliberati de americani. Dacã shia vor fi fortati sã cucereascã triunghiul sunni, ceea ce probabil se va întîmpla, sunni arabi vor blama Statele Unite, cu un nou nivel de ferocitate”.
Nici vecinii Irakului nu îsi doresc retragerea americanilor în acest moment: Arabia Sauditã are propriul sãu contigent de luptãtori pen jihadul Islamic în Irak. Cucerirea deschisã a Irakului de cãtre shia în cazul în care americanii pleacã ar duce la reactia statului saudit, care ar fi obligat sã-i înarmeze pe sunni pentru a-sI sustine propriul rãzboi sfînt. La rîndul lor, musulmanii sunni din Jordania sI Egipt ar fi fortati sã echilibreze blocul shia “pro-iranian”. Iar un Iran complet scãpat de sub control, construind deja o politicã nuclearã agresivã, ar putea declansa un atac masiv împotriva musulanilor sunni. Un alt efect, în Iordania, ar fi valul de refugiati irakieni, amenintînd sã modifice cultura si politica Iodaniei Hashemite. Golul creat de refugiati ar fi rapid înlocuit de mii de jihadisti. Iar minoritatea kurdã ar putea decide sã riste, în ciontextul tot mai agresiv, sã îsi declare independenta. Alte state implicate în lupta din zonã sunt Egiptul sI Siria, acuzatã de americani, laolatã cu Iranul, cã sustine insurgenta din Irak.
Un Orient Mijlociu deja volatil, în care vechile interese si retele rusesti, frantuzesti, germane, israelite, britanice si, de ce nu, românesti, nu au dispãrut. Un astfel de Orient Mijlociu poate deveni încã si mai periculos decît este acum, spune pe scurt dr. Marc Gerecht, la unison cu militarii. Amiralul Stansfield Turner, fost director CIA prevede încã 3-4 ani de rãzboi.
Efectele politcii internationale americane sunt globale. Un prim efect, foarte vizibil, este revenirea Rusiei si impunerea sa pe scena internationalã într-o manierã agresivã. Blocul ruso-chinez, care “tine spatele” pentru Coreea de Nord, ea însãsi în plin reviriment nuclear, constituie un o problemã nu doar pentru americani. Ridicarea Rusiei din cenusa URSS-ului este însotitã de un presing constant asupra unei Europe obligate sã cumpere gaz metan si minerale strategice din fostul imperiu sovietic, la preturi si în conditii de monopol. O Americã slãbitã în plan international este periculoasã pentru Uniunea Europeanã, aflatã în plin efort de extindere. Ca rezultat, Uniunea Europeanã este obligatã “sã danseze” cazacioc. ÃŽn acelasi timp însã, interesul U.E. este echilibrul. Iar echilibrul înseamnã sustinerea SUA, fie cã europenilor le place politica externã a americanilor ori ba: o Rusie mult prea puternicã în coastã nu poate fi de dorit.
Faptul cã fostul cancelar german a publicat fragmente sarcastice dintr-un volum de memorii, la adresa presedintelui American, cu putin înainte de alegerile din 7 noiembrie din SUA, poate constitui o platã tîrzie pentru afacerile nemtesti pierdute în Irak; sau o micã revansã ruseascã “la rece”.
Pe fond însã americanii nu pot pleca din Irak. Sunt obligati sã curete mizeria fãcutã. Iar europenii nu îsi pot permite sã le întoarcã spatele, fãrã consecinte negative asupra lor însisi.
Notã: In 1998, fostul presedinte George Bush (senior) si Brent Scowcroft, fostul sau consilier in probleme de aparare nationala au scris un volum intitulat “Transformarea unei lumi”; o carte descriind evenimentele de importanta mondiala din primii trei ani in care George Bush (senior) a fost presedintele Statelor Unite: colapsul Imperiului Sovietic, astazi aflat in plin mars de recuperare a teritoriilor, unificarea Germaniei, Piata Tian-an-men si Razboiul din Golf.
|
Autentificare
