Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Decembrie 2006
LMMJVSD
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Regionale 1 Decembrie 2006
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Marea Unire - „în virtutea dreptului national al fiecărei natiuni de a dispune de ea însăsi“

Marea Unire - „în virtutea dreptului national al fiecărei natiuni de a dispune de ea însăsi“

• citatul face parte din Declaratia de autodeterminare redactată de Vasile Goldis si adoptată, la 12 octombrie 1918, de Partidul National Român din Transilvania • prima provincie care a decis unirea cu România a fost Basarabia • a urmat Transilvania, pe 1 decembrie 1918 •

Zămislirea României Mari este consemnată în analele istoriei la 1 Decembrie 1918. Acest ideal al românilor a fost precedat de o seamă de evenimente foarte importante, pe care le redăm în cele ce urmează.
Victoria Antantei, care începe să se contureze în 1918 în Apus, are urmări si pe frontul din Balcani. Armata lui Sarrail de la Salonic înaintează în sfîrsit si străpunge liniile bulgare. Guvernul lui Marghiloman îsi dă demisia la 6 noiembrie 1918. Îi urmează Guvernul generalului Coandă, care proclamă imediat mobilizarea generală si, la 10 noiembrie, România reintră în război. Un război care, a doua zi, încetează prin armistitiul semnat la Compiegne. Ostilitătile încetează în Europa occidentală, nu si în cea de răsărit, unde, după armistitiu, la Belgrad, la 31 octombrie/ 13 noiembrie 1918, operatiunile militare vor mai continua, intermitent, în Ungaria.
Înfrîngerea militară aduce cu sine destrămarea imperiilor centrale. Primul care se prăbuseste este, cum era de asteptat, cel austro-ungar. La 18 octombrie, împăratul Carol (Franz Joseph murise în 1916) anuntă printr-un manifest transformarea monarhiei austro-ungare într-un stat federal. Era, fapt limpede, mult prea tîrziu. O salvare a imperiului nu mai putea veni decît de la diplomatia învingătorilor (mai cu seamă de la cea a Marii Britanii).
Dar popoarele din imperiu o iau înaintea diplomatilor si decid ele însele asupra destinului lor. La fel si românii. La 12 octombrie, Partidul National Român din Transilvania adoptă Declaratia de autodeterminare, redactată de Vasile Goldis, „în virtutea dreptului national al fiecărei natiuni de a dispune de ea însăsi“. Sase zile mai tîrziu, această Declaratie este citită în Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida Voevod, în timp ce, la Viena, Iuliu Maniu concentra 70.000 de soldati transilvăneni din armata austro-ungară, cu care se îndreaptă spre Transilvania.
Consiliul National Român Central, înfiintat la 3 noiembrie 1918, de reprezentanti ai Partidului National Român si ai Partidului Social Democrat, preia controlul Transilvaniei, profitînd si de rapida dezintegrare a aparatului administrativ maghiar.

Protestele inutile la Budapesta

Între timp, fapte similare se petrec în Bucovina, unde la 27 octombrie se creează un Consiliu National Român, sub conducerea lui Iancu Flondor, care formulează dorinta Bucovinei de unire cu România, proclamată în fapt, neconditionat si cu mare însufletire la Cernăuti, la 28 noiembrie 1918.
Guvernul lui Károlyi Mihály, format la 31 octombrie la Budapesta si în care ministrul nationalitătilor este democratul Jászi Oszkar, încearcă să intre în negocieri cu Consiliul National Român Central. Negocierile sînt purtate la Arad, între 13-15 noiembrie, dar fără nici un rezultat. În acelasi timp, guvernul maghiar semnează la 13 noiembrie armistitiul de la Belgrad cu generalul Franchet d'Esperey, seful armatei din Orient. Se fixează o linie de demarcatie arbitrară între Ungaria si Transilvania, care lăsa sub autoritatea Budapestei orase ca Satu Mare, Oradea, Beius, Arad si regiuni istorice ca Banat (încredintat administratiei sîrbesti), Crisana, Maramures.
Faptul îi pune în gardă pe români. Consiliul National decide să convoace, la 1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare Natională a Românilor din Transilvania si Ungaria. Pentru această Adunare urmau a fi alesi 600 de deputati pe bază de vot universal si 628 de reprezentanti ai organizatiilor si societătilor culturale. Participă la alegeri toti românii din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures. Într-o atmosferă de mare entuziasm popular, timp de 12 zile, sînt alesi cîte 5 reprezentanti de circumscriptie (în cadrul stabilit în 1910). Revendicările alegătorilor: unirea cu România, reformă agrară, vot universal.
Cei 1.228 de deputati s-au reunit în sala Cazinoului din Alba Iulia, în timp ce, în oras, circa 100.000 de oameni (după mărturiile din epocă) le asteptau hotărîrile. Erau reprezentate toate categoriile sociale si ambele biserici. Participau si reprezentanti ai tuturor regiunilor istorice românesti.
La 1 decembrie 1918, deputatii decid în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România, cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea nationalitătilor si a religiilor. La Alba Iulia, asa cum fusese înainte si la Cernăuti, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunării, se constituie Marele Consiliu National Român, format din 200 de membri alesi si 50 de membri cooptati. A doua zi, acest Consiliu numeste un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delegatie la Bucuresti, condusă de episcopul de Caransebes, Miron Cristea (viitorul patriarh al României), care, la 14 decembrie, înmînează regelui Ferdinand I declaratia de la Alba Iulia. La 24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de sanctionare a unirii (totodată si a Bucovinei si Basarabiei). Protestele guvernului Károlyi la Budapesta sînt inutile.

Cronologia celor mai importante evenimente petrecute între 1914 - 1918

România, în primul război mondial

1914. 28 iulie - Austro-Ungaria declară război Serbiei.
30 iulie - Reprezentantii Antantei fac cunoscut guvernului român acordul tărilor lor privind unirea Transilvaniei cu România, în schimbul participării României la război împotriva Puterilor Centrale.
31 iulie - Mesaj al împăratului Germaniei Wilhelm al II-lea către regele Carol I, prin care cerea României să-si îndeplinească obligatiile către Puterile Centrale (1883, oct.18/30 Semnarea la Viena, în cel mai strict secret, a Tratatului de aliantă româno-austro-ungar, la care Germania aderă în aceeasi zi).
1 august - Germania declară război Rusiei. Sistemul general de aliante care lega Marile Puteri a dus la dezlăntuirea primului război mondial.
3 august - Consiliul de coroană de la Sinaia respinge cererea regelui Carol I de a intra în război alături de Puterile Centrale si hotărăste adoptarea unei politici de neutralitate armată.
1 octombrie - Conventie secretă ruso-română, prin care Rusia se angajează să apere integritatea teritorială a României si recunoasterea drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralităti binevoitoare a României (Acordul Sazonov-Diamandi).
10 octombrie - Moartea regelui Carol I.
11 octombrie - Urcarea pe tron a regelui Ferdinand I, nepotul si succesorul regelui Carol I.

1916. 17 august - Se semnează, la Bucuresti, Tratatul de aliantă între Romînia pe de-o parte, si Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia, pe de altă parte. Printre conditiile intrării României în război de partea Antantei, se stipula satisfacerea cererii României de a se discuta, la încheierea războiului, drepturile ei istorice asupra Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei.

Planul intrării României în război

Conform planurilor interaliate, trupele rusesti urmau să înceapă ofensiva concomitent cu cele române. Trupele anglo-franceze trebuiau să debarce la Salonic, pentru a tine în loc Bulgaria care intentiona să atace Romînia. Aceste angajamente nu s-au realizat pentru că actiunea aliatilor de la Salonic a fost zădărnicită de o puternică ofensivă germano-bulgară, iar trupele rusesti au sosit cu o mare întîrziere. Din această cauză, trupele Puterilor Centrale au ocupat 2/ 3 din teritoriul României. Cu ajutorul trupelor rusesti, frontul este stabilizat, la începutul lunii ianuarie 1917, pe rîul Siret, Dunăre si bratul Sf. Gheorghe.

Campania din 1917

În teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie pînă în mai 1917, a avut loc refacerea armatei române cu mijloace egale cu cele aflate în dotarea inamicului. O misiune militară franceză (condusă de generalul Henri Mathias Berthelot) si echipamentul de luptă din Franta si Anglia au schimbat înfătisarea armatei române. Au fost organizate două armate, avînd aproximativ 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusesti, însumînd aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăsti (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, si cea a generalilor Constantin Cristescu si Eremia Grigorescu, de la Mărăsesti (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei si de cucerire a portului Odessa.

România în 1918

27 ianuarie 1918 - Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Austro-Ungaria si Ucraina.
18 februarie - Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Rusia Sovietică si Germania.
5 martie - Se semnează la Buftea (în apropiere de Bucuresti) Tratatul preliminar de pace între România si Puterile Centrale, pe baza căruia încep la Bucuresti, la 9 martie, tratativele în vederea încheierii păcii.
24 aprilie - Tratatul de pace de la Bucuresti, dintre România, pe de o parte, si Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altă parte. România era nevoită să cedeze Dobrogea, să accepte rectificări de frontieră în Carpati si să încheie conventii economice dezavantajoase pentru ea.
În pan international, au loc cîteva evenimente importante:
26 - 28 martie - Are loc la Roma un Congres al nationalitătilor din monarhia austro-ungară, care votează o motiune cerînd recunoasterea dreptului fiecărei natiuni de a se constitui în stat national independent sau de a se uni cu statul său national dacă acesta există.
24 august - Se creează, la Paris, Consiliul National al Unitătii Române, avînd în conducere pe Take Ionescu (presedinte), Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu si Ioan Th. Florescu. Consiliul este recunoscut la 29 septembrie de guvernul francez, la 23 octombrie de guvernul SUA, la 29 octombrie de guvernul englez, iar la 9 noiembrie - de cel italian, drept exponent al intereselor poporului român.
2 septembrie - Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sîrbilor, croatilor si rutenilor votează o motiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei si eliberarea tuturor popoarelor.
12 septembrie - Armatele aliate din Balcani sparg frontul bulgar la Dobropolje si înaintează spre Sofia.
16 septembrie - Se semnează la Salonic actul de capitulare a Bulgariei.
4 octombrie - Germania si, apoi, la 5 octombrie 1918., Austro-Ungaria, fac oferte de pace Puterilor Aliate.

Pasii spre Marea Unire

27 martie 1918 - Sfatul Tării de la Chisinău hotărăste unirea Basarabiei cu România.
29 septembrie - Comitetul Executiv al Partidului National Român, întrunit la Oradea, adoptă în unanimitate o declaratie redactată de Vasile Goldis, prin care se dorea recunoasterea acestui for ca organ provizoriu de conducere al Transilvaniei. Se constituie un „Comitet de Actiune“, cu sediul la Arad, avîndu-l presedinte pe Vasile Goldis.
3 octombrie - Manifestul Împăratului Carol I de Habsburg - Către popoarele mele credincioase privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o Federatie de sase state independente (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez si ucrainean).
3 octombrie - Declaratia de răspuns a „Corpului voluntarilor transilvăneni si bucovineni“, la manifestul lui Carol I de Habsburg, în care acestia proclamă unirea teritoriilor lor cu Regatul României.

N.R. Acest articol a redactat avînd la bază fragmente din cartea lui Ion Bulei, „Scurtă istorie a românilor“, Editura Meronia, Bucuresti, 1996.

Articol afisat de 3510 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(DAN SOFRONIA)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Regionale Stiri Regionale
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective