 Marea Unire - „în virtutea dreptului national al fiecãrei natiuni de a dispune de ea însãsi“
• citatul face parte din Declaratia de autodeterminare redactatã de Vasile Goldis si adoptatã, la 12 octombrie 1918, de Partidul National Român din Transilvania • prima provincie care a decis unirea cu România a fost Basarabia • a urmat Transilvania, pe 1 decembrie 1918 • Zãmislirea României Mari este consemnatã în analele istoriei la 1 Decembrie 1918. Acest ideal al românilor a fost precedat de o seamã de evenimente foarte importante, pe care le redãm în cele ce urmeazã.
Victoria Antantei, care începe sã se contureze în 1918 în Apus, are urmãri si pe frontul din Balcani. Armata lui Sarrail de la Salonic înainteazã în sfîrsit si strãpunge liniile bulgare. Guvernul lui Marghiloman îsi dã demisia la 6 noiembrie 1918. Îi urmeazã Guvernul generalului Coandã, care proclamã imediat mobilizarea generalã si, la 10 noiembrie, România reintrã în rãzboi. Un rãzboi care, a doua zi, înceteazã prin armistitiul semnat la Compiegne. Ostilitãtile înceteazã în Europa occidentalã, nu si în cea de rãsãrit, unde, dupã armistitiu, la Belgrad, la 31 octombrie/ 13 noiembrie 1918, operatiunile militare vor mai continua, intermitent, în Ungaria.
Înfrîngerea militarã aduce cu sine destrãmarea imperiilor centrale. Primul care se prãbuseste este, cum era de asteptat, cel austro-ungar. La 18 octombrie, împãratul Carol (Franz Joseph murise în 1916) anuntã printr-un manifest transformarea monarhiei austro-ungare într-un stat federal. Era, fapt limpede, mult prea tîrziu. O salvare a imperiului nu mai putea veni decît de la diplomatia învingãtorilor (mai cu seamã de la cea a Marii Britanii).
Dar popoarele din imperiu o iau înaintea diplomatilor si decid ele însele asupra destinului lor. La fel si românii. La 12 octombrie, Partidul National Român din Transilvania adoptã Declaratia de autodeterminare, redactatã de Vasile Goldis, „în virtutea dreptului national al fiecãrei natiuni de a dispune de ea însãsi“. Sase zile mai tîrziu, aceastã Declaratie este cititã în Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida Voevod, în timp ce, la Viena, Iuliu Maniu concentra 70.000 de soldati transilvãneni din armata austro-ungarã, cu care se îndreaptã spre Transilvania.
Consiliul National Român Central, înfiintat la 3 noiembrie 1918, de reprezentanti ai Partidului National Român si ai Partidului Social Democrat, preia controlul Transilvaniei, profitînd si de rapida dezintegrare a aparatului administrativ maghiar.
Protestele inutile la Budapesta
Între timp, fapte similare se petrec în Bucovina, unde la 27 octombrie se creeazã un Consiliu National Român, sub conducerea lui Iancu Flondor, care formuleazã dorinta Bucovinei de unire cu România, proclamatã în fapt, neconditionat si cu mare însufletire la Cernãuti, la 28 noiembrie 1918.
Guvernul lui Károlyi Mihály, format la 31 octombrie la Budapesta si în care ministrul nationalitãtilor este democratul Jászi Oszkar, încearcã sã intre în negocieri cu Consiliul National Român Central. Negocierile sînt purtate la Arad, între 13-15 noiembrie, dar fãrã nici un rezultat. În acelasi timp, guvernul maghiar semneazã la 13 noiembrie armistitiul de la Belgrad cu generalul Franchet d'Esperey, seful armatei din Orient. Se fixeazã o linie de demarcatie arbitrarã între Ungaria si Transilvania, care lãsa sub autoritatea Budapestei orase ca Satu Mare, Oradea, Beius, Arad si regiuni istorice ca Banat (încredintat administratiei sîrbesti), Crisana, Maramures.
Faptul îi pune în gardã pe români. Consiliul National decide sã convoace, la 1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare Nationalã a Românilor din Transilvania si Ungaria. Pentru aceastã Adunare urmau a fi alesi 600 de deputati pe bazã de vot universal si 628 de reprezentanti ai organizatiilor si societãtilor culturale. Participã la alegeri toti românii din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures. Într-o atmosferã de mare entuziasm popular, timp de 12 zile, sînt alesi cîte 5 reprezentanti de circumscriptie (în cadrul stabilit în 1910). Revendicãrile alegãtorilor: unirea cu România, reformã agrarã, vot universal.
Cei 1.228 de deputati s-au reunit în sala Cazinoului din Alba Iulia, în timp ce, în oras, circa 100.000 de oameni (dupã mãrturiile din epocã) le asteptau hotãrîrile. Erau reprezentate toate categoriile sociale si ambele biserici. Participau si reprezentanti ai tuturor regiunilor istorice românesti.
La 1 decembrie 1918, deputatii decid în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România, cu pãstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea nationalitãtilor si a religiilor. La Alba Iulia, asa cum fusese înainte si la Cernãuti, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunãrii, se constituie Marele Consiliu National Român, format din 200 de membri alesi si 50 de membri cooptati. A doua zi, acest Consiliu numeste un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delegatie la Bucuresti, condusã de episcopul de Caransebes, Miron Cristea (viitorul patriarh al României), care, la 14 decembrie, înmîneazã regelui Ferdinand I declaratia de la Alba Iulia. La 24 decembrie, regele Ferdinand promulgã decretul de sanctionare a unirii (totodatã si a Bucovinei si Basarabiei). Protestele guvernului Károlyi la Budapesta sînt inutile.
Cronologia celor mai importante evenimente petrecute între 1914 - 1918
România, în primul rãzboi mondial
1914. 28 iulie - Austro-Ungaria declarã rãzboi Serbiei.
30 iulie - Reprezentantii Antantei fac cunoscut guvernului român acordul tãrilor lor privind unirea Transilvaniei cu România, în schimbul participãrii României la rãzboi împotriva Puterilor Centrale.
31 iulie - Mesaj al împãratului Germaniei Wilhelm al II-lea cãtre regele Carol I, prin care cerea României sã-si îndeplineascã obligatiile cãtre Puterile Centrale (1883, oct.18/30 Semnarea la Viena, în cel mai strict secret, a Tratatului de aliantã româno-austro-ungar, la care Germania aderã în aceeasi zi).
1 august - Germania declarã rãzboi Rusiei. Sistemul general de aliante care lega Marile Puteri a dus la dezlãntuirea primului rãzboi mondial.
3 august - Consiliul de coroanã de la Sinaia respinge cererea regelui Carol I de a intra în rãzboi alãturi de Puterile Centrale si hotãrãste adoptarea unei politici de neutralitate armatã.
1 octombrie - Conventie secretã ruso-românã, prin care Rusia se angajeazã sã apere integritatea teritorialã a României si recunoasterea drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralitãti binevoitoare a României (Acordul Sazonov-Diamandi).
10 octombrie - Moartea regelui Carol I.
11 octombrie - Urcarea pe tron a regelui Ferdinand I, nepotul si succesorul regelui Carol I.
1916. 17 august - Se semneazã, la Bucuresti, Tratatul de aliantã între Romînia pe de-o parte, si Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia, pe de altã parte. Printre conditiile intrãrii României în rãzboi de partea Antantei, se stipula satisfacerea cererii României de a se discuta, la încheierea rãzboiului, drepturile ei istorice asupra Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei.
Planul intrãrii României în rãzboi
Conform planurilor interaliate, trupele rusesti urmau sã înceapã ofensiva concomitent cu cele române. Trupele anglo-franceze trebuiau sã debarce la Salonic, pentru a tine în loc Bulgaria care intentiona sã atace Romînia. Aceste angajamente nu s-au realizat pentru cã actiunea aliatilor de la Salonic a fost zãdãrnicitã de o puternicã ofensivã germano-bulgarã, iar trupele rusesti au sosit cu o mare întîrziere. Din aceastã cauzã, trupele Puterilor Centrale au ocupat 2/ 3 din teritoriul României. Cu ajutorul trupelor rusesti, frontul este stabilizat, la începutul lunii ianuarie 1917, pe rîul Siret, Dunãre si bratul Sf. Gheorghe.
Campania din 1917
În teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie pînã în mai 1917, a avut loc refacerea armatei române cu mijloace egale cu cele aflate în dotarea inamicului. O misiune militarã francezã (condusã de generalul Henri Mathias Berthelot) si echipamentul de luptã din Franta si Anglia au schimbat înfãtisarea armatei române. Au fost organizate douã armate, avînd aproximativ 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusesti, însumînd aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva româneascã de la Mãrãsti (la 11 iulie), condusã de generalul Alexandru Averescu, si cea a generalilor Constantin Cristescu si Eremia Grigorescu, de la Mãrãsesti (1-24 iulie) dejoacã planurile de luptã germane de ocupare a Moldovei si de cucerire a portului Odessa.
România în 1918
27 ianuarie 1918 - Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Austro-Ungaria si Ucraina.
18 februarie - Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Rusia Sovieticã si Germania.
5 martie - Se semneazã la Buftea (în apropiere de Bucuresti) Tratatul preliminar de pace între România si Puterile Centrale, pe baza cãruia încep la Bucuresti, la 9 martie, tratativele în vederea încheierii pãcii.
24 aprilie - Tratatul de pace de la Bucuresti, dintre România, pe de o parte, si Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altã parte. România era nevoitã sã cedeze Dobrogea, sã accepte rectificãri de frontierã în Carpati si sã încheie conventii economice dezavantajoase pentru ea.
În pan international, au loc cîteva evenimente importante:
26 - 28 martie - Are loc la Roma un Congres al nationalitãtilor din monarhia austro-ungarã, care voteazã o motiune cerînd recunoasterea dreptului fiecãrei natiuni de a se constitui în stat national independent sau de a se uni cu statul sãu national dacã acesta existã.
24 august - Se creeazã, la Paris, Consiliul National al Unitãtii Române, avînd în conducere pe Take Ionescu (presedinte), Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu si Ioan Th. Florescu. Consiliul este recunoscut la 29 septembrie de guvernul francez, la 23 octombrie de guvernul SUA, la 29 octombrie de guvernul englez, iar la 9 noiembrie - de cel italian, drept exponent al intereselor poporului român.
2 septembrie - Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sîrbilor, croatilor si rutenilor voteazã o motiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei si eliberarea tuturor popoarelor.
12 septembrie - Armatele aliate din Balcani sparg frontul bulgar la Dobropolje si înainteazã spre Sofia.
16 septembrie - Se semneazã la Salonic actul de capitulare a Bulgariei.
4 octombrie - Germania si, apoi, la 5 octombrie 1918., Austro-Ungaria, fac oferte de pace Puterilor Aliate.
Pasii spre Marea Unire
27 martie 1918 - Sfatul Tãrii de la Chisinãu hotãrãste unirea Basarabiei cu România.
29 septembrie - Comitetul Executiv al Partidului National Român, întrunit la Oradea, adoptã în unanimitate o declaratie redactatã de Vasile Goldis, prin care se dorea recunoasterea acestui for ca organ provizoriu de conducere al Transilvaniei. Se constituie un „Comitet de Actiune“, cu sediul la Arad, avîndu-l presedinte pe Vasile Goldis.
3 octombrie - Manifestul Împãratului Carol I de Habsburg - Cãtre popoarele mele credincioase privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o Federatie de sase state independente (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez si ucrainean).
3 octombrie - Declaratia de rãspuns a „Corpului voluntarilor transilvãneni si bucovineni“, la manifestul lui Carol I de Habsburg, în care acestia proclamã unirea teritoriilor lor cu Regatul României.
N.R. Acest articol a redactat avînd la bazã fragmente din cartea lui Ion Bulei, „Scurtã istorie a românilor“, Editura Meronia, Bucuresti, 1996.
|
Autentificare
