CuvĂŽnt la SĂŽmbĂŁta lui LazĂŁr si Duminica Floriilor

Învierea lui Lazãr ne este înfãtisatã de Sfîntul Evanghelist Ioan (capitolul 11) fiind prevestirea Învierii Domnului, dar si prevestirea învierii de obste a tuturor oamenilor la cea de-a doua Venire a lui Hristos.
Prezenta impunĂŁtoare a Domnului Iisus Hristos ĂŽn fata mormĂŽntului si a mortii, vocea Sa poruncitoare prin care sufletul lui LazĂŁr s-a ĂŽntors ĂŽn trupul mort, readucerea la viatĂŁ a lui LazĂŁr, petrecerea ĂŽn casa Sa, ĂŽmpreunĂŁ cu cei apropiati lui (cf. Ioan 12, 1-2), sĂŽnt preĂŽnchipuiri ale celor ce se vor petrece la cea de-a doua Venire a Domnului. Între ĂŽnvierea lui LazĂŁr si ĂŽnvierea oamenilor la cea de-a doua venire a lui Hristos existĂŁ, fĂŁrĂŁ ĂŽndoialĂŁ, o diferentĂŁ esentialĂŁ. DupĂŁ Înviere, LazĂŁr nu a luat trup duhovnicesc, ci a revenit - cu puterea Domnului Iisus Hristos - la viata pĂŁmĂŽnteascĂŁ, fizicĂŁ, ĂŽn acelasi trup pe care-l avea ĂŽnainte sĂŁ moarĂŁ. Domnul Iisus, cu puterea Sa dumnezeiascĂŁ i-a rechemat, i-a readus sufletul ĂŽn acelasi trup, cu toate trĂŁsĂŁturile caracteristice stricĂŁciunii, drept pentru care avea nevoie ĂŽn continuare de hranĂŁ si toate cele necesare ĂŽntretinerii vietii biologice. Aceasta reiese si din faptul cĂŁ, mai apoi, a murit din nou. Dar, dupĂŁ a doua venire a Domnului Iisus Hristos, cĂŽnd oamenii vor ĂŽnvia si vor avea trupuri duhovnicesti, (cf. I Corinteni 15,44), va ĂŽnvia si LazĂŁr, ca si noi toti. De aceea, Învierea Domnului Iisus Hristos este fundamental diferitĂŁ fatĂŁ de a lui LazĂŁr (sau a fiului vĂŁduvei din Nain, sau a fiicei lui Iair); Învierea Domnului s-a fĂŁcut paradigmĂŁ, ĂŽnceput, model al ĂŽnvierii noastre, El a ĂŽnviat umanitatea ĂŽntreagĂŁ asumatĂŁ, cuprinsĂŁ ĂŽn firea Sa divino-umanĂŁ; nu a revenit, ca LazĂŁr, la aceeasi viatĂŁ trupeascĂŁ, pĂŁmĂŽnteascĂŁ, ci a transfigurat trupul si umanitatea primitĂŁ, a curĂŁtit-o, a sfintit-o, a ĂŽnĂŁltat-o si a spiritualizat-o a ĂŽndumnezeit-o (cf. I Corinteni 15,46), fĂŁcĂŽndu-se astfel pĂŽrgĂŁ celor adormiti (ĂŽntĂŽiul fruct care s-a copt - pĂŽrga - este semnul si garantia cĂŁ si celelalte vor urma dupĂŁ el) (cf. I Corinteni 15, „Pastile iudeilor era aproape si multi din tinutul acela s-au suit la Ierusalim mai ĂŽnainte de Pasti, ca sĂŁ se curĂŁteascĂŁ“ (Ioan 11, 55).
Domnul Iisus vine apoi ĂŽn casa lui Simon Leprosul unde Maria, sora lui LazĂŁr, a uns picioarele si capul Domnului Iisus, preĂŽnchipuind moartea Sa (cf. Matei 26, 7-12; Ioan 12, 3-7), apoi Domnul Iisus trimite pe doi dintre ucenici sĂŁ aducĂŁ o asinĂŁ cu mĂŽnzul ei, ca sĂŁ se ĂŽmplineascĂŁ ceea ce s-a spus prin proorocul (Zaharia 9,9 si Isaia 62,11): „Spuneti fiicei Sionului: IatĂŁ ÎmpĂŁratul tĂŁu vine la tine blĂŽnd si sezĂŽnd pe asinĂŁ si pe mĂŽnz, fiul celei de sub jug„ (cf. Matei 21,1-6), a doua zi, marea multime care venise la sĂŁrbĂŁtoare, auzind cĂŁ Iisus vine ĂŽn Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit ĂŽn ĂŽntĂŽmpinarea Lui si strigau: Osana!, binecuvĂŽntat este Cel ce vine ĂŽntru numele Domnului! si ÎmpĂŁratul lui Israel (Ioan 12,12-13). Iudeii, care aveau adĂŽncĂŁ si arzĂŁtoare dorinta venirii lui Mesia, L-au ĂŽntĂŽmpinat cu convingere si bucurie ca pe adevĂŁratul Mesia si MĂŽntuitorul lumii.
PĂŽnĂŁ acum, Domnul trĂŁise smerit, acum permite sĂŁ-L aclame; nu le rĂŁspunde ĂŽnsĂŁ ĂŽn nici un fel, pentru cĂŁ El stia cĂŽt de mare este contrastul dintre asteptĂŁrile acestor oameni necunoscĂŁtori ai vrerilor si rĂŽnduielilor lui Dumnezeu si planul SĂŁu de mĂŽntuire a oamenilor; ei asteptau un eliberator dintr-o robie pĂŁmĂŽnteascĂŁ, nu din robia pĂŁcatului si a mortii. În sunetul acestor aclamatii, Domnul Iisus simte ĂŽncĂŁ de acum sudoarea amestecatĂŁ cu sĂŽnge, care ĂŽi vor curge pe frunte ĂŽn Ghetsimani. El stia cĂŁ osanalele de acum, peste cĂŽteva zile se vor preschimba ĂŽn osĂŽndĂŁ: RĂŁstigneste-L!“; stĂŽlpĂŁrile de acum, ramurile din copaci - semne ale biruintei - vor deveni spinii Ierihonului pentru coroanĂŁ, iar hainele asternute pe cale, preĂŽnchipuiau vesmĂŽntul rosu cu care va fi ĂŽmbrĂŁcat ĂŽn batjocurĂŁ.
Sfintii pĂŁrinti, tĂŽlcuind episodul intrĂŁrii Domnului ĂŽn Ierusalim, vĂŁd ĂŽmplinitĂŁ proorocia patriarhului Iacob care spune, printre altele: „Acela ĂŽsi va lega de vitĂŁ asinul sĂŁu, de coardĂŁ mĂŽnzul asinei sale (Facere 49,11), adicĂŁ Hristos reprezintĂŁ via, iar corzile sĂŽnt ucenicii Domnului Iisus Hristos, prin care Domnul a legat de El, pe mĂŽnzul asinei, adicĂŁ pe noul Israel, cel dintre neamuri“ (Sf. Grigorie Palama). Asina si mĂŽnzul (animale de necinste) reprezintĂŁ neamurile.