 LUMINÃ DE LA IERUSALIM
• credinciosii care au participat la slujba de ÃŽnviere de la Mãnãstirea Pîngãrati au avut parte de o surprizã de proportii • ei au luat Luminã adusã de la Sfîntul Mormînt, de la Ierusalim • acest lucru a fost posibil cu sprijinul presedintelui Republicii Moldova • aeronava prezidentialã a fost în Israel, a adus Lumina la Chisinãu, iar, de aici, cu o masinã, la lãcasul de cult nemtean • prima bisericã a mãnãstirii a fost ridicatã în anul 1461, pe vremea lui Stefan cel Mare • de-a lungul veacurilor, asezãmîntul a cunoscut perioade de înflorire si decãdere • Sute de credinciosi, ce au tinut sã fie prezenti la Mãnãstirea Pîngarati în noaptea ÃŽnvierii Domnului, au avut surpriza sã se întoarcã acasã cu luminã adusã direct de la Sfîntul Mormînt din Ierusalim. Evenimentul a creat pentru credinciosi o trãire emotionantã, dat fiind cã nimeni nu aflase dinainte de ceea ce avea sã se petreacã, pe tãrîm spiritual, la Mãnãstirea Pîngãrati, în jurul celei de-a doua cîntãri a cocosului în noaptea de ÃŽnviere. „Eram pãrtas la Slujba ÃŽnvierii Domnului Nostru Iisus Hristos, la Mãnãstirea Pîngãrati, asemenea altor cîteva sute de enoriasi din zonã sau pelerini din judet si nu numai. Totul se desfãsura dupã tipicul slujbei de ÃŽnviere. ÃŽn jurul orei 3, pãrintele staret Teofil a iesit în fata Altarului si a anuntat: «A sosit Lumina de la Ierusalim! Vã rog sã stingeti lumînãrile pentru a primi Lumina Sfîntã!». Dupã care, cu Sfînta Evanghelie în mîini, înconjurat de un sobor de preoti, pãrintele staret a iesit afarã. Aici se afla un microbuz, iar un mirean a coborît, a îngenunchiat în fata soborului si i-a înmînat înaltei fete bisericesti o lumînare aprinsã, spunînd: «Hristos a ÃŽnviat! Primiti Lumina ÃŽnvierii Sale adusã direct de la Mormîntul Sfînt». A fost deosebit de emotionant. Fiecare credincios a reaprins lumînarea de la flacãra sfîntã. Usor, usor, întunericul din jur s-a stins, fãcînd loc luminii în întreaga bisericã, dar si în sufletele noastre“, a declarat Constantin Adamesteanu, martor al întregii procesiuni a „Iluminãrii“ de la Mãnãstirea Pîngãrati. De fapt, crestinii Pîngãratilor, dar si ai altor zone moldave prezenti la lãcasul de cult amintit, în noaptea de ÃŽnviere, au trãit douã luminatii. Una la miez de noapte, cînd au primit luminã asemenea tuturor participantilor la slujba ÃŽnvierii din lãcasurile de cult din România, si o a doua, în jurul orei 3, ora sosirii Luminii de la Ierusalim. Asta deoarece Fãclia Sfîntã a fost adusã din Ierusalim la Pîngãrati, via Chisinãu. „Am avut bucuria sã primim Sfînta Luminã de la Ierusalim, prin bunãvointa si amabilitatea presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, care, ca în fiecare an, a pus la dispozitie, pentru acest eveniment religios, nava sa prezidentialã. De la Chisinãu, lumina a fost preluatã de cãtre o delegatie din Bacãu si adusã direct la lãcasul nostru de cult. Asa am putut sã trãim si noi, în noaptea ÃŽnvierii Domnului, un moment de înaltã simtire crestineascã. Noi, slujitorii bisericii crestine, si multimea de credinciosi ce ne-a fost alãturi la acest important eveniment crestinesc“, a afirmat pãrintele Teofil Lefter, staretul Mãnãstirii Pîngãrati. Din spusele martorilor, credinciosii au tinut cu tot dinadinsul ca flacãra Luminii luate de la Mãnãstirea Pîngãrati sã ajungã în casele lor, iar, de aici, fiecare s-o transmitã mai departe întru împlinire crestineascã. „Asa am procedat. ÃŽn dupã-amiaza primei zile de Pasti am mers cu întreaga familie la pãrinti si am dus Luminã Sfîntã de la Ierusalim. Asta pentru cã ne va ocroti de cele rele“, a mai spus Constantin Adamesteanu.
Mãnãstirea Pîngãrati, asezãmînt unicat în Europa
Mãnãstirea Pîngãrati este situatã pe coastele dealului Pãru, la 15 kilometri nord de municipiul Piatra Neamt, pe soseaua care duce spre Bicaz. Încã de la începutul secolului al XV-lea, în aceste locuri trãiau cãlugãri sihastri. Se spune cã din prima asezare monahalã a fãcut parte cuviosul Simeon Sihastrul, unul dintre sfetnicii voievodului Stefan cel Mare. Acesta se retrãsese din 1432 de la Mãnãstirea Bistrita, la poalele muntelui Pãru, pe un platou mai ridicat, petrecînd într-un bordei fãcut în pãmînt, în post si rugãciuni, vreme de 29 de ani.
ÃŽn 1461, sihastrul Simeon se prezintã înaintea marelui voievod si îi cere ajutor pentru a construi o bisericã. Astfel se înaltã la Pîngãrati prima bisericã din lemn, cu hramul „Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie“, hram pus în urma unei vedenii duhovnicesti a lui Simeon. Biserica n-a rezistat decît vreme de 15 ani, cãzînd pradã pîrjolului turcesc în anul 1476 (cînd s-a desfãsurat lupta de la Rãzboieni-Valea Albã), iar cãlugãrii sînt împrãstiati. ÃŽn 1508, a fost ales egumen Amfilohie, care a venit de la Mãnãstirea Moldovita, din Bucovina. Acesta pãstoreste vreme de jumãtate de secol mica obste de 40 de sihastri, pînã cînd voievodul Alexandru Lãpusneanu ridicã actuala bisericã de piatrã în locul vechii biserici din lemn.
Dupã anul 1863, viata monahalã slãbeste la Mãnãstirea Pîngãrati, iar întregul ansamblu constructiv începe sã se ruineze. Cîteva decenii functioneazã în clãdirile mãnãstirii un penitenciar, beciurile mãnãstirii fiind transformate în celule sinistre, iar, în 1914, se instaleazã aici un spital militar. ÃŽn 1918, spitalului îi ia locul un sanatoriu, care a functionat putinã vreme, clãdirile fiind iar nefolosite pînã în 1956, an în care Statiunea biologicã de cercetãri din cadrul Universitãtii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi pune stãpînire pe ele.
În 1983, o altã institutie laicã, Laboratorul Plantavorel, transformã corpul de clãdiri în magazie de plante medicinale. Viata monahalã ia avînt dupã 1990. În 1996, turnul clopotnitã de la intrare, monument istoric din anul 1560, înalt de 34 de metri, s-a prãbusit în noaptea de 11-12 iunie, punînd capãt, poate pentru totdeauna, sirului de degradãri ale ansamblului mãnãstiresc.
Reînnoit si adãugit, asezãmîntul monahal de la Pîngãrati asteaptã acum credinciosii zi si noapte sã-i treacã pragul, unde sînt primiti si binecuvîntati de staretul Teofil Lefter si ceilalti preoti cãlugãri care vietuiesc aici, într-un cadru de o frumusete uimitoare. Biserica ctitoritã de Alexandru Lãpusneanu a fost repictatã, au mai fost construite un paraclis pentru slujbe, un corp de chilii si alte anexe si a fost resfintitã de IPS Daniel, în vara anului 2002.
Într-una din clãdirile mãnãstirii Pîngãrati, s-a inaugurat un muzeu în care au fost expuse o mare parte din obiectele de cult care au reusit sã scape ca prin minune de-a lungul istoriei. Trei icoane dateazã din secolul XVI si care fac parte din Patrimoniul României. Catapeteasma a fost sculptatã, pictatã si auritã de staretul Ieroschim Daniil în anul 1789, lucratã cu multã migalã si care îndeamnã la reculegere si rugãciune. Un Sfînt Potir restaurat în anul 1896 de o credincioasã pe nume Constanta Dumitrescu, un vesmînt preotesc - felon si epitrahir - tesute în fir de aur, o evanghelie tipãritã la Mãnãstirea Neamt în caractere slavone, ferecatã în argint. Ceasloave, Psaltiri, Hronografe si alte cãrti de cult în slavonã se mai pãstreazã la Pîngãrati.
|
Autentificare
