 „Actorul nu e functionar dramatic“
• interviu cu actorul Liviu Timus, directorul Teatrului Tineretului Piatra Neamt Dupã parcurgerea celei mai mari pãrti dintr-o stagiune care, cel putin formal, nu a iesit din canoanele traditionale statornicite de maniera consacratã a ultimelor douã decenii, directorul institutiei teatrale pietrene, actorul Liviu Timus, si-a anuntat brusc, deocamdatã în cadrul colectivului artistic si tehnic, intentia de a reorganiza pe baze moderne întregul demers al Teatrului Tineretului. Expusã chiar în Vinerea Mare si aflatã deocamdatã în stadiu de configurare, ideea transformãrii teatrului de repertoriu într-unul de proiecte a luat prin surprindere pe toti slujitorii actului artistic pietrean. Pentru cã, dincolo de nuantarea titulaturii, acest lucru presupune si brutale modificãri ale statutului institutiei si, implicit, ale personalului tehnic si, mai cu seamã, actoricesc. Pînã vom cunoaste si opinia acestora, am încercat sã percepem cît mai corect motivatiile revolute ale initiatorului.
„Este timpul sã ne adaptãm la vremurile actuale“
Reporter: Stimate domnule Liviu Timus, care sînt argumentele dumneavoastrã în favoarea acestui demers?
Liviu Timus: Conform legii de functionare a teatrelor si a institutiilor de culturã, pentru o mai bunã eficientã, o mai bunã organizare si pentru rentabilizare, e bine ca teatrele sã nu fie numai de repertoriu, ci si de proiecte. În acest caz, pe lîngã banii de finantare care vin de la judet sau de la municipalitate, sînt accesate si fonduri din alte pãrti. Si atunci se reduc foarte mult costurile si banii publici sînt din ce în ce mai bine dirijati, cheltuiti, pe un personal redus.
Rep.: Restructurarea priveste numai compartimentul artistic?
L.T.: Nu. Se urmãreste o externalizare a unor servicii care nu sînt eficiente pentru teatru, cum ar fi atelierele de productie, croitorie, tîmplãrie, decoruri... Se cheltuieste foarte mult cu aceste utilitãti, plãtind cãldurã, luminã, salarii, iar în momentul în care noi avem patru-cinci productii pe an, putem colabora cu firme specializate în aceste domenii, pe baza unui contract ferm. Am intrat în Europa si este timpul sã ne adaptãm la vremurile actuale, pentru cã se lucreazã în continuare cu un sistem foarte învechit.
„Aceastã institutie nu este una de binefacere“
Rep.: Actorii se simt, deja, amenintati...
L.T.: Nu. Se simt amenintati numai aceia care nu-si fac meseria cum trebuie. Actorii trebuie sã înteleagã cã aceastã institutie nu este una de binefacere.
Rep.: Am înteles cã va fi un segment stabil si unul de oameni adusi prin contract. Cum veti alcãtui structura acestor douã segmente?
L.T.: Evident, redimensionat la numãrul de angajati. În lege este stipulat raportul respectiv. Nu stiu acum sã dau date exacte, dar se va respecta legea.
Rep.: Sã întelegem cã se va da concurs pentru posturile respective?
L.T.: Obligatoriu. Si pentru cei de aici si pentru cei din alte pãrti. Actorul trebuie sã învete cã viata de actor înseamnã o luptã continuã si o continuã perfectionare.
Rep.: Cum a primit colectivul teatrului vestea?
L.T.: Cei care au încredere în ei si se stiu buni sînt constienti de meseria pe care o fac, nu se vor teme niciodatã. Actorii vor fi angajati pe proiect. Numele teatrului poate sã creascã prin aceste proiecte în care este implicat.
Rep.: Totusi, actorii pot invoca faptul cã au un contract pe duratã nedeterminatã cu teatrul.
L.T.: Asta este problema lor. Toatã lumea are asa ceva. Dar în momentul în care schimbi radical organizarea unui teatru, lucrurile se schimbã.
Rep.: Observ cã nu vã leagã nimic din punct de vedere, sã-i spunem, sentimental, de tot ce înseamnã trupa actoriceascã de aici.
L.T.: Dar nu e vorba de nici o legãturã sentimentalã. Asta poate fi valabilã la un azil, de pildã. Dacã am fi la un azil de neputinciosi, as fi legat sentimental. Atîta timp cît oamenii sînt valizi, se luptã pentru aceastã meserie, de ce as fi?
„Cîstigã cei care trebuie sã cîstige, care sînt buni“
Rep.: Oricum, cineva va pierde. Inevitabil.
L.T.: Cîstigã cei care trebuie sã cîstige, care sînt buni. Si de aceea toti trebuie sã se batã pentru a demonstra cã sînt foarte buni. Atîta vreme cît ei nu au nici mãcar un repertoriu personal si vine un regizor care îi roagã sã se suie pe scenã sã vadã cum sã alcãtuiascã o distributie si ei nu sînt în stare sã facã acest lucru, mi se pare cã e un mare semnal de alarmã.
Rep.: Ati avut asemenea cazuri?
L.T.: Bineînteles, din pãcate. Recent, Alexandru Dabija, de exemplu, a fost profund nemultumit de modul în care a fost nevoit sã-si alcãtuiascã distributia unui spectacol pe care ni l-a promis.
Rep.: Cum veti proceda în selectie?
L.T.: Alegerea, trierea nu o fac eu. Va fi o comisie superspecializatã, alcãtuitã din regizori de valoare, critici, reprezentanti ai ministerului de resort, ai forurilor competente ale judetului, orasului...
Rep.: Pe cine vã sprijiniti în acest demers?
L.T.: Pe cei care sînt buni.
Rep.: Nu. Pe cine din factorii de decizie? Sau, mai bine zis, aveti încredere în reusita acestei idei de reorganizare a teatrului?
L.T.: Pãi, de ce sã nu am încredere din moment ce peste tot asa functioneazã lucrurile? Unde sînt proiecte sînt si lucrurile cele mai clare. Proiectele se fac cu un scop, au finalitate, multi bani vin din altã parte decît banii publici, actorul este motivat... Asta este viata.
„Tot ce se face e conform legii“
Rep.: Care este pozitia Consiliului Judetean, ca ordonator de credite, fatã de aceastã idee?
L.T.: Legea existã din 2004. Ea functioneazã. Are si amendamente ulterioare. Într-un teatru de proiecte poti sã faci orice vrei. Deci, sã fie foarte clar: tot ce se face e conform legii. Cu ajutorul legilor încercãm sã dãm forma cea mai bunã de functionare a acestui teatru care trebuie sã devinã cît de cît rentabil, performant si o emblemã a acestui oras.
Rep.: Teatrul Tineretului este, totusi, un brand recunoscut în peisajul teatral românesc.
L.T.: Pãi, tot asa se va numi. Numai cã vom adãuga un apendice la generic care sã-l individualizeze. Ion Coman, de pildã. Este doar o reorganizare.
Rep.: Cînd credeti cã veti pune aceastã idee în practicã?
L.T.: Încercãm de la anul. Din 2008. Pentru cã pînã atunci trebuie sã punem la punct toate amãnuntele acestui proiect de reorganizare.
Rep.: V-ati gîndit si la posibilitatea acordãrii unor salarii compensatorii celor care nu vor fi prinsi în noua schemã?
L.T.: În primul rînd, nu le dau eu. Apoi, legea nu spune nimic de asa ceva. În majoritatea teatrelor din România s-au asezat la loc cãldut o grãmadã de indivizi - îmi pare rãu cã spun lucrul ãsta - care-si spun actori, dar care nu fac nimic pentru acel teatru.
Cînd spui Teatrul Tineretului spui vigoare, fortã, elan, tinerete... Si dacã tineretea din Teatrul Tineretului s-a transformat în bãtrînete si în pensionari dramatici, acest lucru nu mã intereseazã. Acest teatru trebuie sã redevinã rampã de lansare care sã creeze vedete. Dacã stie altcineva o formulã mai bunã, sã vinã sã o facã.
|
Autentificare
