 Mitropolitul Teofan, prezent la hramul Sfîntului Ioan de la Neamt
• slujba religioasã a avut loc la biserica din curtea Seminarului Teologic Veniamin Costachi, închinatã Sfîntului Ioan Iacob de la Neamt • Ioan Iacob s-a nevoit împreunã cu un ucenic român într-o pesterã din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartã • IPS Teofan, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a fost prezent ieri, la Mãnãstirea Neamt, la slujba religioasã oficiatã cu prilejul sãrbãtoririi Sfîntului Ioan Iacob de la Neamt, numit si Hozevitul, sau Românul, prãznuit în fiecare an în ziua de 5 august. Sfîntului, care a vietuit în secolul trecut la Mãnãstirea Neamt, i-a fost închinatã biserica ridicatã în curtea Seminarului Teologic Veniamin Costachi, unde s-a si desfãsurat slujba arhiereascã. ÃŽnaltul prelat din fruntea Mitropoliei nu a venit singur, ci însotit de PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe din Ungaria si PS Calinic, episcop vicar al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. La Neamt oaspetii au fost asteptati de staretul mãnãstirii, arhimandritul Benedict Sauciuc, stareti din zonã, preoti mireni, în frunte cu protopopul de Tîrgu Neamt, pãrintele Ioan Dogariu, dar si de primarul urbei de sub Cetate, Decebal Arnãutu. Sfînta Liturghie a fost oficiatã de un sobor de 35 de preoti, în prezenta unui mare numãr de credinciosi din localitãtile învecinate. Arhimandritul Benedict Sauciuc, staretul Mãnãstirii Neamt, a declarat cã IPS Teofan a plecat apoi spre mãnãstirea de pe muntele Ceahlãu, închinatã voievodului Stefan cel Mare si Sfînt, care are ca hram „Schimbarea la Fatã“, mare sãrbãtoare prãznuitã astãzi de toti crestinii ortodocsi. Azi este zi de hrãmuire si la schiturile Icoana si Sihla, de aceea multi pelerini se aflã în zonã pentru a participa alãturi de obstile monahale la rînduielile religioase specifice.
„Eu vreau sã mã fac cãlugãr“
Sfîntul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenti sfinti din Biserica Ortodoxã Românã, cu metania din Mãnãstirea Neamt, care s-a nevoit 24 de ani în Tara Sfîntã, atît pe valea Iordanului, cît si în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vietuire în Hristos în era contemporanã. Biserica l-a rînduit ca pildã vie de credintã si de vietuire crestineascã, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august. S-a nãscut la 23 iulie 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crãiniceni, comuna Pãltinis, judetul Botosani, într-o familie de tãrani foarte credinciosi, anume Ecaterina si Maxim Iacob, fiind singurul copil la pãrinti. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliutã“. La 6 luni de zile de la nastere, mama pruncului Ilie îsi dã sufletul. Dupã doi ani, moare si tatãl sãu în rãzboi, în toamna anului 1916, rãmînînd orfan de amîndoi pãrintii. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob. Primii ani de scoalã îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmeazã gimnaziul „Mihail Kogãlniceanu“ la Lipcani-Hotin si liceul „Dimitrie Cantemir“ la Cozmeni-Cernãuti, fiind cel mai bun elev din scoalã. ÃŽn vara anului 1932, rudele voiau sã-l dea la Facultatea de Teologie din Cernãuti, ca sã-l facã preot. Dar el, simtindu-se chemat de Dumnezeu la o viatã mai înaltã, le-a spus: „Nu, eu vreau sã mã fac cãlugãr!“. Apoi, peste un an, cerînd binecuvîntarea duhovnicului sãu, tînãrul Ilie si-a luat cãrtile sfinte, a intrat în obstea Mãnãstirii Neamt, unde face ascultare, la infirmerie si la biblioteca asezãmîntului. ÃŽntre anii 1934-1935 îsi satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie, dupã care se întoarce la mãnãstire, iar la 8 aprilie 1936, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism de arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iasi), primind, potrivit pravilei cãlugãresti, un nou nume, cel de Ioan.
În Tara Sfîntã
Ioan Iacob pleacã în Tara Sfîntã împreunã cu alti doi monahi din lavrã, Claudie si Damaschin, în noiembrie 1936, si ierneazã în obstea Mãnãstirii Sfîntul Sava din pustiul Iordanului. Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit împreunã cu un ucenic român într-o pesterã din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartã. Obisnuia sã se roage noaptea, singur, hrãnindu-se doar cu pesmeti si putine fructe, rãbdînd multe ispite. Între anii 1940-1941, din cauza rãzboiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai multi cãlugãri din Tara Sfîntã într-un lagãr pe Muntele Mãslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mãnãstirea Sfîntul Sava si continuã aceleasi ascultãri si nevointe.
În anul 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfîntului Mormînt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Asezãmîntului Românesc din Ierusalim. În acelasi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfîntului Mormînt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Românã egumen la Schitul românesc Sfîntul Ioan Botezãtorul de pe valea Iordanului (înfiintat atunci de Patriarhia românã). În vara anului 1960, fiind bolnav, si simtindu-si sfîrsitul aproape, miercuri 4 august, s-a împãrtãsit cu Sfintele Taine, iar joi dimineata la orele 5 si-a dat sufletul în mîinile lui Hristos, la vîrsta de numai 47 de ani.
|
Autentificare
