 Alpinist în halat alb
• un asistent medical de la ATI face alpinism utilitar pentru a-si rotunji veniturile • „Nu existã obstacole, ci doar provocãri“, spune Paul Havrici • acesta poate cîstiga în cîteva ore echivalentul salariului timp de o lunã la spital • probabil de aceea cînd vede fluturasul de la Spital, îi vine sã se urce pe... pereti • Pentru Paul Havrici, în vîrstã de 29 de ani, din Roman, asistent medical în cadrul Sectiei Anestezie Terapie Intensivã de la Spitalul Municipal, nici o meserie nu este prea grea, iar pericolul constituie o provocare. Obisnuit sã vadã cele mai dramatice forme ale suferintei umane, lucrînd într-o sectie unde sînt internate cazurile cele mai grave, tînãrul si-a mai ales un job pe care multi tineri l-ar ocoli. ÃŽn afara orelor de program, tînãrul asistent practicã alpinismul utilitar, în cadrul unei firme de profil. Si pentru cã nu este o meserie usoarã, tînãrul a obtinut si o calificare în acest sens, ceea ce îi dã posibilitatea sã desfãsoare activitate la modul profesionist. Abil si ca asistent medical, Paul Havrici este stãpîn pe sine atunci cînd trebuie sã escaladeze înãltimile pentru afisarea unor bannere sau panouri publicitare. Si pentru cã este o meserie care necesitã precizie si tãrie de caracter, el a ales sã lucreze într-un domeniu de care multi de vîrsta lui ar fugi, indiferent de conditiile meteo. „Traseul meu profesional a început cu meseria de brancardier, pe care am avut-o la Spitalul Roman, tot la Terapie Intensivã. Am urmat, ulterior, cursurile unei scoli postliceale sanitare, dupã care am rãmas sã lucrez în aceeasi sectie, dar ca asistent medical. Am un bãietel în vîrstã de cinci ani, Nicolas. Sotia mea, Irina, lucreazã ca asistent medical în cadrul aceleeasi sectii. Am vrut sã fac si altceva în afara profesiei de bazã si am optat pentru alpinism utilitar, domeniu în care am urmat cursuri de specialitate. Aici pericolul existã la tot pasul, poti cãdea, te poti accidenta, dar, dacã stai sã te gîndesti la riscuri, cred cã acestea existã în orice meserie. Este frumos sã vezi orasul de la înãltime si, atunci cînd vezi ce ai realizat, sfidînd înãltimea, ai o satisfactie imensã. Nu existã obstacole, ci doar provocãri. ÃŽntotdeauna mi-am dorit sã fac altceva si asa am ajuns sã practic aceastã meserie“, a povestit Paul Havrici. Atent la o lucrare pe care trebuia sã o termine în centrul Romanului, tînãrul s-a arãtat preocupat mai degrabã de ceea ce avea de terminat, înainte ca ploaia sã cadã în ropote, decît de conversatie. El nu lucreazã singur, ci în echipã, cu fratele sãu, Cristi, în vîrstã de 34 de ani, la fel de pasionat de meserie.
„Dacã nu ti-ar fi fricã, ai muri“
Cele mai mari înãltimi pe care le-au escaladat cei doi frati au fost la un hotel cu 16 etaje. ÃŽn ce priveste frica de înãltime, aceasta este fireascã, însã e moderatã, altfel cei doi frati nu ar putea urca în corzi. „Am fost întrebati dacã ne este fricã, este normal sã ai acest sentiment, dacã nu ti-ar fi fricã, ai muri. Lucrãm cu echipament profesionist, pe care am dat mii de euro, nu poti sã faci asa ceva cu niste hamuri subtirele. Dezavantajul este cã poti face meserie pînã la 35 de ani, dupã aceea se poate doar cu avizul medicului de medicinã a muncii. Avem un atestat în acest domeniu, lucrãm profesionist. E frumos sã fii acolo sus“, l-a completat fratele sãu, Cristi Havrici. Cît despre veniturile pe care cei doi frati le cîstigã din aceastã meserie, acestea sînt multumitoare si acoperã cheltuielile pe care o familie tînãrã, la început de drum, le are. De exemplu, pentru o singurã lucrare pe care o executã în trei ore, Paul poate cîstiga echivalentul salariului sãu de asistent medical într-o lunã, dar în acelasi timp pentru aceeasi bani poate munci si cîte trei sãptãmîni la o singurã lucrare. Cît despre proiecte de viatã sau planuri de viitor, Paul Havrici nu îsi doreste altceva decît sãnãtate, pentru a rãmîne la... înãtime. Si cine stie, sperã cã, poate, într-o zi, fiul sãu, Nicolas, îi va cãlca pe urme.
|
Autentificare
