„Stele în lumina dimineþii“
Am aºteptat cu emoþie venirea la acest Festival de teatru de la Piatra Neamþ a colegilor mei - studenþii anului IV Actorie cu acest spectacol. De aceastã datã, povestea se petrece în timpul Olimpiadei de la Moscova, într-o casã de nebuni unde nebunia nu înseamnã însã derogare de la realitate ci, dimpotrivã, cei ce locuiesc acolo sînt niºte individualitãþi accentuate care ºi-au permis sã priveascã la un moment dat prea puternic ºi poate mai serios în realitatea propriei lor existenþe ºi de aceea au fost pedepsiþi pentru cã nu au acceptat convenþia socialã. În acest sens, trebuie precizat - ca o notã explicativã - cã autorul piesei, Alexandr Galin, nãscut într-un orãºel de la periferia Petersburgului - Kursk - a simþit el însuºi greutãþile ºi durerile apãsãtoare ale acestei perioade. Pornind din acest punct, piesa devine o oglindire artisticã a propriului cadru existenþial.
Valorea dramaticã a textului (personaje puternice, situaþii conflictuale bine conturate, forþa ºi ritmul dialogului) le oferã tinerilor actori un material de lucru fertil ºi foarte generos care îi situeazã pe traiectoria interpretãrii realiste în care mai important decît personajul devine procesul de construcþie a acestuia. În aceastã privinþã se poate spune cã studenþii de la clasa prof. univ. dr. Gelu Colceag au fost vii, frumoºi ºi adevãraþi, reuºind sã creeze cu mijloace proprii atmosfera unei lumi aparte, opritã parcã în loc, dar care îºi are o dinamicã interioarã viguroasã ºi nuanþatã.
La începutul spectacolului, legãtura între personaje pare cã se înfiripã greu, actorii nu se simt unii pe alþii, dar acest fapt nu e decît un efect pe care nu-l putem înþelege pentru cã celãlalt termen, cauza declanºatoare, urmeazã efectului. Cînd începe spectacolul, acþiunea e deja începutã, personajele le avem realizate. Ceea ce urmeazã e partea demonstrativã a unor premize construite dinainte. Poate de aceea personajul Anna (fata îndrãgostitã de Kolea) e emoþionantã în unele momente pentru cã îºi trãieºte drama ca o confesiune, tensiunea din propria partiturã acumulîndu-se treptat. Fracturarea care se simte la început e dictatã poate ºi de faptul cã prin întîlnirea dintre Maria (care ºi-a construit cred cel mai bine personajul, reuºind sã atingã variatele tonalitãþi care compun personalitatea) ºi Klara se realizeazã interacþiunea dintre douã moduri diferite ca intensitate de a percepe realitatea. În timp ce Maria nu poate fi decît într-un fel, trãindu-ºi drama în pauzele dintre cuvinte sau atunci cînd se face complet întuneric pe scenã, Klara (prostituata) alungatã de la Moscova, încearcã sã se dezicã de propria condiþie asumîndu-ºi o altã identitate. Extraordinar este cã dramelor ºi rãnilor deschise ale tuturor personajelor le rãspunde imaginaþia ºi poeticul - ca formã de salvare.
Acesta le oferã ºansa de a gîndi ºi a se manifesta liber. Drama apare atunci cînd imaginaþia e violentatã de realitate, cînd ea nu poate fi o lume prin ea însãºi (de exemplu, momentul cînd Klarei îi este furat visul din „Lumina dimineþii“, reîntoarcerea colegei prostituate trezind-o la realitate).
În aceastã atmosferã apãsãtoare în care, cu cît personajele vorbesc mai mult cu atît parcã se cunosc mai puþin, muzica rezumã ºi unificã esenþialul din toate poveºtile din piesã: Suferinþa - fie ea mutã, agresivã, exacerbatã ca expresie verbalã. Note nervoase, obsesive care dau suferinþei imaginea unui cerc concentric care reproduce la infinit scenariul durerii. Acesta este foarte sugestiv redat ºi la nivelul luminilor care decupeazã în momente cinematografice personajul în ceea ce are el definitoriu. Dar ce e impresionant e cã acestea creeazã o metamorfozã a spaþiului - fiind urmãrit uneori nu atît locul acþiunii, ci pe cel afectiv, care întregeºte starea personajului.
Decorul e foarte bine realizat pentur cã acoperã substanþa piesei, în acest caz concreteþea devenind material pentru imaginaþia spectatorului.
La finalul spectacolului am trãit sentimentul cã „Stelele în lumina dimineþeii“ pot fi consideraþi de fapt actorii - studenþi care au reuºit sã ne dea încredere ºi speranþã în forþele lor creatoare.
|
Autentificare
