 Patriotism de cîrciumã
• împãtimiþii alcoolului considerã cã au „sãrbãtorit“ prin muncã aceastã zi istoricã • barurile ºi restaurantele au fost ieri neîncãpãtoare • noua bãuturã a sãracului, un fel de rachiu ordinar, este denumitã în rîs „6 din 49“ • Ziua Naþionalã a fost sãrbãtoritã realmente prin muncã, de cãtre cei care sînt obiºnuiþii localurilor în care se comercializeazã bãuturi alcoolice. ÃŽncã de la primele ore ale dimineþii, aici îºi fac apariþia feþe „cãlcate de buldozer“, cu mîini tremurînde, ochi prinºi, intrînd în ultimii bãnuþi pe care i-au mai gãsit prin buzunare, „scãpaþi de mãcelul de cu searã“, pentru a cãpãta suta „salvatoare“. „Am lipsit douã zile de la program. Dacã nu veneam nici astãzi, mã puneau absent nemotivat. ªi, oricum, nu puteam sã lipsesc de la un asemenea eveniment. Ies cam în fiecare dimineaþã, pentru a-mi lua «raþia». Dupã aceea fac piaþa, adicã îi iau pulsul, pentru cã bani n-am sã fac cumpãrãturi. Sînt singur acasã, soþia îmi este plecatã în strãinãtate, în Italia, nu ºtiu cînd am s-o mai vãd. Trebuie sã-mi umplu ºi eu timpul cu ceva. Cu ce-mi trimite ea ºi cu cei 3,5 milioane de lei pensia, mã descurc. ÃŽmi permit sã beau de 30-40.000 de lei pe zi“, s-a destãinuit Mihai C., un om îmbrãcat destul de bine, dar... cu ochii umflaþi de „bairamul“ din seara precedentã. Undeva, într-un colþ al localului, la o masã, trei indivizi discutã pe tonuri înalte, hohote de rîs umplînd repede spaþiul ºi acoperind „anemia“ sonorului unui televizor „obosit“. „Noi sãrbãtorim azi prin muncã. Aºa era odinioarã, aºa sîntem obiºnuiþi ºi acum. N-au ãºtia ce face, de dau libere de asemenea zile. ªi aºa au furat þara în 16 ani, de nu mai avem nimic. Oricum, nimeni nu prea mai munceºte la stat acum. La patroni, mai toþi sînt escroci ºi îºi bat joc de oameni. Puþini dintre ei au inimã. Bem ºi noi una micã, pentru cã asta ne-a mai rãmas“, s-a auzit din discuþiile „academice“ ale consumatorilor. Un omuleþ mic, negricios la faþã, a cerut un „6 din 49“. Contrariatã, femeia de la tejghea l-a întrebat ce înseamnã dorinþa acestuia. „Cum adicã! Din 49 de indivizi care beau «albiturã româneascã» doar ºase mai vieþuiesc. N-ai ºtiut, o afli acum de la mine! Oricum trebuie sã recunoºti cã sînt patriot. Nu-þi cer votcã strãinã sau coniac, þi-am cerut doar ce produc ãºtia pe lîngã Roman. ªi-aºa am ficatul «Ã®n pioneze», ce mai conteazã oleacã de bãuturã!“, a informat-o, prompt, individul pe barmaniþa curioasã. La o altã masã, culmea, un proprietar de cîrciumã sorbea fãrã grabã dintr-un sfert de vin. Probabil, nu dorea omul sã-ºi facã pagubã în propria gestiune, sau s-o fi temînd de «mîna lungã» ºi «ochiul vigilent» al soþiei. Pe lîngã clienþii permanenþi ºi apoi cei ocazionali, pe parcursul unei zile mai apar ºi „milogii“ sau „sponsorii“ cum sînt denumiþi savant de cãtre „specialiºti“. Aceºti dezmoºteniþi ai soartei, care trãiesc de azi pe mîine, intrã umil în localul respectiv, „scaneazã“ toatã incinta în speranþa cã vor gãsi un tovar㺠de suferinþã sau vreun potenþial „finanþator“. Dacã iluziile sînt destrãmate, se întorc greu ºi cu pãrere de rãu spre ieºire, dar, dacã au „ochit“ victima, înainteazã spre masã, cu ochii sclipind de speranþã... Uneori, dupã insistenþele mai mult sau mai puþin ferme, capãtã „licoarea salvatoare“. Pentru mulþi dintre cei care calcã pragul unui bar de mîna a doua sau a unui birt ordinar, trei-patru sute de „albiturã“, înseamnã de multe ori ºi mic dejun ºi prînz ºi cinã. ªi în acest fel trece ºi Ziua Republicii ºi zi dupã zi, dupã acelaºi tipic, pînã cînd omul trage „linie“, face adunarea ºi vede cã viaþa se iroseºte fãrã mari realizãri. ªi atunci, majoritatea patrioþilor de cîrciumã, mai constatã, trist, cã nu mai au nimic de pierdut.
(FOTO: Ziua Naþionalã a umplut, ºi anul acesta, cîrciumile)
|
Autentificare
