Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2006
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Regionale 28 Martie 2006
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
DOSARE CENZURATE: Satanismul, între mistificare și realitate (III)

DOSARE CENZURATE: Satanismul, între mistificare și realitate (III)

• primele referiri la satanism apar prin secolul X, în Bulgaria, cînd o mișcare religioasă sectară a primit numele întemeietorului ei, un preot de țară, Bogomil •

Am cam stat pe gînduri...
Dacă să continuăm, cu un nou episod, incursiunea în această ciudată (și puțin cunoscută) istorie recentă a satanismului din România. Oare nu facem rău? Oare nu dăm idei? Am vorbit despre Anton Szandor La Vey, autointitluat „Papa cel negru al satanismului“, despre mai multe cazuri inimaginabile petrecute în țară, despre sinucideri rituale și despre ideologia promovată de „Biserica lui Satan“. Colegii de redacție, glumind, m-au atenționat că voi fi trecut pe „toaca“ sataniștilor. Nici o problemă, fiindcă am mai fost trecut și prin alte „toace“ și, iată, încă mai scriu.
La fel, ne-am tot sucit dacă să reproducem sau nu simbolurile adoptate astăzi de sataniști și folosite chiar și de cei care n-au habar ce reprezintă acestea. De aceea cităm, de această dată din Monitorul de acum cîteva zile, un răspuns dat de distinsa doamnă Daniela Suman, directorul Colegiului Național Roman Vodă: „Acum, multă lume, pe fondul a ceea ce s-a întîmplat, zice că pe o bancă (n.n. din clasa în care învăța eleva care s-a sinucis) era un simbol, dar nu pot să zic că e un fenomen extins, că pe toate băncile sînt simboluri. Apoi, profesorii pot să aibă probleme în a identifica sau a descifra un astfel de simbol (s.n.). Bun, și dacă îl vezi, poate să fie o chestiune serioasă ceea ce de obicei nu este, sau poate să fie o modă, din teribilism. Să ne amintim că, la un moment dat, au apărut zvastici făcute de copii pe pereții blocurilor, dar asta nu înseamnă că poți să spui că, în această comunitate, există un grup puternic de naziști“. Așadar, reproducem aceste simboluri pentru a le ști și pentru a ne feri de ele.

Cadavre încrustate cu însemne sataniste
Pentru „sataniștii“ noștri care mîzgălesc pereții cu însemne satanice, amestecate cu nume de formații rock sau cu tot felul de americănisme care, musai, trebuie să aibă ‚„th“ ‚„oo“ sau inevitabilul „y“, pentru adepții lui Anton Szandor La Vey și a sa „The Church of Satan“, înființată la San Francisco în 1969, pentru toți virusații de această ideologie mimetică, a cărei putere de penetrare în Est s-a datorat, în mare măsură, faptului că provine din Vest, avem o surpriză: povestea bulgarului Bogomil. Dar, înainte de a păși în istorie, să cităm din „România liberă“, dintr-un excelent reportaj făcut la Penitenciarul Poarta Albă. Acolo, printre cei peste trei mii de bărbați care își ispășesc pedepsele, singurii condamnați pe viață sînt doi tineri sataniști: Horațiu Pintilie și Cristinel Andronache. Aceștia, împreună cu un minor, elev la un liceu din Constanța, fratele lui Horațiu, adepți declarați ai cultului satanic, au ucis doi oameni nevinovați, încrustîndu-le cadavrele cu cuțitul, cu insemne satanice. „Rugat să comenteze mobilul celor două crime, interlocutorul nostru ne-a mărturisit că a fost o formă de a se descărca și de a-și manifesta nefericirea! (...) Fire liberă, gîndul pierderii libertății îl înnebunește, de aceea, pentru a îndura mai ușor regimul de detenție, tinde către evoluția spiritului, căutînd detașarea de material“.
Acestea fiind spuse, să punem mîna pe „Istoria credințelor și ideilor religioase“, monumentala lucrare a lui Mircea Eliade

Bogomilii și autonomia lui Satan
Aflăm, de acolo, că observatorii laici și religioși ai Bizanțului au remarcat, începînd cu secolul al X-lea, în Bulgaria, avîntul unei mișcări religioase sectare care a primit numele întemeietorului ei, un preot de țară, Bogomil. Către anul 930, acest Bogomil „cel iubit de Dumnezeu“ a început să propăvăduiască sărăcia, umilința, pocăința și rugăciunea: căci, după Bogomil, lumea aceasta e rea, ea a fost zămislită de Satanail (fratele lui Hristos și fiul lui Dumnezeu), „Dumnezeul cel Aspru“ din Vechiul Testament. Tainele, icoanele și ceremoniile Bisericii Ortodoxe sînt declarate deșarte, deoarece sînt considerate lucrarea diavolului. Crucea trebuie detestată, căci pe cruce a fost răstignit și omorît Hristos.
Este greu să ignori izbitoarea asemănare a bogomilismului cu satanismul promovat de fostul acrobat Anton Szandor La Vey în a sa biblie satanistă. Doar contextul este altul și distanța de peste 1.000 de ani. Acum 1.000 de ani, bogomilismul a alarmat la fel cum o face și satanismul de azi. Istoria ne spune că, după cucerirea Bulgariei, în 1018, de către Vasile al II-lea, numeroși nobili bulgari s-au instalat la Constantinopol. Adoptat de anumite familii de nobili locali și chiar de unii călugări bizantini, bogomilismul și-a organizat teologia. După un timp, secta s-a scindat în cei care susțineau autonomia lui Satan, afirmînd că el este un zeu veșnic și atotputernic (grupîndu-se în jurul bisericii de la Dragovița) și în vechii bogomili, care îl socoteau pe Satan un fiu decăzut al lui Dumnezeu. În anumite momente, bogomilismul a reușit să se impună oficial. În Bulgaria, în prima jumătate a secolului XIII, sau în Bosnia, unde sub domnia banului Kulin (1180-1214) a devenit religie de stat. În secolul al XIV-lea, secta și-a pierdut influența și, după cuceririle otomane din Bulgaria și Bosnia (1393), majoritatea bogomililor s-au convertit la islamism.

Mărturisirea păcatelor este inutilă
În primele două decenii ale secolului al XII-lea, prezența misionarilor bogomili este semnalată în Italia, Franța și în vestul Germaniei. La Orleans, ei reușesc să convertească nobili și chiar preoți, printre care un consilier al regelui Robert, confesor al reginei. Se poate recunoaște esențialul ereziei: nu Dumnezeu a creat lumea vizibilă; materia este impură; căsătoria, botezul, euharistia și mărturisirea păcatelor sînt inutile... Pătrunzînd în Occident, bogomilismul adoptă unele elemente ținînd de tradiția protestatară locală. Katharii (de la katharos-curat) nu credeau nici în infern, nici în purgatoriu. Pentru ei, lumea era domeniul lui Satan, el a creat-o ca să poată întemnița spiritul în materie. Satan era identificat cu Dumnezeul Vechiului Testament. Adevăratul Dumnezeu, bun și luminos, se afla departe de lumea aceasta. El l-a trimis pe Hristos ca să-i învețe pe oameni calea mîntuirii. Trupul lui Hristos, fiind numai Duh, nu e decît o părere. Ura împotriva vieții amintește de anumite secte gnostice și de maniheism. S-ar putea spune că idealul katharului era dispariția umanității prin sinucidere și prin refuzul de a avea copii, căci katharii preferau căsătoriei desfrîul.

„Papa“ Eliade
Din „Istoria credințelor și ideilor religioase“ a „papei“ Mircea Eliade să vedem ce însemnă dualism, literatură apocaliptică și să citim despre Satan.
„Figura lui Satan s-a conturat, probabil, sub influența dualismului iranian“. Ce înseamnă acest dualism? „Textele de la Qumram vorbesc despre două spirite create de Dumnezeu, unul bun și unul rău“. Este vorba despre un dualism atenuat, căci Satan nu coexistă, de la începuturi, cu Dumnezeu și nu este veșnic. Literatura apocaliptică are la bază un „scenario“ mistico-ritual arhaic, în care sfîrșitul lumii este urmat de o nouă creație. Lumea și istoria sînt considerate ca fiind dominate de forțele răului, adică de puterile demonice stăpînite de Satan. Primele menționări ale lui Satan îl prezintă ca aparținînd curții cerești a lui Iahve. El era „vrăjmașul“, deoarece era personajul ceresc ostil omului. Acum, Satan încarnează principiul Răului; el devine Vrăjmașul lui Dumnezeu ( Iov, Zaharia). În plus, apare ideea celor două vîrste (sau două Împărății): Împărăția de aici și Împărăția cealaltă. În „Ezdra“ se menționează că: „Cel PreaÎnalt n-a făurit o singură vîrstă, ci două“. În vîrsta aceasta, „Împărăția lui Satan“ e sortită să triumfe. Sfîntul Pavel îl desemna pe Satan ca pe „dumnezeul lumii acesteia“( Corinteni). Puterea lui Satan va atinge culmea în preajma erei lui Mesia, cînd se vor înmulți catastrofele și fenomenele neobișnuite.

Sfîrșitul lumii
Noi, trăitorii din secolul XXI, sîntem, de bine, de rău, avertizați asupra a ceea ce ar putea însemna catastrofele și fenomenele... cosmice. Am văzut o groază de filme catastrofice, nu-i așa? Dar, fiindcă nimic nu este nou sub soare, să vedem ce spuneau Apocalipsele evreiești de sfîrșitul lumii. Cităm din Ezdra: „Soarele va străluci în timpul nopții și luna în timpul zilei, în fîntîni va curge sînge, stelele vor devia de pe orbitele lor, din arbori va picura sînge, din măruntaiele pămîntului vor țîșni flăcări, pietrele vor începe să strige (n.n. nu ne putem abține a spune că e o metaforă superbă), oamenii se vor omorî între ei, va fi secetă și foamete“. În fine, ceea ce trebuie de reținut ar fi că în bătălia eshatologică de care pomenim, Iahve îl va învinge pe Satan, va nimici sau va potoli toți demonii, va înlătura răul și va clădi apoi Împărăția sa, dînd lumii viața, bucuria și pacea eternă.
După cum zice „papa“ Eliade, dualismul se precizează în urma unei crize spirituale, care pune sub semnul întrebării atît limbajul, cît și postulatele teologice tradiționale și care duce, între altele, la o personificare a aspectelor negative ale vieții, ale realului și ale divinității. Ceea ce a fost conceput ca un moment în procesul universal (întemeiat pe alternanța contrariilor zi/ noapte; viață/ moarte; bine/ rău etc.) poate fi izolat, personificat și investit cu o funcție specifică și exclusivă, anume aceea a Răului. Figura lui Satan, ca încarnare a Răului, a jucat un rol considerabil în formarea și în istoria creștinismului, înainte de a deveni personajul faimos, cu nenumărate metamorfoze, din literaturile europene ale secolelor XVIII și XIX.

Punem punct. Nu a fost chiar „Codul lui Da Vinci“, dar după numărul nesperat de mare de accesări ale articolelor noastre pe formula de Internet a Monitorului, am înțeles că a fost un subiect de interes.

Articol afisat de 6024 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Cristian TIMOFTE)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Adăugat de oppie la data 04.12.2006 19:39
jurnalisti prostiinformatii
nu stiu cine esti si nu imi pasa am doar de facut un comentariu la asa zisul tau articol.nu stiu unde ai terminat facultatea dar esti un jurnalist prost, asta pentru ca nu te`ai informat bine despre satanism . nu , nu sunt satnist dar facand cercetari despre aceasta credita nu este deloc cum ai scris tu. nu te`a invatat nimeni k pentru a scrie un articol trebuie sa ai resurse si pentru asta trebuie sa cauti. nu conteza oricum faci parte din grupa de jurnalisti corupti care nu stiu sa iti faca treaba.
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Regionale Stiri Regionale
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective