 Concert de zile mari - Festival Ceaikovski
ÃŽn continuarea stagiunii muzicale pietrene, sãptãmîna trecutã, sub bagheta dirijorului Valentin Doni, orchestra simfonicã a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacãu a oferit publicului pietrean un Festival Ceaikovski, în cadrul cãruia s-a cîntat, într-o bunã interpretare, Concertul pentru vioarã ºi orchestrã în Re major, op. 35 ºi Simfonia a IV-a, în fa minor, op. 36.
Solista concertului a fost violonista Cristina Anghelescu, interpreta care a oferit o transpunere fãrã cusur a pretenþioasei lucrãri.
Cristina Anghelescu s-a nãscut într-o familie de muzicieni ºi a studiat vioara cu maestrul ªtefan Gheorghiu la Academia de Muzicã din Bucureºti. Din 1990 este solista Orchestrei Naþionale Radio ºi este deþinãtoarea unor importante premii la numeroase ºi prestigioase concursuri internaþionale. A cîntat în cele mai prestigioase centre muzicale ºi sãli de concerte din lume (Berlin, Moscova, Madrid, Praga, Londra, Helsinki, Bratislava, Caracas) sub bagheta unor dirijori precum: Leif Segerstam, Jukka Saraste, Sergiu Comissiona sau Erich Bergel.
Dupã strãlucitoarea interpretare a Concertului în Re major de Ceaikovski ºi a unui bis cu „Valsul sentimental“, Cristina Anghelescu a acceptat întrebãrile noastre, nu înainte de a se plînge de cãldura pe care a trebuit s-o înfrunte pe scena Teatrului Tineretului.
„Poate cã femeile au mai multã forþã interioarã“
Reporter: Ceea ce a impresionat cel mai mult în interpretarea dumneavoastrã a fost, în primul rînd, precizia ºi acurateþea sunetului. Cum vã simþiþi în spaþiul arhitectural al acestei lucrãri?
Cristina Anghelescu: L-am cîntat de atît de multe ori, încît pot sã spun cã îl cunosc extrem de bine. ªi mã simt foarte comod în arhitectura sa de care pomeneaþi. Este un concert foarte violonistic, foarte bine scris, avînd ºi pasaje de virtuozitate, de forþã, ºi secvenþe patetice, ºi lirismul pãrþii a doua... Este un concert minunat. De fiecare datã îl cînt cu mare plãcere. Nu m-am plictisit de el ºi sînt sigurã cã nu mã voi plictisi niciodatã.
Rep.: Re majorul, ca tonalitate, pare hãrãzit marilor creaþii concertistice pentru vioarã.
C.A.: Aºa este. E o tonalitate foarte bunã care face sã sune, sã vibreze foarte bine toate cele patru corzi ale viorii, armonicele naturale ºi, în acelaºi timp, oferã ºi posibilitãþi tehnice deosebite.
Rep.: Îndeosebi de-a lungul pãrþii întîi, aþi creat senzaþia unei adevãrate locomotive tractînd orchestra într-o viguroasã etalare de energie. Iar aceastã forþã ºi incisivitate a fost apoi domolitã într-un superb excurs liric ce defineºte estetica expresivã a pãrþii a doua.
C.A.: Este o problemã de abordare personalã. Poate cã femeile au mai multã forþã interioarã.
Rep.: Aþi mai cîntat la Piatra Neamþ...
C.A.: Da, acum vreo doi ani, într-un recital cu pianista Mihaela Spiridon, care-mi este ºi prietenã.
Rep.: Vã mulþumim pentru tot ceea ce ne-aþi oferit astãzi ºi vã mai aºteptãm.
|
Autentificare
