Unu mai muncitoresc, decît doi mai tineresc
„Clasa muncitoare merge în paradis“ este titlul unui film pe care l-am vãzut pe timpul dictaturii înºelate de stîngismul mesajului. Era vorba despre o miºcare sindicalã ºi despre nedreapta asuprire a muncitorilor de cãtre patronii capitaliºti. Pe atunci, în România existau trei clase sociale mari ºi late: muncitorii, þãranii ºi intelectualii. Ziua de 1 Mai era, dupã cum îi spune numele, ziua muncitorilor, eventual ºi a þãranilor. Astãzi, cînd mîine este 1 Mai (iar articolul apare pe 2 mai), este greu sã mai defineºti ziua celor ce muncesc fiindcã, practic, toatã lumea munceºte, dar toatã lumea se fereºte sã recunoascã faptul cã este un simplu muncitor într-un mecanism care, fãrã discuþie, îl depãºeºte. Muncim, în marea ºi trista noastrã majoritate, în sisteme subordonate altor sisteme, pe care nu prea le înþelegem, dar care, de bine, de rãu, ne asigurã existenþa, adicã ne ajutã sã trãim bine sau mai puþin bine. Deseori, cînd trebuie sã completãm niºte formulare (de exemplu pentru împrumuturi la bãnci) sîntem puºi în dificultate de cele douã rubrici oarecum similare: profesia ºi ocupaþia. ªi asta fiindcã profesia (sau profesiunea) este o ocupaþie cu caracter permanent, iar ocupaþia este o activitate care îþi asigurã sursa principalã de venit. Ce profesie aveþi? ªi ce ocupaþie? Desigur, poþi fi de profesie inginer frigotehnist ºi, ca ocupaþie, magazioner ºef, ori de profesie ofiþer de marinã ºi ca ocupaþie agent de publicitate º.a.m.d. A fi muncitor, beneficiar de drept al zilei de 1 Mai, Ziua Internaþionalã a oamenilor muncii, este o profesie sau o ocupaþie? Cîþi completeazã una din cele douã rubrici cu acest cuvînt? ÃŽntreb, fiindcã în copilãria mea toþi erau muncitori, toþi fãceau parte din clasa muncitoare, erau proletari, se trãia în dictatura proletariatului, iar astãzi se fuge de aceastã titulaturã ca dracul de tãmîie. ªi atunci, de ce se dã nãvalã la mici ºi la bere? Ce sãrbãtorim? Desigur, rãspunsul este cã sãrbãtorim munca, prestaþia noastrã constituþionalizatã la opt ore pe zi, din cele douãzeci ºi patru, prin care ne cîºtigãm pîinea. Dimineaþa, ne înghesuim în mijloacele de transport în comun pentru a merge la muncã. Sau în maºinile noastre. Mai puþin Irinel Columbeanu ºi Monica lui, care fac filme documentare în Germania, dar ºi ei muncesc, sãracii de ei! ÃŽn fine, 2 Mai, majusculat, înseamnã Ziua Internaþionalã a Tineretului, deºi nu ºtiu cît este ea de internaþionalã. Vama Veche, Costineºti, litoral, discoteci, life! Pe data de 3 mai nu se mai sãrbãtoreºte nimic, dar încã nu este timpul pierdut. Apoi, vine 8, 9 ºi 10 mai (Partid Comunist, Ziua Victoriei, Regele), despre care meritã sã mai vorbim, deºi nu vor mai fi zile de liber. ÃŽntre timp, noi ãºtia muncim pe rupte, pentru a trãi bine. ÃŽncercãm ºi noi, iar dacã ne simþim (privindu-i la televizor pe acei Columbeni sau Becali, ori Nãstaºi) depãºiþi, tot muncim. Noi muncim, noi sîntem oamenii muncii. Strungari, funcþionari, marinari, vînzãtori, taximetriºti, deputaþi ºi senatori, patroni, surori medicale, librari, ciobani, agenþi imobiliari, poliþiºti, profesori, doctori, ingineri, specialiºti, florari, cerºetori, pictori, agricultori, militari, faianþari, directori adjuncþi, fumãtori, nefumãtori, ziariºti, taximetriºti, parcã am mai spus despre taximetriºti! Trãiascã 1 Mai! Trãiascã domnul Caragiale.
|
Autentificare
