Trebuie sa scapam de complexul Mesterului Manole
Morala baladei Mesterului Manole a ramas în constiinta colectiva ca model de comportament în viata, atunci cînd lucrurile importante nu se pot obtine decît cu pretul unor sacrificii. Blestemul mesterului a fost ca trebuia sa rezideasca ziua din temelii ceea ce un spirit malefic naruia noaptea.
Rostul mesterului era sa ridice o zidire a carei trainicie sa ne uimeasca peste veacuri, dar, pîna ce aceasta nu si-a sacrificat ce avea mai de pret, lucrarea nu i-a reusit.
Guvernele care s-au succedat dupa 1990, Ă®ntr-o alternanta perfecta, precum rotirea zilei dupa noapte, au traversat cu toate „Complexul - Mesterul Manole“.
Nu a existat guvern care, odata cu preluarea puterii, sa nu demoleze din temelii cetatea cucerita electoral, pentru a rezidi dupa ambitioase tipare proprii.
Fiecare mester Manole al momentelor postelectorale de dupa 1990 si-a pus echipa la treaba, trîmbitînd prin tîrguri ca a lui este cea mai în masura s-o ia de la capat, începînd cu temelia.
Mesterul Manole din perioada CDR-ista a mintit pe Maria sa Voda - poporul ca are 15.000 de specialisti, cu care va ridica o noua cetate „mult mai mĂ®ndra“ Ă®n 200 de zile si au trecut de atunci ani, din meterezele subrede ramĂ®nĂ®nd doar amintirea.
Peste alti ani, urmasii naturali ai acestora marsaluind sub flamuri portocalii, urmarind pe cer steaua Cotroceniului, au purces a cuceri si demola „sistemul ticalosit“, pentru a ridica pe locul viran alt asezamĂ®nt.
Se dovedeste ca, dupa demolari si rezidiri succesive, cavalerii Dreptatii si Adevarului au reusit sa întemeieze un nou sistem, la fel de ticalosit, neavînd la îndemîna decît aceleasi pietre pentru zidire, ramase din demolari, pe care încearca doar sa le aseze altfel, fara a chibzui însa prea mult pe la îmbinari si contraforturi.
În timpul acesta, norodul sta în cîmp si se minuneaza cu mîna la gura de nepriceperea calfelor de pe schele, dar îi încurajeaza frenetic toata ziua ca sa nu lase pe altii sa se apuce de lucrare stiind mucalit ca într-o zi sandramaua cu titlu de cetate se va narui, cu tot cu ei.
Acest blestem national a costat si costa enorm, dupa fiecare 4 ani ajungĂ®ndu-se de fiecare data de unde am plecat. Nu sĂ®ntem capabili sa Ă®naintam dincolo de genunchiul broastei, Ă®n ambitia noastra nihilista, Ă®n care nu vrem sa recunoastem vreun merit celor care au fost mai Ă®naintea noastra „calfe si zidari“ Ă®n edificarea modului de societate romaneasca.
Fiecare guvern a clamat din rasputeri „mostenirea dezastruoasa preluata“, pentru a-si justifica demolarile cu care debuta Ă®n administrare. Acestui mod de a construi trebuie sa i se puna cruce, acum, Ă®n pragul integrarii.
Este imperativ ca partidele sa se aseze la masa negocierilor, pentru a decide asupra modului de societate cu care sa intram în UE, pe care mai apoi, nici o forta politica sa nu-l mai nege, odata cu preluarea puterii. Pentru ca mai apoi, pe acest model de societate, fiecare noua guvernare sa poata construi dupa vechea guvernare, eventual dupa unele retusuri trebuincioase.
Numai asa, dupa fiecare alternanta la putere se poate constata ca zidirea avanseaza trainic si maria sa Voda - poporul poate porunci sa se bata clopotele a biruinta, la fiecare 4 ani.
Stim ca pîna acum, la debutul campaniilor electorale, partidele aruncau pe piata programe de guvernare, pe care mai apoi nu le-au dus pîna la capat niciodata. Unele au zidit mai bine, dar prea încet, altele au zidit mai bezmetic, construind palate din carti de joc.
Partidul Social Democrat, acest Mester Manole de stînga care a coborît de pe schele în 2004, a decis sa-si sacrifice tiparele pentru a putea construi în viitor. În acest context, PSD nu mai considera ca prioritare în acest moment programele de guvernare, ci stabilirea modului de societate pentru care se zamislesc aceste programe.
Fiecare partid politic nu-si va mai putea raporta programul politic decît la acest tip stabil de societate.
Într-un model de societate de sine statator, fiecarui segment social trebuie sa i se contureze cu precizie locul si perspectivele sale. Este momentul în care sa li se spuna lucratorilor industriali, lucratorilor agricoli, lucratorilor din servicii, salariatilor bugetari, tinerilor si pensionarilor ce-i asteapta si ce se vrea de la ei.
Sansele lor trebuie sa fie egale, ceea ce va asigura omogenitatea si stabilitatea sistemului social.
A te adresa cu programe politice unui sistem eterogen ca pĂ®na acum, este ca si cum ai face „arta pentru arta“. Din aceasta cauza alternanta la putere a fost permanent o alternanta mecanica, bazata mai mult pe votul negativ al populatiei acordat partidului decĂ®t pe un vot pozitiv acordat virtutilor unui program politic.
Reconsiderînd prioritatea proiectului privind modelul de societate spre care tindem, fata de programul politic, PSD nu face decît sa precizeze ca fara acest proiect societatea romaneasca nu este pregatita sa înfrunte provocarile aderarii la UE în 2007.
Reforma politica în Romania trebuie sa fie realizata sub protectia modelului de societate existent.
Este necesara existenta unui alt tip de comportament între fortele politice.
Modelul de societate în Romania trebuie sa fie un model european la care, atît stînga, cît si dreapta, trebuie sa se urce pe schele si sa se apuce de zidit, dînd din mîna în mîna, nu dîndu-si peste mîna.
Avem nevoie de un model de societate, la care politicele de stînga, sau de dreapta, sa nu reprezinte nuantari si nu surse explozive, demolatoare.
Dar pentru aceasta Mesterul Manole, oricare ar fi acesta, trebuie sa-si sacrifice orgoliile si încrîncenarile.
|