 RELEUL PIETRICICA: Despre pîinea integralã a integrãrii
Apãs cu îndîrjire pe telecomandã cînd aud osanale directe sau oarecum subtile despre integrarea în Uniunea Europeanã. Nu cã nu as fi în consens cu natia, ci doar pentru simplul fapt cã-mi aduce aminte de altfel de osanale, de o altfel de propagandã. Mi-as dori mai multã sobrietate, mai multã decentã si mai putinã prostie la cei care se entuziasmeazã în public pentru aceastã experientã, fãrã a sti exact despre ce e vorba în propozitie. Este o colcãialã de prosti si destepti, o amestecãturã de urechisti si analisti, în fapt, un spectacol greu de digerat, mai ales cã este acompaniat în permanentã de „artistii“ acestui început de mileniu, de sufletele de vioarã care pun în vers, cîntec si simtire evenimentul. Este atît de jenant sã-i vezi cum se simt ei obligati sã se refere, în orice situatie publicã, la integrare, încît începi sã crezi cã nu-i de bine. Penibili si reprimîndu-si vulgaritatea care îi caracterizeazã, acesti „mari artisti“ ai românilor de pretutindeni si-au descoperit vocatia europeanã si urlã din rãrunchi „UuuuuEeeee!“, cu acompaniament de tambal sau scule electronice. Cu moace afectate, depãsindu-si conditia de lãutari, muzicanti, actorasi sau susanisti, dau deja sfaturi si se aratã extrem de entuziasmati de integrare. Dau si lectii, dar scurte, întrucît fondul lor principal de cuvinte este redus de odioasa dictaturã (si odioasa inculturã). Asa cã apeleazã din cînd în cînd la el, apoi o iau pe arãtura pe care sînt ei învãtati, reclamîndu-se, din cînd în cînd, bip-uri. „Europooooo, esti a meeeaaa, mîncati-as!“. Au fost, sînt si vor fi mereu orientati, asa cã sînt primii care profitã din plin, cu variatiuni pe aceeasi temã si îsi pun stegulete albastre la masinã. Pe de altã parte, pînã si în cele mai ascunse sate s-au pus stegulete si s-au fãcut slujbe de integrare, conform indicatiilor date de Preafericitul. ÃŽn afara faptului împlinit si în afara pasului hotãrît cãtre lumea civilizatã, avem de-a face cu aceste manifestãri jalnice, necivilizate, de lumea a treia. Multe si bine mediatizate, estompînd realele valori pe care România le are în bagajul sãu de proaspãtã intratã în Uniune. Sper sã renuntãm cît de repede la acest entuziasm de nuntã cu Gutã invitat de onoare, pentru a aborda cu mintea limpede si cu scepticism sãnãtos tema pîinii. Ce fel de pîine vom mînca?
|
Autentificare
