Abuz marinăresc la CSM

Masă în potcoavă cu prezidiu, sticle de apă minerală si tot tacîmul. Trinitatea prezidiului cu Tatăl, Fiul si Sfîntul Duh, la locul ei. Numai că Tatăl nu face parte din lumea magistratilor (este vorba de sedinta de bilant a Consiliului Suprem al Magistraturii), ci este chiar presedintele României, venit nu din ceruri, ci de la Cotroceni. Bilantul organismului suprem al magistratilor se va încheia cu alegerea noului presedinte. Remarc doar raportul militar al magistratilor la presedinte. Fiecare vorbitor se simte obligat să spună ce are de spus nu Consiliului, ci domnului presedinte. Încerc să-mi imaginez o sedintă similară a magistratilor în Statele Unite ale Americii. Acolo nu există un Consiliu Suprem al Magistraturii, ci un fel de Barou Unic, încorporînd judecători, procurori si avocati. O sedintă în care să vină presedintele SUA, Regan, Clinton sau Bush junior să se protăpească în mijloc, să dea cuvîntul, să dea indicatii, să se încrunte la cine vrea si să zîmbească la cine are chef. O asemenea scenă acolo nu este posibilă. Iat-o posibilă în România, cea de-a 26-a sau a 27-a tară a Uniunii Europene. Pe gîrla Dîmbovitei, prezenta presedintelui pe post de invitat-conducător al sedintei CSM a fost dîmboviteană. Chipul ridat al presedintelui indica o anume oboseală. M-am gîndit că a dormit prost. Că se simte indispus din motive personale. Că pregăteste prin încruntare un discurs aspru si săpunitor pentru slujitorii justitiei române.
Iată, însă, că se petrece un lucru mai grav decît spectacolul jalnic pe care îl avem în fată. Presedintele nu aude foarte bine discursul cam moale al noului procuror general, femeie. Se lasă cu o ureche în fată si este evident nemultumit. Un zgomot îl deranjează. Dă vina pe un televizor dintr-o cameră vecină si sugerează a cîta oară că media este vinovată. Presedintele suspendă intempestiv sedinta de bilant a CSM fără să supună la vot intentia sa, fără să întrebe pe cineva. Decizia e ca pe vapor. Gata, terminăm pînă cînd închideti televizorul sau pînă cînd astupati sunetele care vin de afară.

„Mojicia politică a devenit o retetă de succes“

Afară vreo zece amărîti scandau cu voci pricăjite nemultumirile legate de procese nedrepte. Mă aflu la tară, am văzut această scenă la televizor si nu stiu cum o vor comenta politicienii si analistii-jurnalisti. Presedintele României a arătat, încă o dată, după opinia mea, pînă unde poate merge mojicia politică. Mojicia politică a devenit o retetă de succes în România, inventată de Traian Băsescu si multiplicată si în alte zone de putere.
Că Traian Băsescu a dormit prost azi-noapte e treaba lui. Că a fost prost dispus - se poate. Că-si bate joc de cine are el chef, ne-am obisnuit. Ceea ce m-a indispus cu totul pînă la starea de revoltă si greată a fost lipsa de reactie a vîrfurilor magistraturii. Cei din sală nu erau nici croitoresele de la APACA si nici reprezentantele sindicatului coafezelor din Mizil. Stai, nea Caisă, trebuia să spună numitul Gîlcă, sef al CSM, nu matale decizi dacă oprim sau nu oprim sedinta, pentru că bîzîie o muscă prin odaie. În primul rînd, matale nu prea ai ce căuta aici. Dar nu sîntem în SUA, ci în România, drept pentru care, constitutional, presedintele are ce căuta pe acolo, asa cum are ce căuta si pe la Guvern, si prin Parlament, si pe la SRI, si pe la Golden Blitz. Ubicuitatea conducătoare a presedintelui este tragica realitate a României de azi din Uniunea Europeană. Confruntat cu magistratul sef Gîlcă si ai lui, presedintele n-a întîlnit nici o opozitie, nici o punere la punct, nici o revoltă. S-au agitat pe coridoare doar jurnalistii. Atît. Cei care nu i-au respectat pe magistrati n-au fost amărîtii de afară. Magistratii n-au fost respectati de seful statului. El le-a trosnit un dos de palmă, el le-a arătat că face ce vrea si cu ei, si cu armata, si cu serviciile secrete, si cu natiunea. Sedinta CSM întreruptă brutal de Traian Băsescu pentru că bîzîia un televizor nu este doar o probă de mojicie, ci o probă de conducere bananieră a unei tări.
P.S. Obrăznicia de a sugera din start numele viitorului presedinte al CSM în persoana unui procuror („asa vrea muschii mei“) nu se mai pune. Ce mai contează!