 „Adevãratii profesori sînt cei care fac ceva important pentru elevi, le dau o sansã si dorinta de a învinge“
• un interviu cu prof. Stefan Mingiuc, directorul CSS Tîrgu Neamt Reporter: Domnule director, care au fost începuturile Clubului Sportiv. Cînd a fost înfiintat?
Stefan Mingiuc: În 1975, s-a format o catedrã de atletism, cu cinci norme. A functionat pe lîngã Scoala nr. 2.
Rep.: Cînd s-au pus bazele în acest amplasament?
S.M.: Aici, bazele s-au pus în 1990. Între 1975 si 1978, a functionat tot pe lîngã Scoala nr. 2. Apoi, ne-am mai mutat o datã sediul, pînã am ajuns la stadion. Dacã vã mai amintiti, la intrarea în stadion era un fel de casã unde se vindeau bilete, care a tot fost extinsã. Ne fãcuserãm si noi sediul acolo, cu cancelarie, cu biroul directorului. Am rãmas acolo pînã în 1990, chiar si un pic dupã 1990. În 1994- 1995 am intrat aici.
Rep.: Fostul Internat al Liceului Stefan cel Mare...
S.M.: Tin minte cã pentru reabilitare s-au cheltuit, atunci, 500 de milioane. Erau o groazã de bani.
Rep.: Cu ce ati început? Unde ati ajuns?
S.M.: Am început cu atletismul, cu cinci norme. Treptat s-a renuntat la niste norme de atletism si s-a completat cu fotbal si handbal. La fotbal am venit eu, în 1978, si Aurel Tololoi, tot în 1978. Atunci aveam atletism, fotbal, handbal. Pe parcurs, am îmbunãtãtit structura sectiilor si am introdus baseball si tenisul de cîmp adus de domnul Emil Creangã.
Rep.: Ati mai avut, o perioadã, tir cu arcul.
S.M.: Da, tirul cu arcul si baseball-ul eu le-am adus… Baseball-ul este un sport foarte plãcut. Un paralelism între oina noastrã si celelalte. Existã tãri în care acesta este sport national. Sînt unii, acum, care chiar spun cã nu dau materiale sportive pentru baseball si cã ar trebui scos definitiv...
Rep. Cîti elevi erau atunci, cîti sînt acum?
S.M.: La cele cinci norme de atletism, dacã erau 100 de elevi. Acum avem aproape 500.
Rep.: Cum functioneazã Clubul? Sportivii sînt luati din scolile generale, din licee?
S.M.: Sînt selectati din orasul Tîrgu Neamt, mai bine zis din fostul raion Tîrgu Neamt. În plus, dacã existã valori certe, sînt aduse si din alte judete sau din alte zone. Sînt selectati pe bazã de aptitudini, pentru fiecare disciplinã în parte. Normal, la bazã stau calitãtile fizice. Indiferent de tipul de sport pe care îl alegi, important e sã ai talent si calitãti fizice.
Rep.: De cînd sînteti director?
S.M.: Din 1997. Am prins trei regimuri: Conventia Democratã, PSD, Alianta DA.
Rep.: Care ar fi rezultatele notabile în acesti zece ani?
S.M.: Rezultate obtinute, care ne-au scos în lume, ar fi: atletismul prin Gheorghe Neamtu - cu Alina Rîpanu, tenisul de cîmp, prin Oana Creangã - antrenor prof. Emil Creangã. La nivel de fotbal, un rezultat notabil ar fi promovarea echipei Cetatea în Divizia B. Tot notabil, ca rezultat, ar fi: promovarea copiilor Mihai Rusu la Otelul Galati, Ovidiu Tãranu - la Zalãu, Florin Sandu - la Rapid. Sînt multi. În Divizia C, nici nu mai stiu cîti au fost. Chiar dacã eram director, eu nu am renuntat la echipã. Aveam niste copii luati din clasa a V-a si am promovat cu ei în Divizia C în 2000, echipa se numea Silvex. La handbal, baza a fost familia Lazãr, profesorii Viorel si Vasilica Lazãr. Continuitate si rezultate notabile s-au obtinut cu sotii Arnãutu care au reusit douã-trei calificãri la nivel de serie, participare la turnee zonale, finale pe tarã. De asemenea, si promovãri în lotul national: Mihalschi - care joacã acum la Baia Mare, si Ciubotariu care este la Roman, cu dublã legitimare. Mai sînt încã vreo douã-trei jucãtoare care activeazã la alte cluburi, cum ar fi Pãlimariu, sportiva noastrã care a jucat în Cupã. Este o mare satisfactie, indiferent cã vorbim de fotbal, handbal, vorbim despre sportivii care apartin Clubului Sportiv Scolar Tîrgu Neamt.
Rep.: Ce rezultate a avut tenisul de cîmp?
S.M.: Cu tenisul de cîmp, cel mai bun rezultat l-a avut profesorul Creangã, prin sportiva Oana Creangã, la turnee în tarã si strãinãtate. Acum, avem un copil care a obtinut locul VI pe tarã, se numeste Isache si este elevul profesorului Ion Tãranu.
Rep.: La alte sectii?
S.M.: Nu mai avem acum. Am avut la tir cu arcul - a fost formidabil!
Rep.: De ce s-a desfiintat?
S.M.: S-a desfiintat motivat de faptul cã nu exista corespondent la seniori. De fapt, nu plãcea. Aveam campioni nationali, probleme, medalii. Deranja mai ales deoarece eram singura sectie din judetul Neamt la tir cu arcul.
Rep.: Ati încurcat!
S.M.: De la noi. S-a ridicat o sectie, apoi, la Rãdãuti si una la Iasi. Era frumos. În plus, acest sport prinsese la copii, le plãcea.
Rep.: Despre baseball...
S.M.: Baseball-ul eu l-am înfiintat prin 1998. La ora actualã, sîntem cei mai tari din tarã - Neamtul si Botosaniul. Domnul Serban Vasile se ocupã de echipa de baseball.
„Indiferent la ce nivel joci, sportul este sãnãtate“
Rep.: Domnule profesor, spuneati cã ati prins trei regimuri. Sã înteleg cã acest Club Sportiv Scolar e „la regim“?
S.M.: Nu e vorba de regim. Depinde foarte mult de director. Am respectat si sînt respectat de aproape toti cei care au fost inspectori generali la noi. Si asta a fost demonstrat prin sumele alocate clubului si de domnul Emil Creangã, dar si de doamna Luminita Drexler, oameni pentru care am o deosebitã consideratie si cãrora le multumim.
Rep.: Este greu sã fii director la Club?
S.M.: Dacã vrei sã-ti faci treaba ca lumea, este foarte greu. Îti neglijezi familia. Însã, numai dacã vrei. Dacã nu vrei sã-ti faci datoria, este foarte usor: stai douã-trei ore, dai ordine la toatã lumea. Însã cînd te implici în toate - administratie, financiar, secretariat, performantã - este foarte greu.
Rep.: A devenit scump sportul?
S.M.: Acum, bani au început sã aparã. Problema este alta: nu se mai face sport în scoli.
Rep. Explicati!
S.M.: Este foarte simplu: în primul rînd dezinteresul care este manifestat fatã de sport, la toate nivelurile. Se manifestã dezinteres si din partea profesorilor, dar si a pãrintilor pentru aceastã disciplinã. Se pune accent pe matematicã, fizicã, calculator. Asta conduce la obezitate, boli care de-a lungul timpului se cronicizeazã.
Rep.: Ne dati un exemplu?
S.M.: Înainte, cînd eram mic, eram obligat sã postesc. Regimul acela era formidabil - indiferent ce mîncam noi pe vremea aceea. Iar acum se recomandã acest lucru. Munca de tarã - tot timpul fãceai miscare - ceea ce îti creeazã niste atitudini folositoare mai tîrziu în viatã.
Rep.: Deci, pe copii nostri îi tenteazã altele.
S.M.: Îi tenteazã calculatorul, discoteca. Nici nu stiu sã selecteze - asta este mai grav - iau ce-i mai rãu. Dãm vina pe vîrstã, însã în spate trebuie sã stea tot timpul pãrintii. Pe noi ne deranjeazã si altceva. Înainte, pe vremea comunistilor, fãceai sport, îti dãdeau o bucatã de pîine, erai fixat undeva. Acum, nu-l mai angajeazã nimeni pe sportiv. Un privat nu-l angajeazã cã a fost fotbalist. Acum, s-a pierdut si asta. Dacã esti bun, joci la echipa aia, primesti bani cît te tin picioarele, dupã aceea, gata. Dacã nu-ti faci între timp scoala, o afacere, esti terminat.
Rep.: Poate de asta pentru pãrinti sportul nu reprezintã o sigurantã?
S.M.: Dar, indiferent la ce nivel joci sportul este sãnãtate. Nu se respectã programul de educatie fizicã. Au acolo niste programe de exercitii fizice, de acrobaticã, niste baremuri - mãcar alea sã fie respectate. Asta înseamnã viatã, prelungirea vietii. Vina este inclusiv a profesorilor, care au apãrut pe bandã si care nu sînt buni pedagogi. Un profesor, în afarã de teorie, trebuie sã aibã niste calitãti - sã fie un bun pedagog, sã aibã tinutã, sã aibã prestantã care impune respect copilului.
„La noi, încã mai existã mentalitãtile vechi“
Rep.: Apropo de performantã si realizãri, ce pãrere aveti de noua salã de sport?
S.M.: În 1972, cînd am venit aici, am luat tîrgul la picior, cu scopul de a cãuta si gãsi o salã în care sã-mi desfãsor activitatea, îmi doream sã înfiintez o echipã de fete - acesta a fost visul meu. Nu am gãsit nici o salã, iar toate posturile de profesori erau ocupate de fostii învãtãtori care deveniserã profesori de educatie fizicã. Prima salã de sport a apãrut la Liceul Agroindustrial - un lucru formidabil realizat de profesorul Emil Creangã. A apãrut, apoi, cea de la stadion.
Rep.: Cea a PSD-ului...
S.M.: Nu conteazã asta, important e cã existã în Tîrgu Neamt, oamenii de aici s-au strãduit si au realizat-o. Acum, sub Alianta DA, s-a construit o salã mai mare decît a PSD-ului. Nu conteazã cine a adus-o. Însã, se pune problema sã si lucrãm.
Rep.: Avem trei sãli de sport într-un orãsel.
S.M.: Deci, avem toate conditiile pentru a lucra. Avem internat, avem cantinã, deci avem toate conditiile. Folosind banii care se alocã, indemnizatiile, putem sã aducem niste copii talentati, sã le oferim masã, casã, scoalã.
Rep.: Vorbiti-ne despre cantinã, una dintre realizãrile dumneavoastrã.
S.M.: ÃŽn activitatea sportivã ani de zile, am plãtit la restaurante masã, cazare etc. Una dintre ideile pe care le-am avut cînd am preluat functia a fost aceea de a rezolva problema cazare-masã. Am început usor si trebuie sã remarc faptul cã am fost sprijinit foarte mult de inspector general de atunci, Emil Creangã. Am obtinut aprobarea din partea ministrului de a transfera din inventarul Liceului „Stefan cel Mare“ în cel al Clubului Sportiv Scolar a cantinei si a unei scãri a internatului. Aceastã aprobare s-a obtinut în urma unui memoriu, în care am precizat tot ceea ce este nevoie. Unii au acceptat din start. La cantinã mãnîncã toti copiii care sînt arondati Colegiului „Stefan cel Mare“, Colegiului „Ion Creangã“.
Rep.: Cazarea?
S.M.: Cazarea este în îmbunãtãtire, anul acesta. Este vorba despre 20 de garsoniere, cu bucãtãrie, toaletã. Am schimbat tot: instalatiile sanitare, electrice, am igienizat - totul este la standardele cele mai înalte, tip hotel. Trebuie sã mai cumpãrãm televizoare.
Rep.: Conditii existã. Rezultate vor veni?
S.M.: Asta conteazã. Chiar dacã rezultatele nu vor apãrea în doi ani de zile, cît mai sînt eu director, însã sînt convins cã ele vor veni.
Rep.: Domnule director, sîntem în UE. Credeti cã prin evolutia acestui Club sîntem pe linia integrãrii în UE, din punctul de vedere al conditiilor, al pregãtirii profesionale?
S.M.: Pentru prima datã, clubul a iesit în afara granitelor în perioada cît am fost eu director - si echipa de fotbal, si cea de handbal, si baseball-ul - în Italia, în Franta, Spania, Olanda. Pãrerea mea este cã nu existã diferente la nivel de copii. Afarã, copilul participã benevol - participarea este constientizatã, în timp ce la noi este fortatã. Atunci cînd un copil vine la club, toatã lumea trebuie sã fie constientã cã acesta trebuie sã lucreze - si familia, si scoala, si profesorii.
Rep.: Salarizarea profesorilor?
S.M.: Sã facem un calcul: la aproape 40 de ani de activitate, ai 12 milioane salariu, la care se adaugã sportul de vechime, gradatia, însã fãrã impozit. Ce faci cu acesti bani?! Ai familie, ai probleme.
Rep.: Asta e!
S.M.: În exterior, existã civilizatie. La noi, încã mai existã mentalitãtile vechi. Noi nu lucrãm cu obiecte, ci cu viitori oameni. Iar asta este cea mai mare gresealã care se face si în scoalã si peste tot. Adevãratii profesori sînt aceia care fac ceva important pentru elevi, dau copilului o sansã, dorinta de a învinge.
Rep.: Domnii Mihai Rusu si Licã Mãrculet - tîrgnemteni si patroni de frunte ai urbei, de fiecare datã cînd venea vorba despre fosta lor viatã sportivã, nu aminteau atît despre meciuri sau performante, cît de dumneavoastrã ca pedagog. Ei vã sînt foarte recunoscãtori pentru ceea ce i-ati învãtat ca drum în viatã.
S.M.: Mã bucur foarte mult, sincer.
Rep.: Ultima întrebare, domnule profesor: care sînt perspectivele acestui club?
S.M.: Asa cum am mai spus, termenii din legea asta nouã deranjeazã. Astept o sedintã cu toti directorii de cluburi sportive din tarã - pentru cã noi am fost judet pilot - si am sã vorbesc despre faptul cã adevãratul sport de performantã a fost fãcut prin cluburile sportive, nu prin liceele cu program sportiv. Acesta este unul dintre obiective: recãpãtarea statutului care i se cuvine acestei forme de învãtãmînt. Sînt convins cã, în decurs de cîtiva ani - prin dotarea care existã, prin sãlile de sport care existã, prin Centrul de excelentã în domeniul fotbalului ale cãrui baze au fost puse de aproximativ doi ani si unde vor veni copii de valoare din toatã Moldova, prin promovarea în divizia B a echipei de handbal, prin sponsorii care vor fi atrasi - în 4-5 ani de zile, va creste valoarea acestui Club Sportiv Scolar.
|
Autentificare
